Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 22331/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 24.11.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta T. (fostă S.) I. D. - domiciliul ales la CA C. M. Vicentiu și pe pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns pârâta, prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, dupa care
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a acestei instanțe.
Pârâta, prin consilier juridic, depune înscrisurile solicitate de instanță și consideră că Judecătoria Sectorului 1 este competenta în soluționarea cauzei și că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2015, sub nr._/299/2015, reclamanta T. (fostă S.) I. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . următoarele:
- Constatarea caracterului abuziv al clauzei prev de art. 6.1 și al clauzei prev de art. 6.3 din contractul de credit nr. RM_/26.07.2007
- Restituirea sumelor încasate în baza clauzelor contractuale nule și abuzive
- Constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar și eliminarea acesteia
- Stabilizarea/înghețarea cursului valutar de schimb CHF/RON
- Denominarea în moneda națională a plăților
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de credit nr. nr. RM_/26.07.2007, având ca obiect un credit în valoare de 87.749,29 CHF. La momentul contractării creditului, raportat la circumstanțele economice de la acel moment și la capacitatea reclamantei de înțelegere a clauzelor contractuale și a implicațiilor acestor clauze, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi avantajoasă față de alternativa la un credit în lei sau în euro. S-a arătat că creșterea accelerată a valorii CHF față de moneda națională a determinat o schimbare a condițiilor contractuale și o obligație din partea consumatorului, vădit disproporționată față de cea în considerarea căreia și-a exprimat voința de a se angaja juridic. Reclamanta a arătat în esență că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 4 din legea 193/2000.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 194 și urm. C.proc.civ, legea 193/2000, O.G. 21/1992, O.U.G. 50/2010, O.U.G. 99/2006, Constituția României, iar în dovedirea acțiunii au fost anexate înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 29 lit. e din O.U.G. 80/2013.
Ca urmare a rezoluției instanței din data de 13.08.2015, în baza art. 200 C.proc.civ, reclamanta a formulat o precizare, indicând instanței valoarea capetelor de cerere cu care a înțeles să învestească instanța.
La data de 07.10.2015 pârâta a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat netemeinicia acțiunii. Pârâta a susținut că articolele invocate nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi declarate abuzive. S-a mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile teoriei impreviziunii, invocate de reclamantă.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 și urm C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La termenul de judecată de astăzi instanța a pus în discuție din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu, având în vedere caracterul acesteia de excepție de procedură, dilatorie și absolută.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță.
Așadar ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
În conformitate cu dispozițiile alineatului 2 al aceluiași articol „În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, capetele acțiunii care au ca obiect restituirea unor sume de bani, sunt in mod evident evaluabil in bani iar conform precizării reclamantei, anexată la fila 49, diferența dintre valoarea creditului la data introducerii acțiunii și valoarea creditului la data contractării este de 213.230,78 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.99 alin.2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit. a-j.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art.99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Însă, presupunând prin absurd că sumele solicitate nu ar fi depășit pragul de 200.000 lei, instanța constată că al patrulea capăt al acțiunii având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar, este neevaluabil, de esența acestei clauze fiind prevederea modului in care poate acționa banca în raport cu clientul, respectiv posibilitatea acesteia de a modifica dobânda în conformitate cu evoluția pieței financiar bancare sau politica de credite a băncii.
Astfel, instanța apreciază ca clauza referitoare la riscul valutar asumat de consumator nu are nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândește un conținut economic pentru simplul motiv că a fost inserata într-un contract de împrumut contract ce în sine are, desigur, natură patrimonială.
Mai mult, se reține că această clauză nu este evaluabila prin ea însăși, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că aceasta nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar permite pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluata în bani, cel puțin anterior aplicării sale.
De asemenea se reține în cauză că sediul materiei privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori se regăsește în cuprinsul dispozițiilor din Legea nr.193/2000, aceste dispoziții fiind invocate și de reclamant în cererea formulată.
Dispozițiile art.12 din Legea nr.193/2000 prevăd că, „În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art.8 vor sesizatribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. (3) Asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile art. 13 alin. (1) și (4) sunt aplicabile.
Din dispozițiile Legii nr.193/2000 nu transpare intenția legiuitorului de a acorda competență distinctă în favoarea a două categorii de instanțe cu grad diferit – judecătorii și tribunale - în funcție de modul de sesizare, respectiv de organele de control prevăzute la art.8 din lege și asociațiile pentru protecția consumatorului sau consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi, motiv pentru care instanța apreciază intenția legiuitorului este ca acest tip de cauze având ca obiect constatarea clauzelor abuzive să fie de competența tribunalului.
Dând eficiență considerentelor expuse, în conformitate cu art. 95 pct. 1 C.proc.civ., raportat la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și în baza art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu în cauza civilă privind pe reclamanta T. (fostă S.) I. D. – cu domiciliul în sector 5, București, Calea Rahovei, nr. 266-268, .. 2, . pe pârâta . cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 246 C, .>
Declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. A. P. E. A. S.
Red/Dact A.A.P/E.A.S
4 ex 04.12.2015
← Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2015/2015.... → |
---|