Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 11282/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANCA LAURA VÎLCEANU
Grefier E.-I. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator S.C.T.F.C. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘ și pe intimat C. E., având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUTARE 114/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Instanța ia act de domiciliul ales al intimatei indicat prin întâmpinare – fila 148.
Instanța pune în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocate de intimat.
Intimata prin avocat solicită a se constata că acțiunea a fost formulată în nume propriu de sucursală care nu are calitate procesuală activă. Pe fond solicită respingerea cntestației, cu cheltuieli de judecată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor în fond și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, contestatoarea S.C.T.F.C. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul C. E. a formulat contestație la executare, solicitând instanței anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 114/2014 al B.E.J. M. D., cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost înființată poprirea împotriva sa în cadrul dosarului de executare sus-menționat până la concurența sumei de 12.812,33 lei, din care debit în valoare de 7.543 lei și cheltuieli de executare în valoare de 5.269,33 lei.
În ceea ce privește cuantumul total al drepturilor salariale solicitate de creditor, contestatoarea a arătat că suma pentru care s-a înființat poprirea(7.543 lei) este mai mare decât suma datorată, respectiv suma de 4.108 lei, astfel cum a fost calculată de către Serviciul Financiar-Contabilitate al Companiei, susținându-se că expertul contabil a calculat în plus diferențe de salariu pentru perioada iunie 2010-decembrie 2010, perioadă în care salariata C. E. a fost în concediu medical pentru sarcină și lăhuzie, creștere și îngrijire copil.
De asemenea, contestatoarea consideră că onorariul executorului judecătoresc în sumă de 953,33 lei nu respectă dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și pe cele ale OMJ nr. 2550/2006, în raport cu suma stabilită în sarcina debitoarei,
Contestatoarea consideră că sumele de 750 și 1.300 lei, menționate cu titlu de onorariu avocat și onorariu expert în cuprinsul cheltuielilor de executare, sunt disproporționate față de valoarea debitului și a activității prestate.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm., art. 722 alin. 1 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare(f. 148), prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată,
La solicitarea instanței, B.E.J. M. D. a comunicat, în copie certificată, actele din dosarul de executare nr. 114/2014.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2620/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ (f. 16-22), S.C.T.F.C. C. Călători S.A. a fost obligată la plata către intimat a unor drepturi salariale.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunăvoie obligația stabilita prin hotărârea menționată, la data de 17.09.2014 intimatul-creditor a formulat cerere de executare silită, formându-se dosarul de executare nr. 114/2014 al B.E.J. M. D..
În cadrul dosarului de executare s-a efectuat o expertiză contabilă de stabilire a cuantumului drepturilor cuvenite intimatului, potrivit dispozițiilor titlului executoriu, rezultând un debit net actualizat în cuantum de 7.543 lei(f.28-35).
Prin încheierea din data de 12.01.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 5.269,33 lei, compusă din: 20 lei taxă timbru, 2.264 lei alte cheltuieli de executare, 750 lei onorariu avocat, 1.300 lei onorariu expert, 935,33 lei onorariu executorului judecătoresc cu TVA inclus.
In cadrul dosarului de executare, B.E.J. a emis adrese de înființare a popririi asupra contului aparținând debitoarei, până la concurența sumei totale de 12.812,33 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, conform art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța reține următoarele:
Din cererea precizatoare depusă la data de 10.06.2015(f.161), instanța constată că prezenta contestație la executare este formulată de către debitoarea din dosarul de executare, respectiv pârâta din dosarul soluționat prin hotărârea ce constituie titlul executoriu, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, în baza dreptului de reprezentare delegat de directorul general al S.C.T.F.C. C. Călători S.A. către directorii de sucursale, iar nu de către sucursală în nume propriu.
În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 56 alin. 1 și art. 36 teza I C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate de intimat.
Pe fondul contestației, se rețin următoarele:
Contestația la executare este o cale specială de atac, deschisă persoanelor interesate sau vătămate prin executare, pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ori chiar a executării silite înseși.
În cauză, contestatoarea a formulat contestație la executare, criticând cuantumul debitului pus în executare silită și al cheltuielilor de executare.
În privința debitului în sumă de 7.543 lei, stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul de executare, se constată că, deși contestatoarea a susținut că suma a fost greșit calculată, nu există nicio dovadă în acest sens. Astfel, instanța constată că din conținutul raportului de expertiză rezultă că s-a ținut seama de faptul că în perioada iunie 2010-decembrie 2010 creditoarea C. E. a beneficiat de indemnizația de concediu medical, instanța reținând și că partea contestatoare nici măcar nu a depus la dosar un mod de calcul propriu prin care a ajuns la debitul în sumă de 4.108 lei, pretins ca fiind corect calculat de către contestatoare, astfel încât acest motiv de contestație apare ca neîntemeiat.
Referitor la legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 669 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul, ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile 451 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită, astfel cum prevede art. 669 alin. 4. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre executorul judecătoresc și creditor și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de executare silită; însă, instanța are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de participanții la procedura de executare silită.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute, insa, la onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
În speță, din verificarea onorariului aferent activității de executare silită calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000(10 % din valoarea urmărită), la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.
Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Cu privire la onorariul de avocat înscris în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că acesta este justificat de factura nr.66/10.12.2014 emisă de C..av. S. M.(f.39). Având în vedere că avocatul are împuternicire avocațială în dosarul de executare și că el este cel care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării, instanța apreciaza că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Susținerile contestatoarei în sensul că onorariul de avocat de 750 lei este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Astfel, instanta retine ca executarea creanței a presupus activitatea avocatului constând în consultații acordate creditorului, formularea cererii de începerea a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditorul nu putea cunoaște forma în care se va realiza executarea și durata procedurii de executare silită.
Cât privește onorariul de expert în sumă de 1.300 lei, instanța reține că acesta este justificat de factura nr. 432/25.11.2014 emisă de expert contabil A. R. M.(f. 36). Având în vedere că debitul net actualizat a fost stabilit pe baza raportului de expertiza contabila întocmit de expertul A. R. M., instanța apreciaza că aceste cheltuieli au fost necesare pentru efectuarea executării și nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat de expert.
Raportat la considerentele expuse, constatând că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Conform art. 453 alin.1 C.pr.civ., având în vedere solutia ce se va pronunța în cauză, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocate de intimat, ca neîntemeiate.
Respinge contestația la executare privind pe contestator S.C.T.F.C. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘ - sector 1, București, . NORD, nr. 1 - 3 și pe intimat C. E. - sector 3, București, ., nr. 25, ., ..
Respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. A. L. Ș. E.-I.
Red. V.A.L, Thred V.A.L/ Ș.E.I
4 ex/05.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
