Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 17710/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publica de la 02.10.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: I. E. L.
GREFIER: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S. și pe intimata D. M., având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUTARE_/2014, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 12.06.2015, 26.06.2015, 10.07.2015, 17.07.2015, 31.07.2015, 04.08.2015, 25.08.2015, 01.09.2015, 08.09.2015, 15.09.2015, 18.09.2015, 25.09.2015, iar apoi pentru astazi, data de 02.10.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile înfățișate, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 19.01.2015 sub nr._, contestatoarea A. pentru Administrarea activelor Statului, în continuare AAAS, a solicitat instanței, în contradictoriu intimata Dușă M. ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, admiterea contestației la executare, anularea somației din data de 18.12.2014 și a tuturor actelor de executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În al doilea rând, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației. Astfel, invocând prevederile art. 718 C.proc.civ., aceasta a arătat că există posibilitatea producerii unui prejudiciu imediat și irecuperabil pentru debitoare.
De asemenea, aceasta a solitat anularea somației din data de 18.12.2014, precum și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, arătând că contestă valoarea despăgubirilor. Astfel, executorul judecătoresc menționează că debitoarea datorează suma de 8492,99 de lei conform titlului executoriu.
Contestatoarea a susținut că executorul judecătoresc nu a ținut seama de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor, impuse prin decizia penală nr. 164/A/2008 a Curții de Apel București. În plus, nu se poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate.
De asemenea, aceasta a mai precizat că prin această decizie penală s-a dispus „înlăturarea dispozițiilor privind numărul unităților de fond menționate în cuprinsul dispozitivului sentinței penale apelate cu referire la fiecare parte civilă în parte. Despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului unităților de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către Fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și a Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea FNI”. Contestatoarea a precizat că, în luarea acestei decizii, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că s-a preluat haotic baza de date de către tribunal, că în dispozitiv au fost trecute nume, prenume și unități de fond greșite, ceea ce impune „stabilirea unor criterii ferme ce urmează a fi avute în vedere la despăgubirea acestora și nu stabilirea unor sume de bani sau număr de unități de fond, cu privire la care nu există garanții că sunt și cele corecte”. Astfel, contestatoarea a precizat că intimata nu a făcut dovada aplicării tuturor acestor dispozițiilor atunci când a solicitat plata sumei de 8492,99 de lei, reprezentând debit actualizat.
În ceea ce privește cheltuielile de executarea, contestatoarea a apreciat că acestea sunt într-un cuantum ridicat, acestea trebuind să fie calculate pentru categoria notificări și alte acte de procedură potrivit Legii nr. 188/2000. De asemenea, contestatoarea a precizat că în interiorul termenului de 6 luni, plata debitului putea fi făcută de bună voie.
De asemenea, contestatoarea a invocat depășirea valorii maxime a onorariului executorului judecătoresc, raportat la prevederile din Legea nr. 188/2000. În ceea ce privește taxa pe valoarea adaugată, aceasta a apreciat că atunci când legiuitorul a dorit ca această taxă să fie adăugată la onorariul maximal a prevăzut în mod expres acest lucru. Astfel, nu se poate considera că diferența la onorariul executorului ar reprezenta TVA, deoarece debitorul ar ajunge să plătească o sumă mai mare ceea ce contravine legii.
În drept, contetstatoarea a invocat prevederile art. 705 și urm., art. 711 și urm C.proc.civ., Legea nr. 188/2000, OUG nr. 22/2002.
În dovedirea celor susținute, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
A fost emisă adresă către B. T. B. O. în vederea depunerii în copie a dosarului de executare nr._/2014.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală (filele nr. 30-33), în urma cererii creditoarei, din data de 07.11.2014 (fila nr. 29), s-a format dosarul de executare nr._/2014 al Biroului executorului judecătoresc T. B. O..
În dosarul de executare s-a stabilit suma de executat pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat de expert S. Z. A. (filele nr. 48-53).
În drept sunt aplicabile prevederile codului de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite, deci din 07.11.2014, principiu stabilit de art. 25 cod de procedură civilă.
Criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:
- În ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia s-ar fi împlinit termenul de prescripție, aceasta este neîntemeiată. Astfel, art. 705 C.proc.civ. prevede că termenul de prescripție este de 3 ani, iar în cazul hotărârilor judecătorești începe să curgă de la data rămânerii definitive.
Termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 04.06.2009, dată la care sentința penală 432/20.03.2007 a Tribunalului București a rămas definitivă. După data de 04.06.2009, când a început să curgă termenul de prescripție, au operat cauze de întrerupere a termenului de prescripție, întreruperi care au la bază toate măsurile de ordin legislativ și instituțional adoptate de autoritățile legislative și executive ale statului român pentru asigurarea recuperării creanțelor de către investitorii FNI și care echivalează în acest caz cu o recunoaștere a datoriei.
În acest sens, instanța reține că prin Legea nr.116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (intrată în vigoare la data de 23.06.2011), anterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, au fost adoptate de legiuitor o . măsuri menite să asigure un just echilibru între necesitatea asigurării resurselor bugetare pentru onorarea obligațiilor pe care le au A. și CNVM, inclusiv față de investitorii FNI, și buna funcționare a acestor instituții. Aceste măsuri adoptate la nivel legislativ și instituțional pentru soluționarea problemelor legate de despăgubirea investitorilor FNI care s-au constituit părți civile în dosarul nr._/3/2006, echivalează cu o recunoaștere a drepturilor lor de creanță. Or, din această perspectivă, este mai mult decât evident că a existat o întrerupere a cursului prescripției potrivit prevederilor art. 708 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., astfel încât prescripția dreptului de a cere executarea silită nu a operat în privința creanței deținute de creditoarea-intimată din prezenta cauză.
2. Referitor la valoarea creanței, instanța reține că executorul judecătoresc a calculat despăgubirile corespunzătoare sumelor inițial învestite, ținând seama de unitățile răscumpărate. Astfel, executorul judecătoresc a stabilit, cu ajutorul unei expertize contabile, numărul unităților de fond nerăscumpărate. De asemenea, expertul contabil a stabilit despăgubirile pornind de la valori diferite ale unităților de fond (fila nr. 49). În consecință, criticile contestatoarei sunt neîntemeiate.
3. Prin actele contestate, executorul judecătoresc a stabilit valoarea creanței de executat la suma de 10.392,72 de lei, sumă compusă din 8.492,99 de lei debit principal și 1.899,73 de lei cheltuieli de executare. Această din urmă sumă este alcătuită din 500 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite (TVA inclus), 49 de lei taxe poștale, 49,6 lei cheltuieli de transport, 248 de lei onorariu consultanță întocmire dosar de executare silită, 1.053,11 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).
Conform art. 4 din Anexa 1 la ordinul Ministrului justiției nr. 2550/C/2006 pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi până la 10%, pentru sumele cuprinse între 50.001 lei și 80.000 lei, onorariul este de 3%, pentru sumele cuprinse între 80.001 lei și 100.000, onorariul este de 2%, pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1%. Art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești a fost modificat prin O.U.G. Nr. 144/19.12.2007, publicată în M.Of. Nr. 880/21.12.2007 și prevede: „(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din suma ce depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus 2% din suma ce depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite."
Ținând seama de aplicarea legii în timp, de faptul că ordonanța de urgență are valoare juridică egală cu a legii și superioară unui act administrativ normativ, cum este ordinul Ministrului, instanța reține că art. 37 din Legea nr. 188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 144/2007, a abrogat implicit Ordinul nr. 2550/C/2006. În cauză, deoarece creanța este sub 50.000 lei, valorile maximale ale onorariului executorului sunt aceleași.
Stabilirea unui onorariu de expert la valoarea maximă nu este nelegală.
În nici unul din actele normative de mai sus nu se precizează dacă sumele includ sau nu TVA.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv, fiind destinat bugetului de stat. Conform art. 125 din codul fiscal –Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, „Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat”. Conform art. 152 alin. 1 Cod fiscal - Sfera de aplicare și regulile pentru regimul special de scutire „Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei - ROL, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată”.
Altfel spus, executorul judecătoresc este plătitor sau nu de TVA în funcție de criteriul cifrei de afaceri. În consecință, instanța reține că, prin prisma interpretării teleologice, adică în funcție de scopul urmărit de legiuitor, nici Ordinul Ministrului justiției nr. 2550/14.11.2006, nici OUG nr. 144/2007 nu au avut în vedere stabilirea unui criteriu discriminator, în defavoarea executorilor judecătorești cu o cifra de afaceri superioară plafonului impus prin legislația fiscală, ci s-a referit în mod strict la sumele încasate efectiv de aceștia pentru activitatea prestată, pentru valorificarea cunoștințelor de specialitate și experienței proprii, fără a include cheltuielile materiale –trimiteri poștale, notificări .
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare acestea sunt, de asemenea, justificate prin activitatea depusă în dosarul de executare. Astfel, aceste cheltuieli sunt prevăzute atât de dispozițiile art. 669 alin. (3) C.proc.civ., cât și de cele ale art. 39 alin. (5) din Legea nr. 188/2000.
P. aceste motive, susținerea contestatoarei este neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată. În baza prevederilor art. 719 C.proc.civ., față de soluționarea contestației la executare la acest termen, va respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 717 alin. (2) ultima teză C.proc.civ., va obliga contestatoarea la plata sumei de 51 de lei către B. T. B. O., sumă ce este datorată cu titlu de contravaloare cheltuieli fotocopiere dosar de executare.
De asemenea, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S. cu sediul în sector 1, București, . Ș., nr. 50 în contradictoriu cu intimata D. M. cu domiciliul în A. I., ., ., ., astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect "suspendare executare silită", ca neîntemeiată.
În temeiul art.716 alin.2 ultima teză NCPC, obligă contestatoarea la plata către intimata a sumei de 51 RON către B. T. B. O., sumă ce este datorată de către contestator cu titlu de contravaloare cheltuieli fotocopiere dosar de executare, sumă ce urmează a fi plătită în contul acestuia (fila 27).
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. E. L. A. D.
P. Președintele completului
demisionat, semnează,
în baza disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C.,
Președintele Judecătoriei Sectorului 1 București
Red./15.12.2015/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
