Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 17448/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 01.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea M. S. în contradictoriu cu intimații B.E.J.A. D. I., L. C. GIGEL, V. A. M., MARGULESCU R. M. și T. R. GBR, având ca obiect contestație la executare 27/D/2015.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.03.2015 sub nr._ contestatorul M. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. I., L. C. Gigel, V. A. M., Margulescu R. M. și T. R. GBR, anularea somației emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 27/D/2015, anularea executării silite demarate în același dosar de executare și a tuturor actelor de executare efectuate până la formularea contestației, ca fiind netemeinice și nelegale și constatarea că între contestatorul M. Ș. și intimata creditoare T. R. GBR nu există raporturi juridice, apreciind astfel măsura somației ca fiind dispusă nelegal. Contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În motivare, contestatorul a arătat că în titlul executoriu care stă la baza emiterii somației contestate nu se menționează niciuna din datele de identificare ale contestatorului, fiind vorba de o asemănare cu privire la nume. Contestatorul a apreciat că pentru demararea executării silite organul de executare trebuia să facă dovada că între presupusa creditoare și contestator, în calitate de debitor, există raporturi juridice, în baza cărora debitorul are de plătit anumite sume.
Contestatorul a apreciat că nu a fost dovedită împrejurarea că există raporturi juridice între contestator și creditoarea T. în virtutea cărora să datoreze sume de bani creditoarei.
În ce privește suspendarea executării silite, contestatorul a apreciat că este îndeplinită condiția urgenței, motivat de faptul că există riscul să fie executat silit pentru sume pe care nu le datorează, iar o eventuală întoarcere a executării ar presupune o procedură greoaie datorită faptul că societatea creditoare își are sediul în Germania. Cât privește celelalte condiții, contestatorul a arătat că vremelnicia măsurii rezultă din împrejurarea că durata suspendării este limitată în timp până la soluționarea în fond a contestației la executării, apreciind că și condiția neprejudecării fondului este îndeplinită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 alin. 1 și art. 718 alin. 1 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin cererea precizatoare depusă la 31.03.2015 contestatorul a învederat că valoarea obiectului cererii este în cuantum de 16.805,11 lei din care 14.864,12 lei debit principal și 1.940,99 lei cheltuieli de executare.
Prin întâmpinarea depusă la 09.04.2015 intimata T. R. GbR a solicitat respingerea contestației la executare în totalitate ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește titlul executoriu și neîntemeiată în ceea ce privește celelalte motive ale contestației. Intimata a solicitat menținerea somației contestate ca fiind legală și temeinică, să se constate că M. Ș. este aceiași persoană cu debitorul obligat la plată de către Judecătoria Dessau Rosslau RFG, să fie obligat contestatorul la plata unei amenzi judiciare pentru abuz în exercitarea drepturilor procesuale și la plata cheltuielilor de judecată. Intimata a solicitat respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
În apărare intimata a arătat că titlul executoriu este emis în temeiul art. 54 coroborat cu art. 58 al Regulamentului CE nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. S-a arătat de către intimată că la momentul constituirii raportului juridic între părți, contestatorul era administratorul societății germane FTD Fahrzeugtechnik GmbH CTF, înregistrată în Registrul Comerțului B al Judecătoriei Műnchen sub nr. HRB_, iar împotriva societății la 22.03.2012 s-a deschis procedura insolvenței de către Judecătoria Dessau Rosslau ca urmare a neachitării contribuțiilor de asigurări sociale. La 26.03.2012 contestatorul a solicitat intimatei consultație juridică legată de dreptul insolvenței, onorariul fiind facturat cu factura D TC_-1 din 26.03.2012 și achitat în numerar de către contestator. În vederea asistenței și consilierii juridice în continuare contestatorul-debitor a încheiat la 27.03.2012 cu intimata convenția de consultanță juridică din 27.03.2012, semnată olograf de către contestator pe fiecare pagină și la finalul acesteia, intimata apreciind că afirmația contestatorului potrivit căreia nu există raporturi juridice între acesta și T. R. Gbr nu poate fi calificată decât ca o minciună grosolană.
Față de afirmația contestatorului că nu este aceeași persoană cu debitorul, intimata a apreciat că acesta face un abuz de drept în sensul art. 12 alin. 2 NCPC, motiv pentru care a solicitat să-i fie aplicată contestatorului amendă în temeiul art. 719 alin. 3 NCPC, într-un cuantum cuprins între 1000 și 7000 lei.
Intimata a solicitat obligarea contestatorului la plata onorariul avocațial privind asistența juridică și reprezentarea intimatei în prezenta contestație, în cuantum de 330,21 euro.
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 10.07.2015 contestatorul a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimată, subliniind faptul că nu a invocat nelegalitatea sau netemeinicia titlului executoriu, ci doar faptul că titlul executoriu privește pe debitorul Ș. M. domiciliat în Naabstrasse 6,_ Dessau-Rosslau, Republica Federală și nu pe M. Ș. domiciliat în București, . sector 1, învederând că în titlul executoriu care stă la baza emiterii somației nu se menționează niciuna din datele de identificare ale contestatorului, fiind vorba de o asemănare cu privire la nume.
Contestatorul a învederat că la dosarul cauzei nu există nicio adresă de la serviciul de evidență a populației Meldeamt Dessau-RoBlau din care să rezulte că M. Ș. a domiciliat pe parcursul procesului din Germania la adresa din Naabstrasse 6,_ Dessau-Rosslau, Republica Federală Germania, apreciind că nu se face dovada legăturii și a raporturilor juridice dintre părți.
Totodată, contestatorul a învederat că nu a semnat înscrisul invocat de intimată denumit Convenție de consultanță juridică.
Prin precizările depuse la 09.09.2015, intimata a solicitat respingerea apărărilor contestatorului-debitor, învederând că prin întâmpinare (anexa 3) a probat că între societatea intimată în calitate de creditoare și debitorul Ș. M. născut la 10.04.1957 există raporturi juridice în baza cărora instanța germană l-a obligat la plata debitului ce face obiectul executării silite. De asemenea, intimata a arătat că atunci când mențiunile privind domiciliul sau reședința nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea acestora nu poate fi opusă terților, deci nu poate fi opusă creditoarei, potrivit art. 91 alin. 2 NCC. S-a menționat că adresa indicată în titlul executoriu este ultima adresă la care contestatorul, potrivit legii germane, și-a îndeplinit obligația legală de înregistrare la serviciul de evidență a populației, iar față de neîndeplinirea de către contestator a obligației legale privind anunțarea schimbării domiciliului sau reședinței nu poate pretinde creditoarei-intimate să facă dovada domiciliului.
Conchizând, intimata a arătat că a probat prin înscrisuri existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului contestator, apărările acestuia constând doar în simple negații, neînsoțite de nicio probă.
La solicitarea instanței Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. I., L. C. Gigel, V. A. M. și Margulescu R.-M. a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 27/D/2015.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
În prealabil, în ceea ce privește chemare în judecată, în calitate de intimat, și a B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., M. R.-M., instanța reține că în cazul contestației la executare silită calitatea procesuală pasivă aparține creditorului, acesta fiind cel care a solicitat efectuarea executării silite, precum și beneficiarul sumelor realizate prin executare.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar, potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 lit. a) din aceeași lege, executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. De asemenea, dispozițiile art. 60 și art. 61 din Legea nr. 188/2000, republicată, prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Chemarea în judecată a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de persoană care îndeplinește un serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească definitivă.
Executarea silită în dosarul de executare nr. 27/D/2015 al B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., M. R.-M. se derulează în baza Sentinței civile a Judecătoriei Dessau-Rossau din 30.07.2013 și a Deciziei aceleiași instanțe de stabilire a cheltuielilor de judecată din data de 24.07.2014.
Somația, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire penalități nr. 1/20.02.2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 27/20.02.2015 au fost comunicate contestatorului M. Ș. la data de 24.02.2015, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la fila 34 a dosarului de executare.
Instanța are în vedere că în conformitate cu art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Astfel, contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea întregii executări silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Criticile contestatorului referitoare la lipsa de identitate între el și debitorul menționat în titlurile executorii sunt, în opinia instanței, neîntemeiate, prin prisma dispozițiilor art. 711 și urm. C.proc.civ. Astfel, contestatorul a invocat faptul că în titlul executoriu nu se menționează datele sale de identificare, fiind vorba de o asemănare cu privire la nume, că nu a fost dovedită împrejurarea că între el și creditoare există raporturi juridice în baza cărora să-i datoreze sume de bani, organul de executare trebuind să facă dovada că între presupusa creditoare și contestator există raporturi juridice în baza cărora are de plătit anumite sume de bani.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, ori, în speță, contestatorul nu a adus nicio dovadă în sprijinul susținerilor referitoare la împrejurarea că nu există identitate între el și persoana menționată în titlul executoriu și nu a oferit nicio explicație pentru identitatea privind data nașterii sale și cea a debitorului care a încheiat Convenția de consultanță juridică cu creditoarea (f. 71).
De asemenea, contestatorul nu a negat că ar fi avut domiciliul Naabstrasse 6,_ Dessau-Rosslau, Republica Federală Germania, ci a susținut că la dosar nu s-au depus înscrisuri în acest sens, respectiv adresă de la serviciul de evidență a populației.
Mai mult decât atât, la o simplă comparație vizuală între semnătura contestatorului M. Ș. de pe cererea de chemare în judecată și semnătura aplicată de debitorul M. Ș. pe Convenția de consultanță juridică în temeiul căreia s-a introdus acțiunea la instanța germană, se constată că acestea sunt identice, astfel încât susținerile contestatorului sunt vădit lipsite de credibilitate.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că hotărârea judecătorească emisă de instanța germană ar fi fost pusă în executare fără parcurgerea procedurii reglementate de dispozițiile art. 38 din Regulamentul nr. 44/2001, formulate pentru prima dată în cadrul concluziilor orale pe fondul cauzei și prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța nu le va avea în vedere și nu le va analiza având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 712 alin. 3 teza a II-a C.proc.civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite), contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
În cauză, cu depășirea termenului de exercitare a contestației la executare și cu încălcarea flagrantă a principiului contradictorialității, contestatorul a invocat, în cadrul concluziilor pe fondul cauzei motive noi de contestație, deși potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, acestea nu mai puteau fi adăugate contestației inițiale.
Referitor la cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata unei amenzi judiciare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, instanța o apreciază ca neîntemeiată, soluția de respingere a unei cereri în justiție nefiind prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din aprecierea circumstanțelor cauzei.
În esență, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.
Simpla împrejurare că debitorul-contestator și-a exercitat un drept prevăzut de lege, cel de a formula contestație la executare, nu înseamnă, eo ipso, că pârâtul a acționat abuziv cu rea-credință, astfel încât să fie tras la răspundere. Numai demersul judiciar, declanșat cu rea-credință sau dintr-o eroare gravă ce o apropie de dol, cu intenția de a produce o pagubă, morală sau materială, poate constitui abuz de drept. În speță, însă, nu au fost aduse dovezi în acest sens.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea [...]”, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge și cererea privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de intimat referitor la plata cheltuielilor de judecată de către contestator, instanța reține că acestea se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest sens, analizând actele dosarului, instanța constată că intimatul nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, nefiind depusă la dosar dovada de plată a onorariului pretins (chitanță, extras de cont, ordin de plată), astfel încât acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.
Potrivit art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În reglementarea anterioară, dovezile cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la prima instanță puteau fi administrate și în apel, în absența unui text care să o interzică în mod expres sau care să stabilească un termen sau moment procesual limită înăuntrul căruia să se administreze astfel de probe. Sub imperiul actualei reglementări, partea interesată în recuperarea cheltuielilor în fața primei instanțe nu va putea administra aceste dovezi în cadrul termenului de amânare a pronunțării și, cu atât mai mult, nu le va putea pretinde în calea de atac a apelului dacă, deși le-a solicitat la prima instanță, nu le-a și dovedit.
În ceea ce privește contravaloarea xerocopierii dosarului de executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 716 alin. (2) C.proc.civ., instanța sesizata va solicita de indata executorului judecatoresc sa ii transmita, in termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile in mod corespunzator, si ii va pune in vedere părții interesate sa achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Întrucât B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., M. R.-M. a înaintat instanței pentru primul termen de judecată dosarul de executare nr. 27/D/2015, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, iar contestatorul nu a făcut dovada achitării cheltuielilor ocazionate de transmiterea acestuia, instanța, în temeiul art. 716 alin. 2 C.proc.civ., va obliga contestatorul să achite către B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., M. R.-M. suma de 107,88 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare (f. 132).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. S. cu domiciliul în sector 1, București, . în contradictoriu cu intimații B.E.J.A. D. I., L. C. GIGEL, V. A. M., MARGULESCU R. M. cu sediul în sector 3, București, .. 21, ., . și T. R. GBR cu sediul în HERBORN, WALDSTRASSE 45,_, Germania, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatorul să achite către B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., Margulescu R.-M. suma de 107,88 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare nr. 27/2015.
Respinge cererea intimatului privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., Margulescu R.-M., după rămânerea definitivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red ICH/tehnored ICH,ES/22.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... → |
|---|
