Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 18954/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
JUDECĂTOR: C. R. B.
GREFIER: A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta .. și pe intimata .., având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petenta, prin avocat P. E., cu împuternicire depusă la dosarul cauzei – fila 12, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 28.09.2015, prin Serviciul Registratură, petenta a depus dovada achitării taxei de timbru, iar la data de 14.10.2015, intimata a depus întâmpinare în 2 exemplare, după care,
Instanța comunică petentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării depuse.
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 1 București.
Petenta, prin avocat, precizează că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 1024 alin. 4 C.pr.pciv.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 C.pr.civ., pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Petenta, prin avocat, estimează durata cercetării procesului pentru termenul din data de astăzi.
Instanța, în raport de actele și lucrările din dosar, estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Petenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune dovada achitării onorariului de avocat și a cheltuielilor de deplasare.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru petentă, proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta, prin avocat, solicită admiterea cererii și modificarea în tot a încheierii din 08.07.2015, în sensul admiterii ordonanței de plată și obligării intimatei la plata sumei de 20.000 lei conform contractului de cesiune și a dobânzii legale calculate din ziua următoare, cu cheltuieli de judecată. Susține că instanța care a judecat fondul a apreciat, din eroare, că societatea petentă nu deține o creanță certă. Arată că, în pofida obligațiilor sale, a notificat încheierea contractului de cesiune și intimatei, iar aceasta a semnat și ștampilat contractul de cesiune de creanță, astfel încât toate susținerile intimatei sunt lipsite de conținut. Arată că, potrivit art. 1573 C.civ., contractul de cesiune se încheie prin simplul acord al cedentului și cesionarului. Cu privire la situația de fapt, la 26.03.2012, ca urmare a relațiilor comerciale, a fost încheiat prezentul contract de cesiune de creanță, pentru stingerea unor debite. Arată că societatea sa avea de primit bani de la Energoconstrucția, care, la rândul său, trebuia să primească bani de la intimată. Menționează că afirmațiile intimatei nu pot fi reținute în lipsa unor dovezi, la dosar neexistând niciun început de dovadă scrisă cu privire la faptul că cesiunea din prezenta cauză ar fi doar un pas într-un proces mai complex. De asemenea, afirmația intimatei în sensul că intenționa să cesioneze la rândul său creanța nu este dovedită, fiind propria ei culpă că nu a cesionat. Conform art. 1578 alin. 1 lit. a C.civ., intimata a acceptat în mod expres creanța, semnând și ștampilând contractul de cesiune. Contractul este înregistrat în contabilitatea celor trei societăți comerciale, astfel încât nu era necesară administrarea altor probe. Menționează că suma este certă și rezultă din contract, iar proba cu martori nu este admisibilă în raport de fapt că nu există înscriere în fals sau contestare a semnăturii de pe contract. Arată că intimata încearcă să paseze obligația achitării sumei către o societate care este în insolvență. Petenta, prin avocat, susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, deoarece creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind probată cu înscrisurile de la dosar.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2015, sub nr._, petenta .. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., cerere în anulare împotriva încheierii din 08.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/299/2015, întrucât este netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii, petenta a învederat că prin cererea adresată instanței de judecată a solicitat emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând creanță cedată conform contractului de cesiune de creanță nr. 4/26.03.2012, precum și la plata dobânzii legale calculate din ziua următoare termenului de plată, adică din data de 26.03.2012 și până la data achitării efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Petenta a arătat că prin încheierea atacată, Judecătoria Sectorului 1 București a respins în mod netemeinic cererea, apreciind în mod greșit faptul că în prezenta cauză se impune administrarea unui probatoriu mai amplu decât cel prevăzut de art. 1020 C.pr.civ. Aceasta a arătat că instanța s-a bazat pe simpla susținere a pârâtei din cadrul întâmpinării cu privire la faptul că în speță urmau să mai aibă loc transferuri de creanță.
Petenta a precizat că cesiunea de creanță a avut funcția de instrument de plată, prin intermediul acesteia urmărindu-se stingerea unei datorii înregistrate de Energoconstrucția față de societatea sa, precum și a datoriei înregistrate de pârât față de Energoconstrucția.
Ca stare de fapt, instanța de fond trebuia să rețină că între societatea petentă și S.C. Energoconstrucția Filiala București S.A. s-a încheiat în data de 26.03.2012 contractul de cesiune de creanță nr. 4, având ca obiect cesionarea de către Energoconstrucția către societatea sa a creanței în sumă de 20.000 lei, deținută de societate față de pârâta C. S.R.L. Astfel, în urma încheierii contractului de cesiune, părțile au stabilit, și pârâta și-a exprimat în mod expres acordul prin semnarea și ștampilarea contractului, ca societatea sa se va subroga în drepturile creditorului Energoconstrucția, urmând să primească suma de 20.000 lei de la debitorul creanței, pârâta C..
Petenta a arătat că instanța a nesocotit faptul că pe contractul de cesiune se regăsește și ștampila și reprezentantul pârâtei, fapt ce constituie o acceptare expresă conform art. 1578 alin. 1 lit. a C.civ., pârâta fiind ținută să plătească societății sale creanța ce face obiectul contractului. La data semnării contractului de cesiune, pârâta a fost de acord cu condițiile contractuale, exprimându-și acest acord prin semnarea contractului și a notificării acestuia.
Având în vedere că prin semnarea contractului de cesiune, pârâta și-a însușit în mod expres faptul că datorează creanța de 20.000 lei cesionată de Hidroconstrucția, astfel încât creanța rezultă în mod neîndoielnic din contractul de cesiune, fapt ce dă creanței caracter cert, conform prevederilor art. 662 C.pr.civ.
Petenta a arătat că nu se poate reține că pârâtul contestă calitatea de debitoare în condițiile în care nu este contestată semnătura și ștampila de pe contractul de cesiune, cu atât mai mult cu cât consimțământul debitorului cedat nu este necesar. De asemenea, susținerea că prezenta cesiune reprezintă o etapă dintr-o operațiune mai complexă este neadevărată și nedovedită, rezultând doar din susținerile pârâtei.
Petenta a menționat că pârâta își invocă propria culpă în sensul că ar fi vrut să cedeze o altă creanță pe care o deținea, dar nu a făcut-o până în prezent, argument care nu era de natură a conduce la respingerea acțiunii. Petenta a invocat prevederile art. 1582 alin. 3 C.civ., arătând că debitorul se poate elibera de darorie doar achitând creanța față de societatea sa, întrucât cesiunea a devenit opozabilă o dată cu semnarea și comunicarea.
Cu privire la dobânda legală, întrucât obligația este scadentă de la data notificării creanței, fapt petrecut odată cu plata dobânzii legale calculate din ziua următoare a termenului de plată, adică din data de 27.03.2012 și până la data achitării efective a debitului.
De asemenea, a solicitat în temeiul art. 453 C.pr.civ., obligarea la plata cheltuielilor de judecată în integralitatea acestora, având în vedere că intimata nu a făcut niciun demers în sensul achitării sumelor datorate, deși a fost pusă în întârziere în repetate rânduri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1020 C.pr.civ., art. 1578 C.civ., art. 662 C.pr.civ., art. 1573 C.civ., art. 1582 alin. 2 C.civ., art. 453 C.pr.civ., art. 1017 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor depuse la dosar (fila 13).
La data de 14.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată și nefondată și menținerea încheierii din 08.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2015 ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în luna octombrie 2014 a primit din partea societății petente o notificare de plată prin intermediul căreia i se solicita să efectueze plata sumei de 20.000 lei în conformitate cu prevederile cesiunii de creanță încheiate în anul 2012 între S.C. Energoconstrucția Fil. București și S.C. D..
Intimata a arătat că la data de 12.12.2011 a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr. 96 între societatea sa și S.C. Energoconstrucția Filiala București al cărui obiectiv era efectuarea și finalizarea lucrărilor de demolare „modernizare turn răcire nr. 3 R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin”. Ulterior, la data de 26.03.2012, la inițiativa societății D. S.R.L. a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 4 prin care S.C. Energoconstrucția Filiala București cesiona suma de 20.000 lei pe care urma să o încaseze de la C. în favoarea cesionarului ..
Intimata a precizat că la data semnării contractului de cesiune dintre petentă și S.C. Energoconstrucția Filiala București, pretinsa creditoarea cunoștea faptul că între societatea sa și S.C. Energoconstrucția Filiala București fusese încheiat un contract de subantrepriza a lucrărilor având ca beneficiar final Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) Drobeta Turnu Severin, urmând ca toate plățile pe care urma să le facă către S.C. Energoconstrucția Filiala București să aibă loc după încasarea de la beneficiarul final a contravalorii lucrărilor.
În continuare, intimata a precizat că societatea petentă a știut de la început că cesiunea de creanța reprezenta o primă etapă din cadrul unor operațiuni de transfer de creanțe succesive în urma cărora ar fi rezultat ca debitorul cedat R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin să achite direct cesionarului final, adică .. în contul datoriei pe care o avea de încasat de la Energoconstrucția. Intimata a susținut că aceasta a fost singura condiție impusă de societatea sa pentru a semna cesiunea, urmând ca aceasta să fie înregistrată la R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin și să primească acceptul regiei de efectuare a plății, însă, nici până la această dată, societata sa nu a primit dovada înregistrării acestei cesiuni de creanțe la R.A.A.N. și nici acceptul acesteia, motiv pentru care nu fost considerată valabilă și nici nu a fost luată în considerare.
În data de 03.10.2014, petenta-creditoare a emis o somație de plată către societatea sa, având cunoștință de faptul că beneficiarul final R.A.A.N. T. S. se află în procedură de insolvență încă din 18.09.2013, ceea ce face ca recuperarea oricăror sume pe calea executării silite a R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin să nu fie posibilă, întrucât este urmată procedura generală de insolvență.
Față de toate aceste considerente, intimata a arătat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins ordonanța de plată ca neîntemeiată. Astfel, în mod total neîntemeiat, petenta creditoare a înțeles să formuleze cerere în anulare. A mai arătat că pentru dovedirea întregii situații de fapt, având în vedere complexitatea operațiunilor care au intervenit între părți, în cadrul unor operațiuni de transfer de creanțe succesive, este necesară administrarea unui probatoriu complex, incompatbil cu procedura ordonanței de plată. Ori, în acest context, atâta timp cât aceste probe nu pot fi administrate în procedura ordonanței de plată, intimata contestând creanța ca nefiind certă, în mod evident nu poate fi pronunțată o ordonanță de plată.
Caracterul cert al creanței este dat de existența neîndoielnică a creanței, or în cazul de față, petenta face referire la o parte dintr-o factură emisă de către S.C. Energoconstrucția Filiala București, pe care aceasta ar fi cesionat-o și care era doar o etapă dintr-un proces de transfer de creanțe succesive, care însă nu a fost finalizat și prin urmare nu s-a ținut cont de ea. Astfel, intimata a invocat prevederile art. 1014 alin. 1 și art. 1021 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., susținând că sunt necesare administrarea altor probe, admisibile doar în procedura de drept comun (proba testimonială și interogatoriul părților).
În drept, au fost invocate prevederile art. 1014 și art. 1021 C.pr.civ.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Instanța a încuviințat, pentru petentă, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1024 C.pr.civ., împotriva ordonanței de plată se poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia, în care se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de Titlul IX din codul de procedură civilă (Procedura ordonanței de plată), precum și, dacă este cazul, cauze de stingere ulterioare emiterii ordonanței de plată.
Prin încheierea din 08.07.2015 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 (filele 15-16 dosar atașat), instanța a respins ordonanța de plată privind pe creditoarea .. și pe debitoarea ..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că intimata a contestat calitatea sa de debitoare a creanței solicitate de petenta - creditoare, iar, pentru a se reține caracterul cert al creanței pretinse, în raport de apărările formulate de debitoare, era necesară însușirea obligației de plată pretinse în mod expres și necondiționat de către aceasta. De asemenea, a fost reținut că debitoarea a invocat caracterul condițional al semnării contractului de cesiune de către societatea sa, respectiv existența unei ințelegeri adiacente acestuia, în sensul asumării obligației de plată de către o altă persoană decât cea indicată de creditoare. În raport de apărările formulate de debitor, instanța a apreciat că, pentru verificarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate de creditoare, se impune administrarea altor probe decat cele prevazute de art. 1020 alin. 1 C.pr.civ., admisibile în procedura de drept comun, cum ar fi proba testimonială sau interogatoriul părților în vederea stabilirii sensului exact al manifestării de voință al părților în raport de aspectele invocate de debitoare prin întâmpinare.
Analizând cererea în anulare, prin prisma susținerilor petentei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1014 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Între .., în calitate de antreprenor, și S.C. Energoconstrucția Filiala București S.A., în calitate de subantreprenor, a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr. 8/12.12.2011 (filele 42-53), prin care subantreprenorul s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările de demolare la obiectivul „Modernizare turn de răcire nr. 3” în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract, cu respectarea cerințelor din Caietul de sarcini. De asemenea, .. s-a obligat să achite antreprenorului prețul convenit, în sumă de 455.338,36 lei exclusiv TVA conform devizului ofertă anexat la contract.
Totodată, instanța reține că, între S.C. Energoconstrucția Filiala București S.A., în calitate de cedent, și petenta – creditoare, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe nr. 4/26.03.2012 (fila 5 dosar declinat) prin care a fost cedată creanța în cuantum de 20.000 lei pe care cedentul o avea de încasat de la intimata – debitoare .. Instanța constată că acest contract a fost semnat și ștampilat de debitorul cedat, intimata din prezenta cauză.
Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), iar, din momentul realizării acordului de voințe, creanța trece în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului prin preluarea tuturor drepturilor acestuia (art. 1566 și următoarele C.civ.).
Așa cum rezultă din art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului fie din momentul în care a acceptat cesiunea printr-un înscris cu dată certă, fie din momentul în care a primit o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului.
Potrivit. art. 1014 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de contractul de execuție lucrări nr. 8/12.12.2011 și de contractul de cesiune de creanță creanțe nr. 4/26.03.2012, cu privire la care instanța constată că au fost însușite în mod expres de către creditoare prin semnătură și ștampilă.
Referitor la caracterul cert al creanței, în conformitate cu prevederile art. 663 alin. 2 C.pr.civ, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Instanța nu poate reține susținerile intimatei în sensul că respectivul contract de cesiune reprezintă doar o etapă dintr-un proces de transfer de creanțe succesive, care însă nu a fost finalizat, având în vedere existența unei ințelegeri adiacente acestuia, în sensul asumării obligației de plată de către o altă persoană decât cea indicată de creditoare.
Astfel, instanța constată că debitoarea a semnat și ștampilat contractul de cesiune de creanțe nr. 4/26.03.2012 care nu cuprinde nicio clauză cu privire la existența unei operațiuni complexe de cesionări de creanțe succesive. De altfel, deși debitoarea a invocat caracterul condițional al semnării contractului de cesiune de către societatea sa, având în vedere existența unei ințelegeri adiacente acestuia, în sensul asumării obligației de plată de către o altă persoană decât cea indicată de creditoare, instanța constată că, așa cum prevede art. 1573 alin. 1 C.civ., creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului.
Conform art. 1021 C.pr.civ., dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurile aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar în cazul în care apărarea este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere (alin. 1). De asemenea, dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute de alin. 1, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Potrivit art. 10 C.pr.civ., părțile sunt obligate să-și probeze apărările, astfel încât instanța nu poate reține simplele susțineri ale intimatei în sensul că dovada operațiunii complexe de cesionări de creanțe succesive se poate face doar prin administrarea probei testimoniale sau a probei cu interogatoriu, în condițiile în care aceasta nu a depus nici măcar un început de dovadă scrisă cu privire la existența unei ințelegeri adiacente, în sensul asumării obligației de plată de către o altă persoană decât cea indicată de creditoare.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că societatea petentă deține o creanță certă în raport de prevederile art. 663 alin. 2 C.pr.civ.
În ceea ce privește caracterul lichid, obiectul creanței trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau să conțină elemente care permit stabilirea lui, potrivit art. 663alin. 3 C.pr.civ.
În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât aceasta este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv contractul de execuție lucrări nr. 8/12.12.2011 și fișa analitică (fila 11 dosar declinat) coroborate cu contractul de cesiune de creanță creanțe nr. 4/26.03.2012.
Din punct de vedere al exigibilității, conform art. 663 alin. 4 C.pr.civ., este necesar ca obligația debitorului să fie scadentă sau ca acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată. Potrivit art. 1495 C.civ., în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată. Astfel, având în vedere că în contractul de cesiune nu a fost stabilit un termen de plată, iar obligațiile asumate prin contractul de execuție lucrări nr. 8/12.12.2011 sunt scadente (fișă analitică – fila 8), instanța reține că și această condiție este îndeplinită.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1014 C.pr.civ., instanța reține că, în cauză, creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe în cuantum de 20.000 lei reprezentând creanță cedată, în timp ce debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că intimata nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata dobânzii, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii.
Conform art. 1018 alin. 1 C.pr.civ., dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, în lipsa unei clauze penale, pârâta datorează, potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, debitoarea datorează pentru suma neachitată și dobânda legală calculată de la data de 26.03.2012 (a doua zi de la scadența obligației de plată) și până la data achitării efective a debitului.
În consecință, pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și o va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 20.000 lei reprezentând creanță cedată și la plata dobânzii legale calculate de la data de 26.03.2012 și până la data achitării efective a debitului, stabilind un termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorarii avocați sau experți, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Astfel, fiind în culpă procesuală, debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 1.700 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond și cerere în anulare, în cuantum de 400 lei (chitanță – fila 26 dosar declinat; fila 13), onorariu avocat în cuantum de 1.000 lei (extras de cont – fila 22) și cheltuieli de deplasare de 300 lei (bon fiscal nr. 114 – fila 23).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de petenta .., cu sediul în ., jud. M., J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în București, .-130, sector 1, J40/_/1994, CUI RO_.
Anulează încheierea din 08.07.2015 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015.
Admite cererea de chemare în judecată.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 20.000 lei reprezentând creanță cedată și la plata dobânzii legale calculate de la data de 26.03.2012 și până la data achitării efective a debitului.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. B. C. R. B. A. M.
Red./Thred.: SB
4ex/23.10.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
