Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1502/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1502/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1502/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 1502/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Grefier I. V. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. B&S T. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârât S.C. M. L. IFN S.A., având ca obiect constatare nulitate act juridic, nulitate absolută clauză.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și prin care instanța a amânat pronunțarea pentru 22.01.2015 și pentru 29.01.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față, constata:
Prin cererea înregistrata la data de 10.10.2013 pe rolul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti sub nr._, reclamanta S.C. B&S T. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. L. IFN S.A, a solicitat instanței ca prin hotararea ce se va pronunța sa se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 8 alin. 2 din Contractul de leasing nr._C/01 din data de 29.10.2007 și din Contractul de leasing nr._C/02 ca urmare a încălcării normelor imperative și care reglementează condițiile de validitate a contractelor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea în fapt, reclamanta a arătat în esență că la data de 20.06.2007, între cele două părți a fost încheiat Contractul de leasing nr._C/01 având ca obiect cedarea dreptului de folosință asupra unui autovehicul marca Toyota Avensis pe o perioada determinata contra platii periodice a ratei de leasing.
De asemenea, reclamanta a mai învederat că la data de 20.06.2008 a fost încheiat un alt contract de leasing având aceleași păți, respectiv Contractul de leasing nr._C/02, având ca obiect cedarea folosinței unui autovehicul marca Hyundai Santafe.
S-a mai învederat ca la data de 03.04.2012 reclamanta a primit o somație de plata emisă la 30.03.2011 de către B. M. A. prin care se solicita plata unui debit în cuantum de_,11 lei, suma rezultata ca urmare a punerii în executare a celor două contracte de leasing ce au fost reziliate ca urmare a imposibilității de plată.
Astfel, reclamanta a arătat că a transmis pârâtei la data de 16.02.2012 situația facturilor rămase de achitat, respectiv suma de_.50 lei. Totodată a procedat și la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing, bunuri care ulterior au fost valorificate de catre parata.
De asemenea, reclamanta a sustinut ca prevederile art. 8 pct. 2 din cele doua contracte de leasing încheiate între părți au caracterul unei clauze penale prin care se determina întinderea prejudiciului si cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing ca urmare a neexecutarii sau executării necorespunzatoare de catre utilizator a obligațiilor sale.
Totodata, s-a aratat ca prin aceasta clauza se încalca dispozițiile art. 5 vechiul cod civil potrivit carora nu se poate deroga prin conventii sau dispoziții particulare la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, precum si dispozitiile art. 15 din OUG nr. 51/1997.
S-a mai sustinut astfel ca nu exista o obligatie a utilizatorului decurgand din lege de a plati pe langa sumele datorate pana la momentul rezilierii si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat precum si valoarea reziduala, iar clauza cuprinsa la art. 8 pct. 2 prevazuta în sarcina reclamantei în caz de reziliere a convenției de a plati toate ratele si valoarea reziduala, reprezinta o sarcina disproportionata, ducand la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat.
Avand în vedere ca sanctiunea ce intervine în cazul lipsei unei cauze licite si morale a conventiei este nulitatea absoluta, solicita sa se constate nulitatea clauzei prevazuta la art. 8 pct. 2 din contractele de leasing încheiate între părți.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 5, 966, 968, 1066, 1073 Cod Civil, art. 15 din OUG nr. 51/1997.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri pe care le-a depus la dosar în copie conformă cu originalul ( filele 7-68).
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în sumă totala de 1005.00 lei.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 17.03.2014, prin care a invocat excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul ca societatea reclamanta excede notiunii juridice de consumator asa cum a fost definita în cuprinsul Legii nr. 193/2000, iar prevederile Legii 193/2000 nu devin aplicabile contractelor de leasing.
Parata a mai invocat excepția prescripției dreptului la actiune în ceea ce priveste anularea pretinselor clauze abuzive, aratand ca plecand de la natura interesului ocrotit, motivele invocate de catre reclamanta nu pot reprezenta altceva decat cauze de nulitate relativa, iar actul juridic a carui nulitate partiala o urmareste reclamanta prin invocarea clauzelor abuzive a fost deja confirmat si ratificat de catre aceasta.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata,
excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea clauzelor abuzive și pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, aratnd ca sumele datorate de reclamanta s-au nascut ca urmare a rezilierii contractului de leasing din culpa utilizatorului, iar acest debit nu poate fi înlaturat din moment ce finantatorul nu a reusit sa își recupereze investitia facuta, iar neonorarea obligatiilor de catre debitoare a condus totodata la nasterea si a altor costuri suplimentare pe langa ratele restante si partea de capital ramasa neacoperita ( costuri cu recuperarea bunurilor, taxe, impozite, asigurari).
In sustinerea întampinării, parata a depus la dosar înscrisuri ( filele 80-104).
Reclamanta a depus la data de 16.04.2015 răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării sau a insuficientei timbrări a acțiunii, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, și respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea clauzelor abuzive, ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei a reiterat concluziile de admitere a actiunii conform motivelor invocate în cererea de chemare în judecata.
La data de 18.09.2014, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a învederat ca suma pe care o contesta si o considera ca fiind solicitat fara titlu de catre parata consta în suma pe care parata o solicita cu titlu de indemnizatie de reziliere compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala, adica un cuantum de_,52 lei.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, interogatoriu luat paratei, precum si proba cu expertiza tehnica contabila. Raportul de expertiza contabila a fost efectuat de catre expert S. M. si depus la dosar la data de 03.12.2014.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta soluționand mai întai excepțiile invocate în cauza si care au fost unite cu fondul cauzei, în temeiul art. 248 alin. 4 c.p.c., retine urmatoarele:
In fapt, la data de 20.06.2007 a fost încheiat contractul de leasing nr._C/01 între reclamanta S.C. B&S T. C. S.R.L. în calitate de utilizator si parata S.C. M. L. IFN S.A., în calitate de finantator pe de alta parte, avand ca obiect cedarea dreptului de folosinta asupra unui autovehicul marca Toyota Avensis pe o perioada determinata contra plății periodice a ratei de leasing.
Ulterior, la data de 20.06.2008 a fost încheiat un alt contract de leasing între părți, respectiv contractul nr._C/02 avand ca obiect cedarea folosintei asupra unui autovehicul marca Hyundai Santafe.
La data de 30.03.2011 a fost emisa somația de plata de catre B. M. adrian prin care se solicita reclamantei plata debitului în cuantum de_,11 lei, suma rezultata ca urmare a punerii în executare a celor doua contracte de leasing, care au fost rezilitate ca urmare a imposibilității de plata în care a intrat reclamanta.
Prin cererea de față, reclamanta solicita sa se constate nulitatea absoluta a clauzei prevăzute de art. 8 alin. 2 din Contractul de leasing nr._C/01 din data de 29.10.2007 și din Contractul de leasing nr._C/02 ca urmare a încălcării normelor imperative și care reglementează condițiile de validitate a contractelor.
Prin urmare, în speță, instanța reținand că se solicita nulitatea absoluta a clauzelor contractuale mentionate mai sus invocandu-se lipsa unei cauze licite si morale, vazand si temeiul de drept pe care si-a întemeiat actiunea reclamanta, respectiv art. 966,968, 1066, 1073 Cod Civil ( 1864), și nu dispozițiile Legii 193/2000 care reglementeaza clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, cum în mod eronat a sustinut parata, va respinge excepția inadmisibilității actiunii invocata de parata prin întampinare, ca neîntemeiata.
Nulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Nulitatea absoluta este aceea care sanctioneaza nerespectarea la încheierea actului juridic civil a unei norme juridice imperative de ordine publica, care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic.
De asemenea, instanta retine faptul ca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes ( părțile actului juridic, avanzii-cauza ai părților, alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic dar care justifica un interes propriu) de instanta din oficiu, iar ca efect al nulității actului juridic este lipsirea actului juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila ( quod nullum est, nullum producit efectum).
Avand în vedere ca în speță sunt invocate motive de nulitate absoluta ale actului juridic respectiv, iar nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, fiind imprescriptibila extinctiv, astfel cum prevad dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958, instanta va respinge ca neîntemeiata si excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce priveste anularea clauzelor abuzive.
In ceea ce priveste fondul cauzei, în raport de motivele invocate, instanța reține urmatoarele:
In fapt, parata S.C. M. L. IFN S.A, în calitate de finantator a achizitionat bunurile solicitate de catre reclamanta S.C. B&S T. C. S.R.L. în calitate de utilizator, fiind platit integral pretul de achizitie al autoturismelor, respectiv suma de 17.994,11 euro pentru primul contract si suma de 30.960 euro pentru cel de-al doilea contract, pretul de achizirie platit integral de finantator urmad sa fie recuperat integral în lunile februarie 2012 si iulie 2013.
Dupăa încheierea contractelor,reclamanta S.C. B&S T. C. S.R.L. în calitate de utilizator a început sa înregistreze rate restante, refuzand sa-și mai onoreze obligațiile contractuale, ulterior reclamanta procedand la rezilierea contractelor de leasing în discuție.
Prin cererea de față, reclamanta a invocat nulitatea absoluta a clauzei prevăzute de art. 8 alin. 2 din Contractul de leasing nr._C/01 din data de 29.10.2007 și din Contractul de leasing nr._C/02 ca urmare a încălcării normelor imperative și care reglementează condițiile de validitate a contractelor, respectiv obligatia acesteia de plata a sumelor reglementate la art. 8.2 din contractele de leasing cu titlu de indemnizație de reziliere.
Cu privire la cauză, instanta retine ca aceasta consta în scopul actului juridic civil, respectiv obiectivul urmarit la încheierea acestuia.
Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte, cumulativ: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.
Or, din probele administrate, instanta constata ca actele juridice intervenite între părți prevad atat contraprestatia la care partile care se obliga, cat si cedarea dreptului de folosinta a bunului, existand astfel scopul imediat al actului juridic.
Pe de alta parte, conform art. 966 Cod Civil ( 1864), ” obligația nelicita nu poate avea nici un efect”, iar potrivit art. 968 Cod Civil ” cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.
De asemenea, conform doctrinei în materie, s-a statuat ca pentru actele juridice numite (tipice) numai scopul mediat poate sa fie ilicit.
Scopul mediat al cauzei, consta în motivul determinant al încheierii actului juridic si se refera la însușirile unei prestații, or în cauza, scopul mediat îl reprezinta transmiterea pentru o perioadă determinată a dreptului de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este finantatorul, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale, si astfel cum prevad dispozițiile art. 1 din OG nr. 51/1997.
Pe de alta parte, conform dispozițiilor art. 15 din OG nr. 51/1997 modificata, în ipoteza în care a intervenit rezilierea contractului de leasing, ca în speța de față, locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Prin urmare, prevederile art. 8.2 din contractele încheiate între părți sunt în concordanta cu dispozițiile legale mai sus mentionate, reclamanta ca utilizator avand obligația sa restituie paratei-finantator pe langa bunul care a facut obiectul contractului, si toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing, incluzand si indemnizatia de reziliere compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat și valoarea reziduala, deoarece finantatorul are ca scop recuperarea integrala a sumei pe care a investit-o pentru a bune la dispozitia utilizatorului bunul respectiv.
Mai mult, instanta retine ca dispozițiile prevazute la art. 15 din OG nr. 51/1997 au facut obiectul excepției de neconstituționalitate soluționata prin Decizia nr. 1.003 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010.
Astfel, potrivit acestei decizii, s-a statuat ca dispozițiile art. 15 nu fac altceva decat sa prevada consecintele pe care le atrage nerespectarea obligațiilor ce decurg din contractul de leasing de catre locatar/utilizator. De asemenea, se retine ca faptul ca locatorul/finanatatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data rstituirii în temeiul contractului de leasing, nu are semnificația crearii unei situații privilegiate pentru locator/finantator, ci a restabilirii unei situatii legale, acceptate de catre părți la încheierea contractului. De altfel, așa cum precizeaza chiar textul de lege criticat, aceste dispoziții se aplica daca în contract nu se prevede altfel.
Or, în cauza, părțile au prevazut în mod expres consecintele care intervin în cazul nerespectarii obligațiilor ce decurg din contractul de leasing, clauze care au fost însușite de catre reclamanta-utilizator prin semnare si necontestate în momentul încheierii contractelor.
De altfel, daca aceasta nu era de acord cu clauzele prevazute la art. 8.2 din contracte, avea posibilitatea sa refuze semnarea contractelor.
Pentru determinarea în concret a ratelor de leasing neachitate de reclamanta pana la data rezilierii contractelor, s-a încuviințat efectuarea expertizei contabile.
Astfel, conform concluziilor raportului de expertiza contabila efectuat în cauza, ratele de leasing neachitate de catre parata pana la rezilierea contractelor, inclusiv dobanzi, penalizari, rate CASCO, rate RCA si cheltuieli administrative, sunt în suma de 72.072,41 lei, deci o suma mai mare decat cea precizata de reclamanta.
Insa, astfel cum s-a aratat mai sus, pe langa ratele de leasing neachitate pana la data rezilierii, parata-utilizator datoreaza reclamantei si indemnizatia de reziliere compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala, la care se adauga T.V.A., taxe vamale si orice alte costuri aferente încetării contractului, astfel cum s-a prevazut în contractele încheiate între parti si însușite de reclamanta.
Avand în vedere considerentele mai sus expuse, instanta va respinge actiunea ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune în ceea ce priveste anularea clauzelor abuzive.
Respinge actiunea privind pe reclamant S.C. B&S T. C. S.R.L. cu sediul ales în sector 5, București, ., nr. 15, în contradictoriu cu pârât S.C. M. L. IFN S.A cu sediul în sector 1, București, .. 90, ..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sector 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astăzi, 29.01.2015.
Președinte Grefier
R. GăniiIonuț V. I.
Red. R.G
Thred R.G/ IVI
4 ex/29.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1615/2015. Judecătoria... → |
|---|
