Cereri. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 25561/2015
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2015:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 22.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
GREFIER A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestator E. J. D. P. V., având ca obiect alte cereri contestație în anulare împotriva incheierii din 03.02.2015, dosar_/299/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 22.12.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14 iulie 2015, sub numărul_/299/2014, contestatorul D. P. V. a formulat contestație în anulare împotriva Încheierii pronunțate la data de 08.01.2015 de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr._/299/2015 și a solicitat anularea acestei încheieri și „reținerea spre soluționare a cererii de revizuire a măsurii amenzii”.
În motivarea cererii, contestatorul a precizat că la data de 28.01.2015, a formulat cerere de reexaminare a amenzii aplicate executorului judecătoresc, prin Încheierea pronunțată la data de 08 ianuarie 2015, iar la data de 03 februarie 2015, în jurul orelor 10.00, i s-a comunicat telefonic că cererea de reexaminare are termen de judecată pe 03 februarie 2015 și că este necesară timbrarea acesteia. Contestatorul a precizat că încheierea a fost soluționată la aceeași dată, fără ca petentul să fie prezent, iar această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea legală pentru termenul când s-a soluționat cererea. În acest context, petentul a menționat că procedura de citare prin telefon nu s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de lege și că această metodă de încunoștințare nu asigură transmiterea textului și confirmarea primirii, așa cum prevede art.154 Cod proc.civ., astfel că nu poate constitui decât „o măsură complementară care nu poate înlocui procedura citării/comunicării actelor de procedură”.
În drept au fost invocate prevederile art.154, 159, ale art 241, precum și ale art.503 alin.(1) Cod proc.civ.
Contestatorul nu a propus administrarea de probe.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei (f.2).
La data de 02 octombrie 2015, contestatorul a depus un înscris denumit „Precizare” (f.14-18), prin care a reiterat solicitările și argumentele din cererea introductivă și a arătat că pe fondul cererii de reexaminare a amenzii aplicate, interpretarea dispozițiilor art.716 alin.(2) Cod proc.civ., pe care a dat-o instanța, nu corespunde voinței legiuitorului, deoarece obligația de plată a sumei necesare fotocopierii trebuie asimilată dispozițiilor din codul de procedură civilă referitoare la cheltuielile necesare administrării unei probe dispuse din oficiu, pe care instanța le pune în sarcina uneia sau ambelor părți, instanța nedobândind „un drept discreționar de a stabili obligații de plată în sarcina oricărei persoane care are sau nu doar o legătură cu procesul.”. Contestatorul a mai menționat că instanța a dispus, în mod eronat, aplicarea dispozițiilor art.187 alin.(1) Cod proc.civ., deoarece executorul judecătoresc nu a refuzat sau omis comunicarea unor date care rezultă din evidențele sale, ci „doar a comunicat instanței că nu se află în posesia acestei fotocopieri certificate, întrucât contestatorul nu și-a respectat obligația de avansare a sumei de bani necesare generării unei fotocopii certificate a dosarului de executare.”. Mai mult, a arătat contestatorul, amânarea judecării cauzei nu s-a datorat faptului că nu a fost înaintat, în copie, dosarul de executare, ci faptului că acțiunea nu era legal timbrată, ceea ce a condus ulterior la suspendarea judecății.
În drept au fost invocate prevederile art.187, ale art.191, ale art.262 alin.(2), ale art.513 alin.(1), precum și ale art.716 alin.(2) Cod proc civ.
Contestatorul a depus, în copie certificată, următoarele: contestația în anulare (f.19-23), adrese de corespondență (f.24-27).
La termenul de 06 noiembrie 2015, instanța a reținut cauza spre judecare și a amânat pronunțarea soluției.
Analizând situația de fapt, prin prisma probatoriului administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
I.În fapt, la data de 08 ianuarie 2015, instanța a dispus, în cadrul Dosarului nr._/299/2014, amendarea executorului judecătoresc D. P. V. (contestatorul din prezenta cauză), în temeiul art.187 alin.(1) Cod proc.civ., pentru motivul că nu ar fi comunicat dosarul de executare, în copie certificată, astfel cum prevede art.717 alin.(2) Cod proc.civ..
La data de 28 ianuarie 2015, executorul judecătoresc a formulat cerere de reexaminare.
Termenul de judecată al cererii de reexaminare a fost fixat pentru data de 03 februarie 2015. La aceeași dată, executorul judecătoresc a fost înștiințat telefonic că are obligația de a achita taxă de timbru și a depune chitanța de plată, în original, la Serviciul Registratură al instanței.
Prin Încheierea din data de 03 februarie 2015, instanța s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare a taxei de timbru, pe care a respins-o, în lipsa petentului.
II. În drept, potrivit art.191 alin.(1) Cod proc.civ., „Împotriva încheierii prevăzute la art.190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra amenzii sau despăgubirii...”, iar alin.(3) al aceluiași articol prevede: „În toate cazurile cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu...”. De asemenea, conform art.191 alin.(4) Cod proc.civ., „Încheierea prevăzută la alin.(3) este definitivă.”.
În temeiul art.503 alin.(1) Cod proc.civ., „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.”
III. Instanța arată că în cadrul acestei proceduri (contestația în anulare obișnuită) este chemată să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate ale acestei căi de atac, respectiv: a)dacă obiectul contestației în anulare îl constituie o hotărâre definitivă; b)dacă partea (contestatorul) avea la dispoziție și o altă cale de reformare a hotărârii; c)dacă partea nu a fost legal citată pentru termenul la care s-a judecat cauza și nici nu a fost prezentă la acel termen de judecată.
a) Cu privire la hotărârea judecătorească care se atacă pe calea contestației în anulare, instanța observă că sfera de cuprindere a acestor hotărâri este foarte largă, textul legal nefăcând vreo distincție, unica cerință fiind să fie o hotărâre definitivă.
Astfel, în speță, instanța notează că hotărârea atacată de contestator este o încheiere definitivă, pronunțată în procedura de reexaminare a taxei de timbru, astfel că această primă condiție este îndeplinită.
b)De asemenea, instanța precizează că persoana cu privire la care s-a dispus măsura amenzii judiciare, nu avea altă cale de atac prin care să se plângă de faptul că la termenul de judecată la care s-a judecat claea de atac (respectiv cererea de reexaminare), nu a fost legal citată. În acest sens, instanța consideră că și cea de-a doua condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în prezenta cauză.
c)Referitor la modul de realizare a procedurii de citare pentru termenul la care s-a judecat cererea de reexaminare a măsurii amenzii judiciare, instanța constată că partea a fost încunoștiințată telefonic de termenul de judecată în dimineața zilei când urma să aibă loc judecata. Instanța observă că la dosarul cauzei nu se află dovezile de citare.
Cu privire la aceste aspecte, instanța arată că potrivit art.153, principiul este că instanța poate hotărî asupra unei cereri numai după ce părțile au fost legal citate sau s-au prezentat personal sau prin mandatar, iar în cazul nerespectării acestor dispoziții, sancțiunea care intervine este nulitatea actelor respective. Instanța notează, de asemenea, că legea prevede necesitatea ca citarea să se facă prin orice mijloace care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, astfel că încunoștințarea telefonică nu poate constitui decât un mijloc suplimentar care poate însoți oricare altă modalitate care respectă cerința de a se asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
În concluzie, instanța precizează că atât timp cât la dosarul cauzei nu se află dovezile de comunicare a citației către contestator, cu respectarea termenului legal de cinci zile sau ale unui termen mai scurt, dispus de instanță, simpla încunoștințare telefonică nu poate avea valoarea unei proceduri de citare legale.
Totodată, instanța notează că partea încunoștințată telefonic a achitat taxa de timbru pusă în vedere, dar nu a fost prezentă la judecarea cererii în camera de consiliu, așa cum reiese din cuprinsul încheierii din data de 03 februarie 2015, astfel că și această condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită contestația în anulare formulată de executorul judecătoresc D. P. V. și să anuleze încheierea din data de 03 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr._/299/2014, pe care urmează să o rejudece la data de 19 februarie 2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul D. P. V..
Anulează încheierea din data de 03 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr._/299/2014, având ca obiect cererea de reexaminare a amenzii aplicate B. D. P. V. cu sediul în sector 2, București, .. 5-7, .. 206.
Definitivă.
Fixează termen de judecată la data de 19 februarie 2016, în camera de consiliu, cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de reexaminare a amenzii.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. S. A. D.
Red.jud.A.S./Tehnored.A.D./18.01.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 28-12-2015,... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4142/2015. Judecătoria... → |
|---|
