Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 10713/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentinta Civila Nr._/2015

Ședința publică de la 03.06.2015

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE – A. D. R.

GREFIER – A. C. R.

Pe rol fiind pronuntarea in cauza civila privind pe contestator C. D. I. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE - 1331/B/2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invedereaza ca mersul dezbaterilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 27.05.2015, care face parte integranta din prezenta sentinta.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015, sub nr._, contestatorul C. D. I. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, contestație la executare silită solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 1331/B/2014 aflat pe rolul B. S. I. C., anularea titlului executoriu si suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei.

În motivarea cererii, s-a invocat nevalabilitatea procesului-verbal de contraventie ., nr._/16.08.2011 pentru lipsa comunicarii in termenul prevazut de lege, nulitatea acestuia pentru lipsa semnaturii agentului constatator, precum si abrogarea tarifului de despagubire solicitat de catre intimata.

In drept, au fost invocate prevederile art. 711-719 NCPC, OG 2/2001, Legea nr. 455/2001, OG 15/2002.

In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri (filele 4-29).

La data de 12.03.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare- fila 33 prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și derularea în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire reținut în procesul-verbal de constatare a contravenției, precum și a tuturor cheltuielilor de executare car decurg din declanșarea acestei proceduri.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR s-a constatat că autovehiculul aparținând contestatorului circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Pe fondul cauzei, a arătat că în scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. 15/2002, a fost emis procesul-verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Aceasta a arătat că procedura de comunicare a proceselor-verbal s-a făcut conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în termenul legal de la o lună de la data aplicării sancțiunii, așa cum reiese din dovezile de comunicare din 21.12.2011 și 30.12.2011. A mai menționat că procesele-verbale au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa niciuna din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care să atragă nulitatea acestuia. OG nr. 2/2001 nu distinge cu privire la tipul de semnatura aplicat de catre agentul constatator pe procesul verbal de contraventie astfel incat exista posibilitatea legala de aplicare si a semnaturii electronice.

În ceea ce privește tariful de despăgubire, intimata a arătat că reiese în mod evident că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza O.G. nr. 15/2002 și care au contestat în instanța tarifele de despăgubire, astfel încât norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 produce efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanța.

Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție nu a fost contestat, neexistând o hotărârea judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzute în actul sancționator care a intrat în putere de lucru judecat.

Intimata a mai arătat că distinct de sancțiunea amenzii, O.G. nr. 15/2002 prevedea obligativitatea achitării cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă. Astfel, în speță nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001,

În susținerea cererii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La solicitarea instanței, la data de 15.05.2015, prin serviciul registratură, B. S. I. C. a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 1331/B/2014 (filele 46-56).

Contestatorul a depus note scrise .

Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.

La termenul din data de astăzi, instanța a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a contravenției (de fond, absolută, peremptorie), față de fondul cererii de chemare în judecată, instanța constată următoarele:

Conform art. 713 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

Astfel, pentru a fi admisibile motivele de fapt și de drept pe calea contestației la executare, se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiții: titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească sau arbitrală și în legătură cu acel titlu executoriu să nu fie prevăzută o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

Titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de contravenție ., nr._/16.08.2011, și nu de o hotărâre judecătorească sau arbitrală, instanța constată că prima condiție impusă de art. 713 alin. 2 C.pr.civ. este îndeplinită în cauză.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. De asemenea, așa cum rezultă din art. 37 din același act normativ, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Astfel, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 instituite o procedură specială pentru desființarea proceselor-verbale de constatare a contravenției, respectiv plângerea contravențională care trebuie să fie formulată într-un anumit termen și la instanța competentă potrivit art. 32.

Prin urmare, neexercitarea căii de atac a plângerii împotriva procesului-verbal în termenul prevăzut de lege determină inadmisibilitatea formulării unei contestații la executare în care să fie invocate motive de fapt și de drept de natură a conduce la anularea procesului-verbal, întrucât legea prevede pentru aceasta o cale de atac specifică. Pe cale de consecință, instanța reține că, în vederea anulării proceselor-verbale menționate anterior, contestatoarea ar fi trebuit să uzeze de calea plângerii contravenționale, cu respectarea condițiilor impuse de O.G. nr. 2/2001, măsura desființării acestora neputând fi dispusă în cadrul contestației la executare.

Reținând toate aceste considerente, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și să respingă acest capăt de cerere ca inadmisibil. Prin urmare, nu va fi analizat motivul constand in lipsa semnaturii agentului constatator, acesta fiind un motiv de anulare a procesului verbal.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul contestatiei la executare, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.08.2011, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, contestatorul avea obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, în sarcina sa fiind reținut faptul că la data de 21.02.2011 a circulat cu auto cu nr. de inamtriculare_ fără a deține rovinietă valabilă.

Instanța reține că, urmare a cererii de executare silită formulate de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București - fila 53, a fost deschis dosarul execuțional nr. 1331/B2014 al B. S. I. C. în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentant de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.08.2011.

Prin încheierea din data de 07.05.2014 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti la data de 07.05.2014 în dosarul nr._/299/2014 (fila 50), instanța a încuviințat executarea silită prin toate modalitățile de executare în baza titlului executoriu reprezentat de procesele-verbale anterior menționate.

Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor contestatoarei, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că potrivit art. 711 alin. (1) C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. […]” și că potrivit art. 712 alin. (2) C.proc.civ. „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”

În continuare, instanța va reține că potrivit art. 632 C.proc.civ. „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”.

În privința proceselor-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.”

Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, termenul de formulare a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii este de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Potrivit art. 25 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal trebuie înmânat sau comunicat, în copie, contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit art. 27 din același act normativ comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia interpretativă nr. 1/2013 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

În speță, procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contestatorului doar prin afișare la sediul său, în prezența unui martor, fără a se proceda la comunicarea procesului-verbal prin poștă cu aviz de primire.

În această ipoteză, instanța constată nelegală comunicarea procesului-verbal și, pe cale de consecință, nelegalitatea procedurii de executare silită prin raportare la dispozițiile anterior arătate, având în vedere lipsa caracterului de titlu executoriu al procesului-verbal la data începerii executării silite împotriva debitoarei.

De asemenea, instanta retine ca potrivit Deciziilor nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, și nr. 112/ 6 martie 2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea constituțională a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.

Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.

Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

Dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, au următorul cuprins: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."

Astfel cum reiese din interpretarea Curții Constituționale, art. II din Legea nr. 144/2012 a înlăturat sancțiunea obligării la plata sumei de 28 euro/96 euro, pentru fapta constând în a circula fără rovinietă.

Legea nr. 144/2012, care a abrogat art. 8 alin. (3) și art. 31 din OG nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât aceasta se va aplica retroactiv și contravenției în speță, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului constitutional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța apreciază că obligația de plată a sumei de 96 de euro nu mai are niciun suport legal.

În plus, instanța reține că: art. 20 alin. (2) din Constituția României prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la dreptrile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările international, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. c. României, din 26.04.2007, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture, din oficiu sau la cererea părților, prevederile din dreptul intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.

Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.

În aceste condiții, art. II din legea nr. 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . respectivei legi introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă. O asemenea măsură nu este justificată în nici un fel de motive obiective, art. II din legea nr. 144/2012 fiind incompatibil, sub aspectul de mai sus, cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului.

Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va anula executarea silită și toate actele de executare din dosarul nr. 1331/B/2014 al Biroului executorului judecătoresc S. C..

Avand in vedere admiterea contestatiei la executare si anularea executarii, instanta va respinge cererea de suspendare ca ramasa fara obiect.

De asemenea, in baza art. 716 alin.2 Cod proc.civ, va obliga contestatorul la plata catre B. a sumei de 12 lei reprezentand contravaloare xerocopiere dosar de executare.

F. de principiul disponibilitatii, va lua act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite exceptia inadmisibilitatii cererii privind anularea titlului executoriu.

Admite in parte actiunea formulata de contestatorul C. D. I. domiciliat in sector 4, București, ., ., . cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul in sector 6, București, .. 401A.

Anuleaza actele de executarea silita intocmite in dosarul de executare nr. 1331/B/2014 de catre S. I. C..

Respinge cererea privind anularea titlului executoriu, ca inadmisibila.

Respinge cererea privind suspendarea executarii silite, ca ramasa fara obiect.

Obliga contestatorul la plata catre B. S. I. C. a sumei de 12 lei reprezentand contravaloare xerocopiere dosar de executare. Ia act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

Cu drept de a formula apel in termen de 10 de zile de la comunicare care se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Pronunțată in ședință publică, azi, 03.06.2015.

P., GREFIER,

A. D. R. R. A. C.

Red., dact. A.D.R./11.09.2015

Teh. ACR/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI