Contestaţie la executare. Sentința nr. 5810/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5810/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 5810/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5810/2015
Ședința publică de la 31.03.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat P. G., având ca obiect contestație la executare CONTESTAȚIE LA POPRIRE DOSAR 123/2014, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.03.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.03.2015, 24.03.2015, 31.03.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2014, sub nr._, contestatoarea A.N.R.P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul PASCALESCU G., anularea executării silite dispusă în dosarul de executare nr. 123/2014; suspendarea tuturor actelor de executare silită anularea încheierii din 02.12.2014 emisă în dosarul de executare nr. 123/2014 constituit la cererea intimatului de B.E.J. C. R. M..
În motivarea acțiunii s-a arătat că poprirea a fost înființată cu încălcarea dispozițiilor O.G. 22/2002, nefiind respectat termenul de 6 luni prev. de art. 2 din acest act normativ. S-a mai arătat că urmare a nenumăratelor popriri ale conturilor, consecința inevitabilă este blocarea conturilor contestatoarei fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite conform Legii 9/1998 și legii 230/2003. De asemenea, debitoarea a susținut că onorariul avocațial de 1500 lei este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de reprezentantul convențional al creditorului intimat.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 650, 700, 711 și urm C.proc.civ și Legea 9/1998, 230/2003, H.G. 1277/2007, o.g. 22/2002, O.UU.G. 80/2013 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 28.01.2015 intimatul a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că întreaga procedură a executării silite a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, inclusiv a dispozițiilor art. 782 C.proc.civ. S-a mai susținut că debitoarea nu a executat de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu iar onorariul avocațial este justificat de munca efectivă depusă de acesta constând în nemumărate deplasări, asistență juridică, alegerea executorului, redactarea formelor de executare.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 și 451 C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost anexat dosarul de executare nr. 123/2014 constituit la cererea intimaților de către B.E.J. C. R. M.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1344/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ – definitivă prin decizia 986/CA/18.09.2014, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 53.705,63 lei cu titlu de compensații bănești stabilite prin hotărârea nr. 3848 /16.08.2007, emisă de Comisia Județeană C., actualizată cu indicele de inflație.
Având în vedere că debitoarea contestatoare nu a înțeles să achite titlul executoriu în mod voluntar, la data de 02.12.2014 intimatul s-a adresat B.E.J. C. R. M., în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1344/06.05.2014, cerere în urma căreia a fost înregistrat dosarul nr. 123/2014 pe rolul B.E.J. 123/2014.
În cadrul dosarului de executare, executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la data de 02.12.2014 de către B.E.J. 123/2014.
Ca urmare a înregistrării cererii de începere a executării silite și a încuviințării executării silite, executorul judecătoresc a încheiat proces-verbal de actualizare a debitului (f.51) și proces-verbal de cheltuieli de executare (f.52), fiind astfel stabilit un debit reprezentând diferența de actualizare de 6992,48 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 2366,76 lei.
La data de 12.12.2014, a fost comunicată contestatoarei somația de plată împreună cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și cea de încuviințare a executării silite. Totodată executorul judecătoresc a procedat la emiterea unei adrese de înființare a popririi conturilor debitoarei contestatoare, aceasta fiind înștiințată despre existența popririi (f. 55).
În cazul de față A.N.R.P. nu a executat de bunăvoie obligația executorie impusă în sarcina sa prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1344/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în sensul că nu a achitat intimatului actualizarea cu rata inflației a sumei de 53.705,63 lei, astfel cum a dispus instanța în cuprinsul sentinței civile mai sus menționate.
În soluționarea prezentei cauze sunt incidente prevederile art. 711 Cod procedură civilă, cele ale O.G. nr. 22/2002, cele ale art. 11 și 20 din Constituția României și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat în hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din cauzele Ș. vs. România și Hornsby vs. G..
Raportând textele legale la situația de fapt reținută, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată și o va respinge cu următoarele motive:
Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei referitoare la nerespectarea termenului de grație de 6 luni instituit de O.G. 22/2002, se reține că din coroborarea dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 666 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.
Art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârii pronunțate în cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție sunt aplicabile și în faza executării silite a hotărârii judecătorești, întrucât procesul civil include și etapa executării silite, având în vedere că în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu. De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Ș. vs. România din 24.03.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este excesiv, și prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit într-o procedură judiciară. Creanța intimatului pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită și s-a emis somația de executare a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești. Calitatea de debitor aparține contestatoarei A.A.A.S., iar aceasta este organizată ca instituție publică.
Având în vedere cele expuse, somația la care se referă art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art. 666 Cod procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri. Rațiunea legii constă în evitarea blocării activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
În cazul de față, A.A.A.S. nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească definitivă din 2014, astfel creditoarea intimată s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată de A.N.R.P. De altfel, deși titlul executoriu a fost pronunțat în 2014 obligația de plată a intimatei data încă din 2009, anul validării hotărârii nr. 3848 emisă de Comisia Județeană C., astfel încât este de remarcat că debitoarea invocă imposibilitatea de executare a creanțelor beneficiarilor Legii 9/1998, ca urmare a executării silite a intimatului, în condițiile în care însuși intimatul este beneficiar al acestui act normativ. Mai mult, contestatoarea nu a probat lipsa de fonduri, necesară pentru a beneficia de dispozițiile O.G. 22/2002.
În ceea ce privește valoarea onorariului avocațial, se reține că suma de 1500 lei percepută cu acest titlu de către reprezentantul convențional al intimatului, este proporțională cu munca depusă în cadrul dosarului, respectiv redactare cerere și solicitări, urmărirea dosarului de executare silită, deplasări la executorul judecătoresc, comunicarea constantă cu acesta precum și asistența juridică acordată intimatului pe parcursul desfășurării executării.
Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare.
Având în vedere că contestația la executare a fost soluționată la primul termen la care s-a comunicat dosarul de executare, instanța va constata faptul că a rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimatul P. G. cu domiciliul în C., . ca neîntemeiată.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 31.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefierul aflat în concediu de odihnă semnează grefierul șef
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 20.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5871/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Evacuare. Sentința nr. 5654/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
