Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1970/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 29.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. E. M.
GREFIER: N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta . SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Procedura este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art.131 NCPC, verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în baza art.1027 și art.130 alin.3 NCPC.
În temeiul art.258 raportat la art.255 al.1 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și concludentă, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 din NCPC,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 05.02.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr.1970
Ședința din camera de consiliu de la 05.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta . ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 739,89 lei reprezentând contravaloare facturi, la care se adaugă penalități de 0,2% pe zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii web și hosting și/sau web design pe serverele R. nr._/12.04.2002 și contractul de furnizare servicii de telefonie nr._ din 20.04.2005 pe o durată inițială de 1 an și prelungite pe perioade succesive egale cu perioada inițială.
A mai susținut reclamanta că a emis facturile fiscale nr._ din 20.06.2011, nr._ din 19.07.2011 și nr._ din 18.08.2011 care nu au fost achitate de către debitoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025-1032 NCPC.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește facturile nr._/20.06.2011 și nr._ din 19.07.2011, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a precizat că cele 2 contracte încheiate cu reclamanta au fost reziliate în anul 2011, iar acțiunea de față este nefondată, având în vedere că reclamanta nu a furnizat în concret serviciile despre care se face vorbire, învederând că la data de 05.07.2011, prin adresa nr.11/2011, pârâta a notificat societatea reclamantă cu privire la intenția sa de a rezilia contractul, iar la data de 07.07.2011, reclamanta a întrerupt definitiv furnizarea serviciilor sale.
În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, invocând în drept disp. art.205, Decretul nr.167/1958.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și interogatoriu reciproc, răspunsurile părților fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . și pârâta . SRL s-a încheiat contractul de furnizare servicii de telefonie nr._/19.04.2005, având ca obiect furnizarea serviciilor specificate la pct.1.2. (servicii de telefonie voce fixă) către Beneficiar, în schimbul plății de către acesta din urmă a tarifeor stabilite conform contractului, contractul fiind încheiat pe o perioadă inițială de 1 an, care se prelungește automat pe perioade succesive egale cu perioada inițială dacă nu este denunțat în condițiile pct.5, contractul fiind însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare (f.18-21).
Conform art.3.5. din acest contract, beneficiarul va achita contravaloarea facturii până la data de 15 a lunii în care s-a emis factura; data ultimei zile la care se poate face plata fără a fi percepute penalizări este data de 16 a lunii în care s-a emis factura. În caz contrar, R. poate percepe o penalitate de 0,06% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante, cuantumul penalităților putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate (art.3.6.).
De asemenea, între aceleași părți a fost încheiat contractul de furnizare servicii web hosting și/sau web design pe serverele R. nr._/12.04.2002, având ca obiect furnizarea serviciilor prevăzute la art.1.2. din contract, pe o perioadă inițială de 1 an, care se prelungește automat pe perioade succesive egale cu perioada inițială dacă nu este denunțat de niciuna din părți, contractul fiind însușit de pârâtă prin semnare și ștampilare (f.7-9).
În privința termenului de plată, la art.3.2. din contract s-a stabilit că beneficiarul va plăti facturile emise de furnizor în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii, sub sancțiunea plății unor penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, conform prev. art.248 NCPC, instanța va avea în vedere următoarele:
Prin cererea de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 739,89 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în favoarea pârâtei conform FF nr._/20.06.2011 și nr._/19.07.2011, emise în baza contractului nr._/12.04.2002 și a facturii fiscale nr._/18.08.2011, emisă în baza contractului nr._/19.04.2005.
După cum s-a arătat anterior, prin art.3.2. din contractul de furnizare servicii web hosting nr._/12.04.2002, părțile au stabilit scadența obligației de plată a serviciilor la 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Sumele de bani pretinse de reclamantă au natura unui drept patrimonial de creanță, cu privire la care se aplică dispozițiile dreptului comun în privința termenului de prescripție al dreptului la acțiune.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 si 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctivă - act normativ în vigoare la data nașterii dreptului dedus judecății - dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, atat in ceea ce priveste dreptul principal cat si cu privire la accesoriile acestuia, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, respectiv în termenul general de 3 ani stabilit de art.3 alin.1, aplicabil drepturilor de creanță.
În consecință, instanța reține că pentru FF nr._/20.06.2011 termenul scadent se împlinea la data de 27.06.2011, moment la care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză, care s-a împlinit așadar la 27.06.2014.
Totodată, FF nr._/19.07.2011 a devenit scadentă la data de 26.07.2011, moment la care a început să curgă termenul de prescripție, care s-a împlinit 3 ani mai târziu, respectiv la 26.07.2014.
Împrejurarea că în cuprinsul facturilor fiscale menționate a fost prevăzut un alt termen de plată (acestea fiind socotite scadente la 40 zile de la emitere) nu este de natură să determine o altă concluzie decât cea enunțată anterior cu privire la data scadenței și data împlinirii termenului de prescripție, întrucât contractul de furnizare servicii nr._/12.04.2002, în baza căruia au fost emise aceste facturi, este legea părților (conform art.969 C.civ. de la 1864, aplicabil în cauză față de data încheierii contractului), de la care nu se poate deroga decât prin acordul acestora.
Ca atare, reținând că prezenta acțiune, având ca obiect, între altele, creanța în valoare de 526,85 lei, aferentă facturilor fiscale nr._/20.06.2011 și nr._/19.07.2011, scadente la 27.06.2014, respectiv 26.07.2011, a fost formulată la data de 30.07.2014 (data ștampilei oficiului poștal – fila 41), instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 526,85 lei, aferentă facturilor fiscale nr._/20.06.2011 și nr._/19.07.2011 și va respinge cererea ca prescrisă în privința sumelor menționate cu titlu de debit în aceste facturi.
Pe fondul cauzei, instanța reține că factura fiscală nr._/18.08.2011 în valoare de 213,04 lei (care a rămas în discuție după admiterea excepției prescripției extinctive în privința celorlalte 2 FF), a fost emisă în baza contractului de telefonie fixă nr._/19.04.2005 pentru servicii prestate în luna august 2011, perioada facturată fiind 01.08._11 (f.32).
Prin notificarea nr.11/05.07.2011, pârâta a solicitat reclamantei să ia act de solicitarea de reziliere a contractului de furnizare servicii nr._/19.04.2005 (f.52), iar ca urmare a acestui fapt serviciile de telefonie și Internet au fost sistate de către R.&R. SA la data de 07.07.2011, aspect care reiese din înscrisurile depuse de pârâtă la dosar (f.61,62,66), nefiind combătut de către reclamantă.
De altfel, chiar prin răspunsul la interogatoriu reclamanta recunoaște implicit întreruperea serviciului către pârâtă, arătând că nu a solicitat la plată contravaloarea serviciilor de telefonie, ci plata abonamentului, care este obligatorie pe o perioadă de 60 de zile de la data formulării cererii de reziliere (f.75).
Potrivit art.5.2. din contractul nr._/19.04.2005, beneficiarul poate denunța unilateral contractul cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care dorește să-și înceteze efectele prezentul contract, dar nu mai devreme de expirarea perioadei inițiale a acestuia (f.20).
În consecință, instanța apreciază că este nefondată afirmația reclamantei în sensul că plata abonamentului se impune pe o perioadă de 60 de zile de la data formulării cererii de reziliere, dată la care contractul își încetează aplicabilitatea, întrucât o asemenea susținere nu are suport contractual sau legal – probabil R.&R., din eroare, s-a raportat la prevederile celuilalt contract încheiat de părți sub nr._/12.04.2002, însă acesta nu este aplicabil în ceea ce privește FF nr._/18.08.2011.
Așa fiind, având în vedere data notificării de reziliere formulată de F. D. SERVICES SRL (05.07.2011), pe care reclamanta nu a pretins că nu a primit-o, în virtutea disp. art.5.2. din contractul nr._/19.04.2005, se constată că acesta a încetat 30 de zile mai târziu, respectiv la data de 05.08.2011, astfel că nu se justifică emiterea facturii nr._ din 18.08.2011, prin care se pretinde plata abonamentului pentru toată luna august 2011 (cu atât mai mult cu cât pârâta nu a mai beneficiat de aceste servicii din 07.07.2011) și în consecință creanța pretinsă de reclamantă nu este certă, lichidă și exigibilă în înțelesul art.662 din NCPC.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că reclamanta nu a făcut dovada celor afirmate prin acțiune, deși sarcina probei îi revenea conform art.249 din NCPC, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Față de prevederile art.453 alin.1 NCPC, având în vedere soluția pronunțată, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; de asemenea va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu au fost atașate înscrisuri doveditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Respinge acțiunea ca prescrisă în ceea ce privește facturile fiscale nr._/20.06.2011 și nr._/19.07.2011.
Respinge în rest acțiunea privind pe reclamanta ., cu sediul în sector 5, București, . 2000 Building, Faza I, nr. 75, înregistrată la ORC sub nr.J40/_/1994, CUI_ și pe pârâta . sediul ales la SCA Pangratie A. și Partenerii din București, ..1, ., ., înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
P., GREFIER,
Red M.L.E.
4 ex/08.04.2015
| ← Încetare executare silită. Sentința nr. 1948/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
