Acţiune în constatare. Sentința nr. 8819/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8819/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 8819/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila nr. 8819/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. V.
Pe rol se afla pronuntarea cauzei Civil privind pe reclamant T. (R.)G. domiciliu ales la av. C. M. și pe pârât O. B. ROMANIA SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 28.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2015 și 12.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ ,reclamanta T. G. (fosta R.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA SA,ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispuna:
1. a) constatarea nulitatii absolute si a caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 5.2 din conventia de credit nr. C_ /04.03.2008;
1. b) constatarea nulitatii absolute si a caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 5.3 din conventia de credit nr. C_ /04.03.2008;
1. c) constatarea nulitatii absolute si a caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 6.1 lit. b din conventia de credit nr. C_ /04.03.2008;
1. d) constatarea nulitatii absolute si a caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 6.2 din conventia de credit nr. C_ /04.03.2008;
2. precizarea elementelor componente ale procentului de dobanda (dobanda de referinta + marja bancii) din contractul de credit nr. C_ /04.03.2008;
3. obligarea paratei la stabilirea in contractul de credit a ratei dobanzii si a marjei bancii in functie de indicele de referinta Libor e la data semnarii contractului;
4. obligarea paratei la restituirea tuturor sumelor incasate cu titlu de dobanda fara titlu legal si contractual,in baza clauzelor abuzive mentionate mai sus;
5. obligarea paratei la refacerea graficelor de rambursare avand in vedere indicele libor actualizat periodic si marja fixa de la data incheierii contractului de credit;
6. constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit si eliminarea acesteia;
7. stabilizarea (inghetarea ) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului,curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului;
8. denominarea in moneda nationala a platilor,in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau al serviciilor inte rezidenti se plateste in moneda nationala;
9. obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecata din data de 28.04.2015, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, asupra careia a ramas in pronuntare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ.,la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens,capetele de cerere mentionate la pct. 1. a),1. b), 1. c), 1. d) si pct. 6 au ca obiect, în esență, constatarea caracterului abuziv si pe cale de consecinta a nulității absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive,
Capatul 4 de cerere are ca obiect „pretenții”, în mod evident evaluabil în bani,restul capetelor de cerere, 2,3,5,7 si 8 avand ca obiect „obligatia de a face”, fiind neevaluabile in bani.
Conform art. 99 alin. 2 C.proc.civ.,când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamantul a sesizat instanța cu cinci capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din același contract de credit, respectiv contractul de credit nr. C_ /04.03.2008.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unul este de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, se retine ca, unul dintre capetele cererii de chemare în judecată este neevaluabil în bani iar capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta T. G. (fosta R.) cu domiciliul in tor 5, București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business, nr. 266-268, .. 2, . pe pârâta O. B. ROMANIA SA cu sediul in sector 1, București, .-68, în favoarea Tribunalului București.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/D.P.C./th.ed./D.P.C.
/ex
29 Mai 2015
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 9193/2015. Judecătoria... → |
|---|
