Obligaţie de a face. Hotărâre din 05-02-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1979/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 15.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol judecarea cererii formulate de reclamanții T. M. și T. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. 2000 .., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții, prin avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cadrul încheierii de ședință din data de 27.11.2014, în sensul că în cadrul încheierii s-a consemnat, din eroare, ca la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta, în loc de la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat, lipsind pârâta.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către pârâtă.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea cererii de amânare formulată la acest termen de judecată, având în vedere că nu este justificată.
În temeiul art. 222 Cod procedură civilă, instanța respinge, ca neîntemeiată, cererea de amânare formulată de către pârâtă, având în vedere că cererea de amânare nu este motivată și nu este însoțită de înscrisuri din care să reiasă imposibilitatea de prezentare la prezentul termen de judecată.
Reclamanții, prin avocat, precizează că au parcurs obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză și nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul acestora.
Reclamanții, prin avocat, precizează faptul că domiciliul reclamanților pentru comunicarea actelor de procedură este ., nr. 103, ., București.
Instanța dispune introducerea în citativ a domiciliului reclamanților indicat de către avocatul ales.
Instanța pune în discuție obiecțiunile formulate de către pârâtă la suplimentul la raportul de expertiză.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea obiecțiunilor formulate, având în vedere că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță în mod temeinic și legal, însă pârâta susține faptul că aceste cataloage nu ar corespunde cu concluziile formulate la raportul de expertiză, însă nu face nicio dovadă de ce nu ar corespunde. Se mai arată că expertul desemnat a indicat actele normative, ordinul MLPAT la care s-a raportat, au fost indicați indicii de corecție pe care i-a aplicat de 1,3 la prețurile cataloagelor. Se arată că s-a răspuns la fiecare obiectiv în parte, expertul s-a prezentat și a văzut fiecare îmbunătățire, există și un proces-verbal efectuat la fața locului și se susține că nu au fost aplicate în mod corespunzător cataloagele, dar nu există nicio justificare în acest sens. În situația în care exista o încălcare, pârâta trebuia să depună o justificare, sens în care solicită respingerea obiecțiunilor formulate.
Instanța respinge, ca neîntemeiate, obiecțiunile formulate de către pârâtă la suplimentul la raportul de expertiză, apreciind că expertul desemnat a răspuns la obiecțiunile formulate și a explicat modalitatea de calcul, precum și modul cum au fost formulate concluziile.
Reclamanții, prin avocat, depun înscrisuri reprezentând notificări și extras de pe portal, cu termen acordat pe data de 21.01.2015, într-un dosar ce are ca obiect o nouă evacuare în procedura de urgență și notificări în conformitate dispozițiile art. 1033.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat, solicită omologarea raportului de expertiză întocmit în cauză, cât și admiterea cererii așa cum a fost formulată, să se oblige pârâta la plata sumei de 44.787 lei cu titlu de despăgubiri, ce se cuvin pentru sporul de valoare adus prin îmbunătățirile necesare pe care reclamanții le-au efectuat asupra imobilului, conform expertizei, efectuate în cauză, având în vedere prețul stabilit prin devizul din anexa 7A, respectiv contravaloarea îmbunătățirilor calculate de către expertul desemnat, la care s-a aplicat indicele de corecție de 1,3 în mod corect, fiind folosite cataloage din anul 1982, cât și a indicelui de uzură, având în vedere că îmbunătățirile sunt efectuate în anul 2011. Se mai arată că în cadrul expertizei, expertul desemnat a apreciat în mod corect faptul că toate îmbunătățirile sunt necesare și utile imobilului. Cu privire la cererea introductivă, se solicită un drept de retenție asupra imobilului în litigiu, până la achitarea acestor despăgubiri de către pârâtă. De asemenea solicită să se ia act că renunță la primul capăt de cerere, având ca obiect încheierea unui contract de închiriere, acesta rămânând fără obiect, întrucât nu mai există un titlu, respectiv niciun temei legal pentru a solicita acest lucru, și se solicită admiterea capetelor de cerere doi și trei, respectiv plata despăgubirilor, așa cum a fost formulată, calculate prin expertiză și acordarea dreptului de retenție asupra imobilului, până la achitarea despăgubirilor, având în vedere faptul că reclamanții sunt persoane cu posibilități materiale reduse, existând depuse la dosar dovada veniturilor acestora și nu au un alt imobil unde să se mute momentan, iar cu aceste sume de bani urmând a achiziționa o locuință. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
În baza art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 22.01.2015, pentru depunerea concluziilor scrise.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 22.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol judecarea cererii formulate de reclamanții T. M. și T. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. 2000 .., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22.01.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 29.01.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 29.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol judecarea cererii formulate de reclamanții T. M. și T. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. 2000 .., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015 și pentru data de azi, 29.01.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 05.02.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1979
Ședința din publică de la 05.02.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol judecarea cererii formulate de reclamanții T. M. și T. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. 2000 .., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015, 29.01.2015 și pentru data de azi, 05.02.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.03.2014 sub nr._, ca urmare a disjungerii cererii reconvenționale formulate în dosarul nr._/299/2010, reclamanții T. M. și T. E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. 2000 .., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere având ca obiect imobilul situat în ., nr. 103, ., București, cu respectarea plafonului maxim al chiriei instituit prin normele legale, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei (evaluată provizoriu), actualizată la data plății, cu titlul de despăgubiri cuvenite pentru sporul de valoare adus locuinței prin îmbunătățirile necesare și utile efectuate asupra imobilului; în temeiul art. 43 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999, acordarea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu în favoarea subsemnaților, până la achitarea integrală a despăgubirilor de către proprietar.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că la data de 11.11.1998 au dobândit în proprietate, în temeiul Legii nr. 112/1995 și cu respectarea tuturor prevederilor acesteia, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 288/112-1998 încheiat cu S.C. Rom-Vial S.A., apartamentul nr. 3 din imobilul situat în ., nr. 103, sector 1, București, iar prin Decizia civilă nr. 2888A din 19.12.2002 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a în dosarul nr. 3123/2002, s-a constatat că reclamanții sunt cumpărători de buna-credință ai imobilului sus-menționat. Au precizat că, prin Decizia civilă nr. 1413/06.06.2003 pronunțată de Curtea de Apel - Secția a IV-a Civila în dosarul nr. 879/2003, a fost admis recursul declarat de reclamantul Rose O. și a fost casata cu trimitere spre rejudecare cauza către instanța de apel, iar în rejudecarea apelului, prin Decizia nr. 137 din 12.02.2004 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civila în dosarul nr. 3884/2003, a fost admis apelul formulat de reclamantul Rose O., constatându-se nul absolut contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanții au dobândit proprietatea imobilului aflat în litigiu.
Reclamanții au învederat că la data de 30.05.2007, Rose O. a vândut dreptul litigios având ca obiect imobilul situat în București, ., nr. 103, ., către S.C. V. 2000 .., pârâta din cauza de față, dreptul de proprietate asupra imobilului fiind în continuare unul litigios, pe rolul Curții de apel București aflându-se în curs de soluționare o cerere de revizuire formulata de reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 1378/19.09.2013 pronunțată de Curtea de apel București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, cu termen de judecată la data de 16.01.2014. Aceștia au arătat că, prin aplicarea neunitară a legilor proprietății, au dobândit calitatea de terți vătămați în dreptul de proprietate asupra imobilului vândut de către Statul Român în temeiul Legii nr. 112/1995, fiind astfel lipsiți de dreptul nostru de proprietate pe care l-au dobândit prin acte autentice și cu bună-credință. S-a menționat că nu există nicio hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, prin care să se dispună obligarea reclamanților de a lăsa reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul dobândit în proprietate, iar prin Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 2621/2007, autentificat de B.N.P. C. M. P., pârâta a dobândit drepturile litigioase ce fac obiectul dosarului civil nr._/299/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, și, nicidecum, dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit de reclamanți în temeiul Legii 112/1995 cu bună-credință și cu respectarea legii, imobil în care locuiesc de peste 30 de ani.
De asemenea, aceștia au menționat că pârâta nu a respectat condițiile impuse de art. 10 alin. 1 din O.U.G. 40/1999, și anume, după înregistrarea fiscală a imobilului pe numele acesteia, nu a procedat la notificarea în vederea încheierii unui contract de închiriere, prin intermediul executorului judecătoresc, iar demersurile privind obligația încheierii unui contract de închiriere revin în totalitate pârâtei, în calitate de proprietar.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G. 40/1999 modificată, art. 13 din Legea 10/2001, republicată.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiza tehnica de specialitate.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 16.06.2014, reclamanții au precizat îmbunătățirile necesare și utile efectuate asupra imobilului situat în București, ., nr. 103. . perioada 1984-1997: branșament gaze, racordare rețea principala stradala, racordare individuala, înlocuit tabla acoperiș (50mp), înlocuit jgheaburi + burlane, reparat acoperiș și saceag, betonat curtea (60mp), ușa metalica; în anul 1999: înlocuire tubulatura canalizare, înlocuire țevi apa rece plus construcție canal; în anul 2000: construcție gard despărțitor între vecini; în anul 2002: placat gresie si faianța in baie, bucătărie, hol, vestibul; în anul 2008; aer condiționat; în anul 2010: schimbat instalație electrică, în anul 2011: montat centrală termică, montat calorifere aluminiu 5buc, instalație cupru, geam termopan baie, parchet laminat 1 camera 1, tavane false, termoizolație interioară 80 mp, renovare exterioară, tencuială exterioară.
La data de 18.06.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului material la acțiune; reaua-credință în efectuarea îmbunătățirilor, iar pe fondul cauzei, să se dispună respingerea cererii privind recunoașterea dreptului de retenție asupra imobilului formulată de reclamanți, ca neîntemeiată. În motivare, pârâta a menționat că de la data introducerii acțiunii soluționate prin Decizia civilă nr. 137A/12.02.2004, a încetat starea de eroare a reclamanților din prezenta cauza, care au luat la cunoștință de posibila nevalabilitate a titlului pe care îl posedă, și-au asumat riscul deposedării lor bunul din litigiu, precum și riscul restituirii fructelor civile, în concluzie, acestea se datorează începând cu data promovării acțiunii în evacuare. A precizat că dreptul material la acțiune al reclamanților a început să curgă la data pronunțării Deciziei civile nr. 137A/12.02.2004 pronunțată de Tribunalul București Secția IV-a Civilă în dosarul nr. 3884/2003, iar între părți nu au existat raporturi locative, considerent față de care de la data pronunțării deciziei mai-sus menționate și până în prezent, reclamanții au folosit și folosesc imobilul și îmbunătățirile care în prezent au ajuns să aibă ele însele 40 ani și sunt deja perimate, reclamanții fiind singurii care s-au folosit de aceste potențiale îmbunătățiri.
În apărare, pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților, expertiza evaluatorie.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2014, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar sub aspectul probatoriului, a încuviințat pentru reclamanți și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, iar pentru reclamanți și proba constând în efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții, având ca obiective: Să se identifice lucrările indicate de reclamanți ca reprezentând îmbunătățiri aduse la fațada imobilului și la apartamentul nr. 3 în perioada 1984-1997; Să se stabilească care anume dintre aceste lucrări au caracterul unor îmbunătățiri necesare și utile în sensul art. 48 alin. 5) din Legea nr.10/2001; Să se stabilească contravaloarea acestor îmbunătățiri necesare și utile identificate, în următoarele două variante: prin scăderea gradului de uzură al îmbunătățirilor în raport de durata de viață normală a acestora; fără a se scădea uzura îmbunătățirilor.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare B. M., fiind întocmit și depus la dosarul cauzei la data de 02.09.2014 (filele 126-132), iar la data de 22.10.2014 fiind depus suplimentul la raportul de expertiză întocmit de același expert (filele 158-161).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 288/112 din data de 11.11.1998, încheiat între S.C. Rom-Vial S.A., în calitate de vânzător, și reclamanții T. M. și T. E., în calitate de cumpărători, aceștia din urmă au dobândit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 112/1995, asupra apartamentului nr. 3 din imobilul situat în ., nr. 103, sector 1, București (filele 59-60).
În anul 2001, reclamanții T. M. și T. E. au fost chemați în judecată, în calitate de pârâți, de către numitul Rose D., prin cererea formulată solicitându-se constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și S.C. Rom-Vial S.A. Prin Decizia civilă nr. 137/12.02.2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr. 3884/2003, a fost admis apelul formulat de numitul Rose O. (reclamant în acea cauză), constatându-se nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 288/112 din data de 11.11.1998 (filele 47-53). Decizia menționată a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 1515/07.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 3912/2004 (filele 35-46).
Prin Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 2621/30.05.2007 de B.N.P. C. M. P., numitul Rose D. a vândut pârâtei din prezenta cauză, S.C. V. 2000 .., dreptul litigios având ca obiect imobilul situat în București, ., nr. 103, . (filele 30-32).
În drept, instanța constată incidente dispozițiile art. 48 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, (1) Chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile. (2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. 1 revine persoanei îndreptățite. (4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. 1 se stabilește pe bază de expertiză. (5) Prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțelege cheltuielile necesare și utile. Cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași.
Conform actelor și lucrărilor dosarului, îmbunătățirile efectuate de către reclamanții T. M. și T. E. la imobilul situat în ., nr. 103, ., București, au fost realizate în perioada 1997-2011 și au constat în: racordul de gaze de la rețea; gardul dintre proprietățile de la nr. 101A și 103, din lemn pe stâlpi metalici cu fundație de beton; apa și canalizarea refăcută pe o lungime de 20 m; înlocuirea instalației electrice; tencuială exterioară pe înălțimea de 2,80 m; parchet laminat în camera 4-dormitor; baie gresie-faianță; placare interioară cu plăci de polistiren; placare tavane cu polistiren; fereastră PVC cu geam termopan (filele 131-132, 74-101).
În ceea ce privește caracterul cheltuielilor pentru executarea lucrărilor la imobil, instanța reține că acestea se împart în cheltuieli necesare, cheltuieli utile și cheltuieli voluptorii.
Cheltuielile necesare sunt considerate a fi sume de bani sau muncă investite de posesorul unui bun pentru conservarea bunului și trebuie ca fără ele conservarea bunului să nu fi fost cu putință.
Cheltuielile utile reprezintă sume de bani sau munca investite de către posesorul unui bun care deși nu erau necesare, au avut ca efect sporul de valoare sau creșterea gradului de utilitate a bunului. Proprietarul este obligat să restituie cheltuielile utile, atât posesorului de buna-credință, cât și celui de rea-credința, dacă acestea au creat un spor de valoare a lucrului, evaluat în momentul restituirii acestuia de către posesor.
Cheltuielile voluptuarii constituie sume de bani sau muncă investite de către posesorul unui lucru pentru plăcerea lui personală și care nu măresc valoarea bunului. Proprietarul nu poate fi obligat să restituie aceste cheltuieli indiferent dacă posesorul care le-a efectuat a fost de bună-credință sau de rea-credință.
Instanța reține că lucrările sus-menționate nu pot fi calificate drept lucrări voluptuarii, ci amenajări care au sporit valoarea imobilului, având caracterul de cheltuieli necesare și utile, întrucât au făcut posibilă folosința normală a imobilului, fiind, totodată, lipsit de relevanță din perspectiva prevederilor Legii 10/2001, dacă lucrările efectuate au fost înscrise în fișa imobilului sau dacă au fost realizate în baza unei autorizații de construire, textul de lege sus-arătat nefăcând astfel de distincții.
Referitor la celelalte cheltuieli invocate de către reclamanți și menționate în cuprinsul cererii precizatoare formulate la data de 16.06.2014 (filele 57-58), instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada efectuării lucrărilor, acestea neputând fi identificate nici cu ocazia întocmirii raportului de expertiză în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare.
Astfel, instanța reține că lucrările efectuate de către reclamanți la imobil, având caracterul unor cheltuieli necesare și utile, sunt cele identificate prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare B. M. (filele 126-132), respectiv: racordul de gaze de la rețea; gardul dintre proprietățile de la nr. 101A și 103, din lemn pe stâlpi metalici cu fundație de beton; apa și canalizarea refăcută pe o lungime de 20 m; înlocuirea instalației electrice; tencuială exterioară pe înălțimea de 2,80 m; parchet laminat în camera 4-dormitor; baie gresie-faianță; placare interioară cu plăci de polistiren; placare tavane cu polistiren; fereastră PVC cu geam termopan.
În privința contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobil de către reclamanți, instanța subliniază că valoarea acestora trebuie calculată prin scăderea gradului de uzură în raport de durata de viață normală a acestora – reclamanții fiind cei care au folosit, în exclusivitate, imobilul de la momentul efectuării îmbunătățirilor și până în prezent –, fiind calculată prin raportul de expertiză la suma de 24.190 lei (sau 5470 euro). Așa cum s-a arătat în raportul de expertiză (filele 126-132, 158-161), valoarea a rezultat din cheltuielile directe efectuate de către reclamanți, deoarece aceștia nu au făcut dovada faptului că lucrările au fost executate cu firme autorizate care să fi încasat și cheltuielile indirecte, respectiv profitul și TVA-ul.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea unui drept de retenție asupra imobilului în favoarea reclamanților, instanța reține că acesta este întemeiat, întrucât există o legătură obiectivă de conexitate între bunul imobil deținut de reclamanți și sumele ce trebuie să fie restituite de pârâtă pentru lucrările de îmbunătățiri, instanța urmând să stabilească în favoarea reclamanților un drept de retenție asupra imobilului situat în ., nr. 103, ., București, până la achitarea integrală a despăgubirilor de către pârâtă.
Instanța subliniază, însă, că față de caracterul dreptului de retenție, de a constitui un mijloc specific de garantare a obligațiilor, ce constă în dreptul creditorilor-reclamanți de a refuza să restituie bunul pârâtei până ce aceasta nu achită tot ceea ce datorează în legătură cu imobilul, dreptul de retenție nu conferă creditorilor-reclamanți dreptul de a se folosi de bunul imobil în calitate de creditori retentori, dar pot opune acest drept de retenție chiar pârâtei, în calitatea sa de proprietar al imobilului.
De asemenea, față de solicitarea reclamanților formulată la ultimul termen de judecată, instanța va constata, ca rămas fără obiect, primul capăt de cerere având ca obiect încheierea unui contract de închiriere privind imobilul situat în ., nr. 103, ., București.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța va admite, în parte, cererea formulată de reclamanți, va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 24.190 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri, va stabili în favoarea reclamanților un drept de retenție asupra imobilului situat în ., nr. 103, ., București, până la achitarea integrală a despăgubirilor de către pârâtă, și va respinge, ca rămas fără obiect, primul capăt de cerere având ca obiect încheierea unui contract de închiriere.
Referitor cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece aceasta este în culpă procesuală, astfel că urmează să admită această cerere și să oblige pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată din care suma de 1500 lei, reprezentând onorariul avocațial, iar suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanții T. M. și T. E., ambii cu domiciliul în ., nr. 103, ., sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. 2000 .., cu sediul în .. 32, ., București.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 24.190 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri.
Stabilește în favoarea reclamanților un drept de retenție asupra imobilului situat în ., nr. 103, ., București, până la achitarea integrală a despăgubirilor de către pârâtă.
Respinge, ca rămas fără obiect, primul capăt de cerere având ca obiect încheierea unui contract de închiriere.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată din care suma de 1500 lei, reprezentând onorariul avocațial, iar suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București..
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
5 ex./ 28.04.2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2016/2015. Judecătoria... → |
|---|
