Contestaţie la executare. Sentința nr. 8796/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8796/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 8796/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8796/2015
Ședința publică de la 12.05.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. C. CALATORI SA - SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCURESTI și pe intimata M. I., având ca obiect contestație la executare 476/2014.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 21.04.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.04.2015, 05.05.2015, 12.05.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014, sub nr._, contestatoarea S.N.T.F.C. ”C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. – Sucursala Regională de transport Feroviar de Călători București, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata M. I., anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 476/2014 constituit la cererea intimatei creditoare de către B. MAXIMUM; întoarcerea executării silite; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe de o parte se contestă modalitatea de calcul a drepturilor salariale, având în vedere că suma solicitată – 8019 lei este cu mult mai mare decât suma datorată – 4720 lei, astfel cum a fost calculată de Serviciul Financiar al Sucursalei. De asemenea s-a contestat onorariul avocațial ca fiind disproporționat în raport de creanță și munca depusă iar restul cheltuielilor, în cuantum de 1524 lei au fost apreciate ca nefiind datorate întrucât au fost calculate în baza unui act normativ abrogat, respectiv Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ.
În drept au fost invocate disp. art. 711 și 722 C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată, în conformitate cu disp. art. 10 din O.U.G. 80/2013.
La data de 17.02.2015 intimata a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că debitul a fost calculat de către un expert contabil, prin raportul de expertiză extrajudiciară din dosarul de executare nr. 476/2014 iar diferența susținută de contestatoare rezultă din faptul că aceasta nu a avut în vedere toate drepturile salariale, inclusi sporurile, astfel cum se prevede în titlul executoriu. Referitor la cheltuielile de executare, s-a arătat că acestea au fost calculate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, onorariul executorului se încadrează în limitele legale iar onorariul avocatului este proporțional cu munca depusă de acesta în procedura de executare.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C.proc.civ.
Urmare a solicitării instanței, la data de 20.04.2015 B. MAXIMUM depus copii conforme ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 476/2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a petentului, invocată de intimată prin întâmpinare, având în vedere caracterul acesteia de excepție de fond, peremptorie și absolută.
Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Calitatea procesuală activă presupune valorificarea de către titularul unei cereri a unui drept personal dedus judecății, iar întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Raportat la conținutul dosarului de executare și văzând cuprinsul sentinței civile nr. 164/06.02.2014 – definitivă prin decizia civilă nr.695/18.06.2014 - pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, în conformitate cu care pârâta debitoare obligată să achite reclamantei creditore drepturile salariale este S.N.T.F.C. ”C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. – Sucursala Regională de transport Feroviar de Călători București, respectiv contestatoarea din prezenta cauză, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, urmând a o respinge. Astfel, dispozițiile titlului executoriu prevăd expres persoana care are calitatea de debitor, respectiv S.N.T.F.C. ”C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. – Sucursala Regională de transport Feroviar de Călători București.
Pe fondul contestației la executare, se reține că prin sentința civilă nr. 164/06.02.2014 – definitivă prin decizia civilă nr.695/18.06.2014 - pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ instanța a anulat decizia de concediere nr. S1/2216/02.10.2013, a dispus reintegrarea reclamantei în postul avut anterior concedierii și a obligat debitoarea intimată să achite creditoarei despăgubiri egale cu salariile majorate și toate drepturile salariale, indexate și actualizate, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Deoarece contestatoarea-debitoare nu s-a conformat titlului executoriu, la data de 13.05.2014 creditoarea intimată a adresat o cerere de executare silită către B. MAXIMUM, aceasta fiind înregistrată sub nr. 476/2014.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la data de 23.09.2014 de către Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2014.
În cadrul dosarului de executare, în vederea stabilirii creanței datorate, executorul judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize extrajudiciare. Se reține că raportul de expertiză a fost efectuat în vederea determinării cuantumului efectiv al creanței, nefiind necesară lămurirea titlului executoriu întrucât acesta conține suficiente elemente în vederea determinării cuantumul exact al sumei datorate. Prin urmare, în lipsa executării voluntare din partea debitoarei, în mod corect executorul a stabilit modalitatea de determinare a cuantumului creanței prin efectuarea unei raport de expertiză, în conformitate cu care suma datorată de către debitoarea contestatoare, aferentă perioadei 02.10.2013 – 24.02.2014 este de 8019 lei.
Referitor la susținerea privind modalitatea greșită de calcul a expertului, instanța subliniază că debitoarea contestatoarea s-a limitat la a anexa la dosar un înscris emis de către aceasta, fără însă a indica instanței în ce constă pretinsa eroare a expertului ce a determinat diferența de valoare între cele două sume. Mai mult, după cum reiese din confruntarea modalității de calcul a debitoarei cu cea din cuprinsul raportului de expertiză, diferența constă în omisiunea contestatoarei de a include în tabel totalitatea drepturilor salariale calculate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, conform mențiunilor din cuprinsul titlului executoriu. De altfel se reține că este insuficient ca debitoarea să invoce modalitatea greșită de calcul, fără a indica în ce constă eroarea și fără a formula apărări concrete privind erorile susținute. Față de aceste aspecte se înlătură ca vădit neîntemeiată susținerea contestatoarei debitoare referitoare la calculul greșit realizat de expertul desemnat în cadrul dosarului de executare.
Referitor la legalitatea procesului-verbal de cheltuieli de executare din, instanța are în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 669 Cod procedură civilă, debitorul ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu. Instanța reține că debitorul este ținut să achite cheltuielile de executare chiar în cazul în care intimatul creditor nu le-a achitat anticipat, executorul judecătoresc având posibilitatea de a reține din suma executată silit cuantumul cheltuielilor de executare, întrucât raporturile dintre creditor și executor nu privesc obligația de plată dispusă în sarcina debitorului.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera.
În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Față de aceste aspecte instanța apreciază că susținerile contestatoarei în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare sunt neîntemeiate. Astfel onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei a fost dovedit prin chitanța nr._ din data de 27.03.2015 și este în opinia instanței proporțional cu valoarea pricinii dar și cu munca depusă de avocat, constând în redactarea cererii de executare, rol activ în comunicarea cu executorul judecătoresc, informări constante și actualizate ale clientului, elaborări strategie de executare.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare contestate, respectiv suma de 1524 lei, acestea sunt justificate de actele efectuate în dosarul de executare nr. 476/2014 și sunt expres menționate în cuprinsul încheierii din data de 18.11.2014, anexată la fila 5. Acestea au fost stabilite în conformitate cu Ordinul M.J. 2550/2006 și cu disp. art. 669 C.proc.civ. Se înlătură ca vădit neîntemeiată susținerea contestatoarei referitoare la menționarea Hotărârii 2/2007 pe de o parte având în vedere că în cuprinsul încheierii sunt specificate actele normative în baza cărora au fost stabilite cheltuielile, respectiv Ordinul MJ nr. 2550/2006, art. 39 din Legea 188/2000 și art. 669 C.proc.civ astfel încât hotărârea invocată nu se regăsește printre aceste acte iar pe de altă parte întrucât, acesta aspect, chiar dacă ar fi fost probat, nu ar fi condus la nulitatea actului de executare, de vreme ce fiecare sumă reținut cu titlu de cheltuieli de executare, a fost justificată de către executorul judecătoresc.
Dând eficiență considerentelor mai sus expuse și constatând că nu s-a dovedit existența niciunui motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare. De altfel, deși s-a solicitat și anularea adresei de înființare a popririi și a tuturor actelor de executare, nu au fost invocate motive prorpii de nelegalitate a acestor acte, contestatoarea limitându-se la susțineri ce țin de nelegalitatea executării silite înseși, înlăturate ca vădit neîntemeiate de către instanță.
Față de soluționarea contestației la executare, instanța respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite și văzând că nici titlul executoriu și nici executarea silită nu au fost desființate, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 722 C.proc.civ., motiv pentru care va respinge și cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge acțiunea privind pe contestatoarea S. C. CALATORI SA - SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCURESTI cu sediul în sector 1, București, PIATA GARII DE NORD, nr. 1-3 și pe intimata M. I. cu domiciliul ales în sector 3, București, ., nr. 25, ., ..
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 12.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 18.10.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
