Acţiune în constatare. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 18966/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. M. și pe pârâtele P. B. S.A. și S. S.a.R.L. prin S.C. Kruk România S.R.L., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, răspunde pârâta P. B. România S.A., prin consilier C. R., care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâtele nu au depus răspunsul la interogatoriu, după care,
La interpelarea instanței, pârâta P. B., prin consilier, arată că nu mai insistă în invocarea excepției netimbrării cererii, având în vedere că s-a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru.
Instanța ia act că pârâta nu mai insistă în invocarea excepției netimbrării cererii.
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pârâta, prin consilier, arată că instanța este competentă în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 C.pr.civ.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k și art. 112 C.pr.civ.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 C.pr.civ., pune în discuție durata necesară pentru cercetarea cauzei.
Pârâta, prin consilier, estimează durata necesară pentru cercetarea cauzei la 2 termene de judecată.
Instanța, raportat la actele și lucrările din prezentul dosar, estimează durata cercetării procesului la 6 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Pârâta, prin consilier, solicitarea încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că se opune încuviințării pentru reclamant a probei testimoniale în raport de faptul că nu a fost indicată teza probatorie, respectiv a probei cu interogatoriu având în vedere că faptele personale pe care reclamantul voia să le dovedească au fost deja probate prin depunerea înscrisurile de la filele 16-19 și 26 din dosar, respectiv a contractului de cesiune, a notificării și a anexei.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru toate părțile, proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei.
Instanța respinge, pentru reclamant, proba testimonială și proba cu interogatoriu pârâtelor, având în vedere că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, nu sunt utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta, prin consilier, solicită respingerea acțiunii în raport de prevederile art. 1578 C.civ., având în vedere că cedentul și cesionarul au adus la cunoștința reclamantului existența cesiunii, astfel cum rezultă din notificarea comunicată acestuia.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 12.12.2013, sub nr._/281/2013, reclamantul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele P. B. România S.A. și S. S.a.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inopozabilitatea cesiunii de creanță nr._/27.12.2011 intervenită între pârâte, respectiv să se dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 578/2013 și să se constate perimarea plății debitului privind suma de 5.403,51 către prima pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 26.03.2007, a încheiat cu pârâta P. B. România S.A., contractul de împrumut nr._32468/26.03.2007, pentru suma de 7.350 lei, iar, pe fondul crizei economice mondiale, având mari dificultăți materiale, de la începutul anului 2010 a fost în imposibilitate de a mai achita ratele aferente. În consecință, prima pârâtă a procedat la cesionarea creditului său către cea de-a doua pârâtă.
Reclamantul a susținut că nu a fost notificat cu privire la această cesiune de creanță și nici nu i-a fost comunicată în mod efectiv. Astfel, a menționat că prima și singura dată când a aflat de acest act a fost cu ocazia demarării dosarului execuțional nr. 578/2013 când i s-au comunica înștiințarea privind declanșarii procedurii de executare. Mai mult, din sentința de încuviințare a executării silite rezultă că nici în acel dosar nu a fost depus contractul de cesiune.
Cu privire la inopozabilitatea cesiunii de creanță, reclamantul a arătat că au fost încălcate prevederile art. 948 C.ci., deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, P. B. neprocedând la punerea în întârziere și nici la constatarea exigibilității anticipate a creditului. Reclamantul a precizat ca față de debitorul cedat și față de terți, cesiunea de creanță devine opozabilă numai după ce a fost notificată debitorului prin intermediul executorului judecătoresc sau a fost accepatată de acesta prin act autentic, Conform art. 1393 vechiul C.civ.
În concluzie, reclamantul a menționat că orice acțiune demarată având ca fundament juridic contractul de credit nr._32468/26.03.2007, indiferent că este vorba de o acțiune în constatarea nulității absolute sau parțiale a actului juridic, urmează să se soluționeze în contradictoriu cu părțile care justifică legitimitatea în cadrul raportului juridic de împrumut, fie calitatea de creditor, fie pe cea de debitor, fără a avea relevanță că în istoria acestuia, la data încheierii altă persoana avea această calitate.
De asemenea, reclamantul a arătat că în niciuna din clauzele contractului menționat anterior nu este prevăzut acordul său cu privire la o eventuală cesiune de creanță. Astfel, fiind vorba de o cesiune a unui contract, acordul său trebuia să fie inserat în contractul de credit nr._32468/26.03.2007. În lipsa acestei clauze, a fost încălcat caracterul intuitu persoane a cpntractului de credit, reclamantul încheind contractul cu prima pârâtă în considerarea persoanei acesteia, a condițiilor de creditare acordate, a bunei reputații (la acea dată) printre alte instituții bancare. În consecință, pârâta P. a rămas în continuare parte contractantă alături de celelalte părți semnatare.
Reclamantul a menționat că, până la data îndeplinirii formalităților cerute de lehe pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore, chiar dacă ar avea cunoștință despre cesiune. În consecință, având în vedere că nu au fost îndeplinite formalitățile prevăzute de lege pentru opozabilitatea cesiunii de creanță, S. S.a.R.L. nu are calitatea de creditor în cadrul dosarului execuțional nr. 578/2013.
În drept, au fost invocate prevederile art. 148, art. 195, art. 451, art. 711 și următoarele C.pr.civ.
La data de 03.04.2014, prin serviciul registratură, reclamantul a depus precizări cu privire la obiectul și valoarea cererii, respectiv a formulat cerere de ajutor public judiciar la care a atașat un set de înscrisuri (filele 14-47).
Prin încheierea din 12.09.2014, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar.
La data de 04.01.2015, prin serviciul registratură, pârâta S. S.a.R.L. prin S.C. Kruk România S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acesteia.
În motivarea întâmpinării, cu privire la inopozabilitatea cesiunii, pârâta a arătat că banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract, astfel încât nu a fost încălcată nicio clauză contractuală și, respectiv, nici drepturile reclamantului. Pârâta a arătat că debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanță, opozabilitatea fiind dovedită și în momentul înregistrării în A.E.G.R.M. sub nr. 2011-_-YUH.
De asemenea, conform notificării cesiunii comunicate în data la 10.01.2012, la adresa menționată în contractul de credit, a fost adus la cunoștința debitorului faptul că societății sale i-a fost cedată creanța deținută împotriva acestuia.
Astfel, pârâta a arătat că au fost îndeplinite obligațiile prevăzute de art. 1578 alin. 1 și alin. 2 C.civ., debitorului fiindu-i opozabilă cesiunea de creanță.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele C.pr.civ.
La data de 12.01.2015, prin serviciul registratură, pârâta P. B. România S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția necompetenței Judecătoriei Ploiești pe capătul 1 de cerere și necesitatea disjungerii acestuia și excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul 2 și 3 d e cerere, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește opozabilitatea cesiunii de creanță mr-_/27.12.2011, pârâta a arătat că au fost respectate prevederile art. 1578 C.civ. în sensul că în datele de 10.01.2012 și 18.01.2012 i-a comunicat reclamantului notificările nr. 2549/06.01.2012 și nr. 2550/06.01.2012 prin care acesta a fost informat cu privire la identitatea cesionarului, creanța cesionată, la descărcarea acestuia de obligațiile de plată față de bancă și cu privire la faptul că de la data primirii notificărilor, reclamantul trebuie să plătească cesionarului. Pârâta a precizat că notificările au fost comunicate cu confirmare de primire la adresa indicată în contractele de credit și actele adiționale, reclamantul având obligația de a aduce la cunoștință modificarea domiciliului/adresei curente, conform art. 10.3 din contract.
Prin urmare, opozabilitatea cesiunii a fost realizată prin comunicarea notificărilor prin scrisoare la adresa de domiciliu (adresă indicată și în cererea de chemare în judecată), legiuitorul neimpunând ca notificarea să fie transmisă prin intermediul executorului judecătoresc.
Pârâta a mai precizat că acordul debitorului cedat nu era necesar la încheierea contractului de cesiune, având în vedere că reclamantul nu este parte în contractul de cesiune, nefiind vorba de vreo excepție de la regula consensualismului cesiunii de creanță. Mai mult, conform art. 13.3 din contractul de credit, toate drepturile și obligațiile băncii pot fi cesionate, novate, transferate sau delegate în mod liber și necondiționat către o terță persoană în orice moment.
În drept, au fost invocate prevederile art. 99, art. 205, art. 622, art. 699, art. 711 C.pr.civ., art. 1578 și următoarele C.civ., O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 30.01.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, respectiv că acordul său era necesar în raport de faptul că este vorba despre o creanță bancară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
Prin încheierea din 20.03.2015, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind inopozabilitatea cesiunii de creanță nr._/27.12.2011 și formarea unui nou dosar având ca obiect „acțiune în constatare”, dosarul nou format având nr._ .
Prin sentința civilă nr. 6514/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde cauza a fost înregistrată la data de 24.06.2015, sub nr._ .
La data de 08.07.2015, prin serviciul registratură, petentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, la care a atașat un set de înscrisuri (filele 6-10).
Prin încheierea din 17.07.2015, instanța a admis cererea și a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 375,17 lei.
La data de 07.07.2015, prin serviciul registratură, pârâta S. S.a.R.L. prin S.C. Kruk România S.R.L. a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: notificare nr. SPIR/4/52 (fila 16), dovadă de comunicare (filele 17-18), contract de cesiune de creanțe nr._/27.12.2011 (filele 19-27), extras AEGRM (filele 28-30).
Instanța a încuviințat, pentru toate părțile, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamant, în calitate de împrumutat, și pârâta P. B. România S.A., în calitate de creditor, a fost încheiat contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr._32468/26.03.2007 astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare (filele 15-23 dosar declinat), având ca obiect acordarea unui împrumut cu rambursare lunară în baza venitului net al împrumutatului.
Totodată, instanța reține că, între pârâta P. B. România S.A., în calitate de cedent, și pârâta S. S.a.R.L., în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune creanțe nr._/27.12.2011 (filele 23-24) prin care au fost cesionate creanțele rezultate din credite de consum semnate de cedent și persoane fizice, printre care și creanța în cuantum de 4.126,16 lei rezultată din contractul nr._32468/26.03.2007, astfel cum rezultă din Anexa 1 la contract (fila 26).
Potrivit art. 6 alin. 5 C.civ., dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Astfel, în raport de data încheierii contractului de cesiune (27.12.2011) și data intrării în vigoare a Codului civil (01.10.2011), instanța constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil actual, contrar susținerilor reclamantului.
De altfel, așa cum rezultă din art. 117 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, creanța transmisă prin cesiune sau subrogație, intervenită după . Codului civil, își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței. Pe cale de consecință, instanța reține că doar regimul aplicabil creanței este cel de la data încheierii contractului de credit (26.03.2007), contractului de cesiune urmând să-i fie aplicabile dispozițiile legale din momentul încheierii acestuia.
Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), iar, din momentul realizării acordului de voințe, creanța trece în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului prin preluarea tuturor drepturilor acestuia (art. 1566 și următoarele C.civ.).
Așa cum prevede art. 1573 C.civ., creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului, consimțământul debitorului fiind cerut doar atunci, când, după împrejurări, creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului. Contrar susținerilor reclamantului, instanța apreciază că nu era necesar consimțământul acestuia la cesiunea creanței rezultând din contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr._32468/26.03.2007, contractul neavând caracter intuitu personae, cum în mod neîntemeiat a susținut reclamantul.
De asemenea, instanța reține că între pârâte nu a avut loc o cesiune de contract, ci cesiunea creanței în cuantum de 4.126,16 lei rezultată din contractul anterior menționat, așa cum rezultă din Anexa 1 la contract.
Mai mult, conform art. 13.3 din contractul de credit, toate drepturile și obligațiile băncii pot fi cesionate, novate, transferate sau delegate în mod liber și necondiționat către o terță persoană în orice moment. Astfel, având în vedere că reclamantul a semnat contractul de credit, acesta și-a însușit toate clauzele inserate în contract, inclusiv cea prevăzută de art. 13.3.
Potrivit art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului fie din momentul în care a acceptat cesiunea printr-un înscris cu dată certă, fie din momentul în care a primit o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că prin notificarea nr. SPIR/4/562 (fila 16), reclamantul a fost informat că în data de 27.12.2011 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe prin care P. B. S.A., în calitate de cedent, a cesionat, transmis și vândut către S. S.a.R.L., creanța deținută împotriva sa. De asemenea, în notificare a fost identificată creanța în cuantum de 4.126,16 lei (compusă din credit, penalități și dobândă), iar reclamantului i-a fost solicitată plata creanței către cesionar.
Instanța reține că notificarea nr. SPIR/4/562 a fost comunicată reclamantului, cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu, astfel cum rezultă din dovada de comunciare de la filele 17-18. Astfel, având în vedere că art. 1578 alin. 1 lit. b C.civ. nu impune condiția ca notificarea să fie comunicată prin executor judecătoresc, instanța apreciază că cesiunea a fost adusă la cunoștința reclamantului în mod legal.
De asemenea, instanța constată că cesiunea creanței în cuantum de 4.126,16 lei a fost înscrisă și în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare (fila 28), devenind astfel opozabilă terțelor persoane.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că cesiunea de creanță nr._/27.12.2011 îi este opozabilă reclamantului, motiv pentru care va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul M. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtele P. B. S.A., cu sediul în București, .. 29-31, sector 1, J_ , și S. S.a.R.L. prin S.C. Kruk România S.R.L., cu sediul în București, ., ., J_, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. A. M.
Red./Thred.: SB
5ex/23.10.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 5320/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... → |
|---|
