Acţiune în constatare. Sentința nr. 5200/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5200/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 5200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5200/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantii F. I., F. E. și pe pârâtele P. B. ROMÂNIA SA, P. B. ROMÂNIA SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ B., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la data de 18.03.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B., reclamanții F. I., F. E. au chemat în judecată pe pârâta P. B. ROMÂNIA SA solicitând constatarea caracterului abuziv a următoarelor clauze contractuale din contractul de credit din data de 21.03.2008 și actele adiționale:
Clauza prevăzută la art. 12 prin care dobânda este variabilă și aceasta se revizuiește la fiecare 3 luni în funcție de noua valoare a indicelui de referință și marja variabilă a băncii; clauza prev. la art. 1.3 lit b referitoare la perceperea de către bancă a unui comision de administrare stabilit ca un procent de 0,03% aplicat la valoarea de evaluare a imobilelor aduse drept garanție; clauza art. 1.3 lit. c privind comisionul de rambursare anticipată de 2%; clauza art. 1.3 lit. a privind comisionul de acordare credit în cuantum de 1260 CHF; clauza art. 4.2 referitoare la societatea de asigurare; clauza din actele adiționale referitoare la perceperea unor comisioane de reeșalonare;
În contractul de credit din 26.03.2008 și actele adiționale invocă caracterul abuziv al următoarelor clauze:
Clauza prev. La art. 1.2 prin care dobânda este fixă în primele 12 luni, iar după 12 luni, dobânda este variabilă și revizuibilă la fiecare 3 luni în funcție de valoare indicelui de referință de la acea dată și marja variabilă a băncii; clauza prev. la art. 1.3.lit.b referitoare la comisionul de rambursare anticipată; clauza prev la art.1.3.lit.a referitoare la comisionul de acordare în cuantum de 1192,5 CHF, clauza referitoare la societatea de asigurare; clauza din actele adiționale referitoare la perceperea unor comisioane de reeșalonare;
Reclamanții au solicitat și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumelor plătite nedatorat, restituirea comisioanelor achitate, cu dobânda legală și emiterea unor noi grafice de rambursare.
Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului B..
Reclamanții și-au modificat cererea –fila 190, solicitând cu privire la contractul din 21.03.2008 constatarea ca fiind abuzive a clauzei privind comisionul de acordare a creditului, a clauzelor privind posibilitatea băncii de modificare unilaterală a dobânzii și privind majorarea marjei băncii, anularea acestor clauze și repunerea în situația anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate nelegal reprezentând comisioane și diferență plată dobânzi, precum și calcularea marjei băncii care să fie fixă și neschimbată, cu dobândă.
Cu privire la contractul din 26.03.2008 au solicitat constatarea ca fiind abuzive a clauzei privind comisionul de acordare a creditului, a clauzelor privind posibilitatea băncii de modificare unilaterală a dobânzii și privind majorarea marjei băncii, anularea acestor clauze și repunerea în situația anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate nelegal reprezentând comisioane și diferență plată dobânzi, precum și calcularea marjei băncii care să fie fixă și neschimbată, cu dobândă.
Sub aspectul competenței la fila 211 reclamanții au precizat că este competent Tribunalul B. deoarece valoarea obiectului depășește pragul valoric de 200.000 lei. Au arătat că au contractat un împrumut de_ CHF, respectiv de 79500CHF, echivalentul a_ lei, respectiv_ lei.
Ulterior la fila 71 reclamanții au solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B., arătând că valoarea pecuniară a obiectului acțiunii este sub pragul valoric de_ lei.
La fila 75 reclamanții au depus note de ședință prin care au invocat faptul că este abuzivă clauza atributivă de competență prin care au stabilit competența de soluționare în favoarea instanțelor de la sediul principal al băncii, arătând că din punct de vedere teritorial sunt competente instanțele din B..
La termenul din data de 06.11.2014 instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială Tribunalului B.-fila 79 din vol.II al Tribunalului B..
Prin aceeași încheiere de ședință –fila 79 verso Tribunalul B. a respins excepția de necompetență teritorială ca neîntemeiată.
Ulterior, prin sentința civilă 23/14.01.2015 Tribunalul B. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Sub aspectul competenței materiale, instanța reține că reclamanții au încheiat două contracte de credit cu pârâta. Primul la data de 21.03.2008 pentru_ CHF, iar al doilea la 26.03.2008 pentru_ CHF.
Văzând obiectul acțiunii, astfel cum a fost modificat de către reclamanți, se reține că aceștia au solicitat constatarea ca fiind abuzive a clauzei privind comisionul de acordare a creditului, a clauzelor privind posibilitatea băncii de modificare unilaterală a dobânzii și privind majorarea marjei băncii, anularea acestor clauze și repunerea în situația anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate nelegal reprezentând comisioane și diferență plată dobânzi, precum și calcularea marjei băncii care să fie fixă și neschimbată, cu dobândă
Se poate observa că toate capetele de cerere privind comisioanele au o valoare pecuniară cu mult sub pragul de 200.000 lei.
Singurul capăt de cerere care trebuie analizat este cel privind constatarea ca fiind abuzivă a clauzelor care dau posibilitatea băncii de modificare unilaterală a dobânzii și privind majorarea marjei băncii. Din această perspectivă, valoarea obiectului nu o poate reprezenta decât diferența dintre dobânda care trebuia să fie percepută și dobânda majorată, și nu valoarea întregului credit.
Data sesizării Tribunalului B. adică la 09.07.2014 este data la care trebuie raportată valoarea obiectului acțiunii. Cel mai mare credit, cel de_ CHF avea un echivalent în lei la data de sesizării Tribunalului B. de_ lei, însă nu aceasta este valoarea care determină competența deoarece reclamanții nu au solicitat constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prin care li se atribuie un credit de_ CHF, ci numai clauzele prin care se permite băncii să modifice în mod unilateral rata dobânzii, or modificările unilaterale invocate de reclamanți se referă la o creștere a marjei de la 4,1 pe an la 5,1 pe an, pentru o perioadă de 5 ani (2009-2014) din cei 24 de ani de creditare. Din această perspectivă, reclamanții au invocat că banca a modificat marja în anul 2009, operând o creștere de la 4,1 la 5,1. D. urmare, instanța reține că și în cazul creditului cu valoarea cea mai mare, obiectul cererii de chemare în judecată este sub pragul valoric de_ lei, deoarece diferența dintre dobânda care trebuia să fie percepută și dobânda majorată nu poate fi mai mare de_ lei, pentru o perioadă de 5 ani în care marja a fost majorată de 4,1 la 5,1, în condițiile în care întreg creditul acordat avea o valoare_ lei.
Instanța reține aplicabilitatea art. 99. (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Raportat la art.99 NCPC, văzând că nici unul dintre capetele principale de cerere nu atrage competența unei instanțe de grad mai înalt pentru că nu depășește pragul valoric de 200.000 lei, se reține competența materială în primă instanță a judecătoriei.
Sub aspectul competenței teritoriale, instanța observă că prin contractele de credit s-au prevăzut două clauze atributive de competență în favoarea instanțelor de la sediul principal al băncii, adică din București sectorul 1.
Reclamanții au invocat caracterul abuziv al acestor clauze.
Din analiza jurisprudenței CJUE se reține dreptul și obligația instanței naționale de a analiza din oficiu caracterul abuziv al clauzei atributive de competență.
În acest sens, trebuie avute în vedere Hotărârea Pannon GSM Zrt. împotriva E. Sustikne G. (C-243/08) și Hotărârea VB Penzugyi Lizing Zrt. împotriva F. S. (C-137/08) prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la competența și obligația instanțelor naționale de a analiza din oficiu caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate cu consumatorii, de stabilire a instanței competente.
CJUE a reținut că se impune ca instanța să verifice din oficiu clauza atributivă de competență inserată în contractele bancare, aceasta trebuind să aducă la cunoștința consumatorului această verificare. Consumatorul este cel care va aprecia dacă este necesar să fie analizată această clauză din punctul de vedere al caracterului abuziv. Totodată, având în vedere caracterul excepțional al acestei verificări, se impune acordarea posibilității părților de administrare a probatoriilor.
Instanța reține că efectul clauzelor atributive de competență poate fi acela de a-i determina pe reclamanți să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare, întrucât distanța între domiciliu și București este una care ar impune cheltuieli suplimentare.
Cele două clauze atributive de competență inserate în contractele de credit intră în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE, drept pentru care, în considerarea art. 6 din Legea nr. 193/2000, aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor.
Așadar, competența teritorială și materială aparține Judecătoriei B., raportat la domiciliul reclamanților și valoarea obiectului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale.
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantii F. I., F. E., ambii cu domiciliul în B., . 1, ., J. B. și pe pârâtii P. B. ROMÂNIA SA, cu sediul in sector 1, București, .. 29-31 P. B. ROMÂNIA SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ B., cu sediul în B., ., J. B. în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Anulare somaţie de plată. Hotărâre din 28-05-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 5157/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
