Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13277/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat I. E., având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE – dosart de executare 8/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data 30.06.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2015 sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu creditoarea I. E. contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 8/2014, după data de 18.12.2014, inclusiv încheierea din data de 03.02.2015 privind actualizarea debitului și suspendarea executării silite.
În motivare s-a arătat că prin înștiințarea privind măsura popririi din data de 03.02.2015, B. I. C. a adus la cunoștința Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților înființarea popririi asupra conturilor pe care le deține la terțul poprit Trezoreria Municipiului București până la concurența sumei de 205,59 lei reprezentând debit actualizat, stabilit prin titlu executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 1716/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ – Comisia pentru Aplicarea Legii 290/2003.
Procedura de executare silită a fost demarată împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014.
Prin legea nr. 164/2014 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legii 290/2003 și de plată a acestora. Potrivit art. 11 alin. 1, plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
Prin urmare, se învederează că sub imperiul noii legislației aplicabile în prezenta cauză, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligații privind plata despăgubirilor.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din actul normativ mai sus menționat ”orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. 6”.
În ceea ce privește Încheierea privind actualizarea, din analiza acesteia rezultă că B. I. C. a actualizat suma de 95,99 lei reprezentând debit stabilit prin titlu executoriu, cu indicele de inflație pe perioada martie 2013 – decembrie 2014, se învederează instanței de judecată, următoarele:
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită la data emiterii Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii 290/2003, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 164/2014 potrivit cărora ”Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. 3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit a și b se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților”.
Somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002 în sensul că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuare plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Astfel potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii ”dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Prin urmare, executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiate pe dispozițiile legale menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ, art. 700 alin. 1 și 3 C.pr.civ, Legea nr. 9/1998, HG nr, 1277/2007, Legea nr. 164/2014.
Intimata nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză, prin care să-și exprime poziția procesuală față de cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1716 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II –a Civilă și de C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._ s-a dispus obligarea pârâtei ANRP – A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata către reclamanta I. E. a sumei de 14.543,54 lei stabilită cu titlu de despăgubiri conform Hotărârii Comisiei Județene V. pentru Aplicarea Legii nr. 290/203 nr. 101/25.02.2011, în condițiile art. 1 din OUG 10/2013.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin aceasta, la data de 03.09.2014, creditoarea I. E. s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc I. C., solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1716 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II –a Civilă și de C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._ în vederea recuperării sumei de 14.543,54 lei cu titlu de despăgubiri acordate potrivit Legii nr. 290/2003.
Prin Încheierea emisă în data de 03.09.2014 de Biroul Executorului Judecătoresc I. C., s-a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 8/2014 împotriva debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 1716 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II –a Civilă și de C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._ definitivă prin nerecurare.
Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea de încuviințare a executării silite prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu din data de 15.09.2014 în dosarul nr._/299/2014.
Prin încheierea din data de 26.09.2014 emisă de B. I. C. în dosarul de executare nr. 8/2014, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1924 lei.
Prin adresa din data de 26.09.2014, s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor bănești datorate debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților de către terțul poprit Trezoreria Municipiului București până la concurența sumei urmărite de 16.467,54 lei.
La data de 18.12.2014, terțul poprit a consemnat suma în valoare de 16.467,54 lei conform Recipisei de consemnare nr. BREL_/18.12.2014.
Conform încheierii din data de 18.12.2014 emisă în dosarul de executare nr. 8/2014, s-a dispus eliberarea în favoarei creditoarei I. E. a sumei de 14.763,54 lei.
Instanta constata ca prezenta actiune este neintemeiata si o va respinge cu urmatoarele argumente:
Potrivit art.3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr.910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 1716 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II –a Civilă și de C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._ .
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr.290/2003 (aspect pe care chiar reclamanta l-a susținut), or cererea de despăgubire a creditorilor formulată în baza Legii 290/2003 a fost deja soluționată prin sentința civilă nr. 1716 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II –a Civilă și de C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._, așadar cu mult înainte de . Legii nr.164/2014. Astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 – 18.12.214, s-a dispus eliberarea sumei consemnate prin înființarea popririi în dosarul de executare nr. 8/2014 constituit la Biroul Executorului Judecătoresc I. C..
Pe de altă parte, nici dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.164/2014, potrivit cărora „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege”, nu sunt incidente în speță, întrucât acestea au în vedere cererile de executare silită formulate după . legii.
Această concluzie se desprinde fără echivoc atât din textul art.11 alin.1, care instituie în sarcina Ministerului Finanțelor Publice obligația de plată a sumelor stabilite prin titlurile de plată, cât și din modul de formulare a art.11 alin.3, care face referire la sumele stabilite prin titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege, fiind astfel evident că norma citată se referă la procedurile de executare silită pornite în baza titlurilor de plată emise de A.N.R.P. după procedura instituită de Legea 164/2014.
Nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei cu privire la lipsa calității de debitor a A.N.R.P., în virtutea disp. art.11 alin.1 din lege, care prevede că „plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”.
Pe de altă parte, deși art.3 alin.2 din Legea nr.164/2014 conține o normă tranzitorie cu privire la aplicabilitatea acesteia în procedura de plată a despăgubirilor inclusiv cererilor soluționate pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, legea are în vedere cererile de despăgubiri și litigiile de fond, nu cererile de executare silită.
În plus, legea poate fi aplicată (în temeiul textului art.3 alin.2) și cererilor aflate în curs de soluționare sau de plată, însă numai de la data intrării sale în vigoare, respectiv 18.12.2014.
Aceasta deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiul neretroactivității legii fiind un principiu fundamental al statului de drept.
Or, executarea silită a fost demarată în speță la data de 03.09.2014, odatăcu sesizarea organului de executare prin depunerea cererii de executare silită, conform art.622 alin.2 NCPC, așadar anterior intrării în vigoare a legii speciale invocate în cuprinsul contestației la executare.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor OG nr.22/2002, din coroborarea dispozitiilor art.2,3 din OG nr.22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu buna-credinta a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate,
> in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligatiei, comportandu-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar in acest context, in cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu (asa cum prevede art.1 din OG nr. 22/2002), executarea silita va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Asadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silita (prin emiterea somatiei de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somatiei (ori de la momentul – ulterior primirii somatiei si efectuarii diverselor acte de executare – in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executarii obligatiilor din titluri executorii) sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia stabilită în titlu executoriu, motiv pentru care, creditoarea intimată I. E. s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanță cu disp. OG nr.22/2002.
În speță, instanța constată că, față de cele ce preced, nu există niciun motiv pentru ca debitoarea-contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, câtă vreme nu a facut nicio proba - deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau în acest sens - că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat în titlul executoriu, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 și că în aceste condiții orice întârziere în executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art.6 CEDO.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că nu există niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care să justifice întârzierea contestatoarei în ceea ce privește plata creanței intimatei.
Potrivit art.669 alin.2 NCPC, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. Sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii (alin.4).
Instanța apreciază că în mod legal prin încheierea din data de 03.02.2015 emisă în dosarul de executare nr.8/2014 constituit la B. I. C. s-a procedat la actualizarea creanței stabilite prin titlu executoriu constând în sentința civilă nr. 1716/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă și de C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, la suma totală de 95,99 lei reprezentând valoarea obligației principale actualizată cu indicele de inflație aferent perioadei martie 2013 – decembrie 2014.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare ca privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, și pe intimat I. E., com., FOCȘANI, .. 1, ., neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării.
Obligă contestatoarea să plătească în contul B. I. C., suma de 31 lei reprezentând contravaloare copiere xerox dosar de executare nr. 8/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
RedRL/tehnRL/MU/30.09.2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
