Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 7606/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7606/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 7606/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 7606/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor P. F. S.C.A. și pe debitor N. D. OVERSEAS - NDO, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 24.04.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2014 sub nr._, creditoarea P. F. S.C.A a solicitat ca pe calea ordonanței de plată să se dispună obligarea debitoarei N. D. Overseas – NDO 1) la plata sumei de 70.659,38 lei din care: i) suma de 20.092,36 lei reprezintă onorariul avocațial datorat pentru serviciile prestate de P. F. în perioada mai – iunie 2011, în temeiul contractului de asistență juridică nr._ din 3 noiembrie 2010, astfel cum reiese din factura nr. 396 din 26 septembrie 2012; ii) suma de 47.579,01 lei reprezintă onorariul avocațial datorat pentru serviciile prestate de P. F. în perioada mai – septembrie 2011, în temeiul contractului de asistență juridical nr._ din 3 noiembrie 2010, astfel cum reiese din factura nr. 397 din 26 septembrie 2012; iii) suma de 2988,01 lei reprezintă costuri avansate de P. filip pentru serviciile prestate pentru NDO în perioada mai – septembrie 2011, astfel cum reiese din Factura nr. 397 și 2) a dobânzii legale calculate de la data exigibilității creanței și până la data plății efective a sumei datorate.
În motivarea cererii s-a arătat că NDO este o societate ce are ca obiect principal de activitate intermedierea transportului de marfă. Urmărind să-și extindă activitatea și pe teritoriul României, la sfârșitul anului 2010, aceasta a solicitat P. F. asistență juridică în vederea punerii bazelor desfășurării activității sale de transport și intermediere a transportului de marfă pe teritoriul României.
După convenirea asupra elementelor principale în privința cărora P. F. urma să asiste NDO, creditoarea a transmis acesteia spre semnare un contract de asistență juridică, în care au fost detaliate serviciile pe care P. F. urma să le presteze și onorariile pe care NDO urma să le plătească pentru aceste servicii. S-a menționat că formularul standard de contract utilizat de P. F. este format dn trei părți: (i) o Scrisoare de Angajament ce cuprinde descrierea serviciilor juridice prestate și onorariile agreate; (ii) Termeni și condiții generale și iii) Contractul propriu – zis de asistență juridică – Contractul de asistență juridică nr._ din 3 noiembrie 2010.
Astfel cum reiese din clauza 4 a Scrisorii de Angajament și din art. 2 din Contractul d asistență juridică, părțile au stabilit: (i) un onorariu fix în cuantum de 1500 de euro pentru înființarea de către NDO a unei societăți cu răspundere limitată în România precum și (ii) onorarii orare pentru celelalte servicii juridice prestate de P. F. necesare NDO pentru exercitarea activit[íi de transport și de intermediere a transportului de marfă în România. În ceea ce privește onorariul orar stabilit de părți conform art. 129 alin. 1 lit a) din Statutul profesiei de avocat, acesta se determină în funcție de numărul efectiv de ore petrecute în executarea obligațiilor decurgând din Contractul de asistență juridică, număr ce reiese din descrierile detaliate ale activităților desfășurare de avocații P. F. ce fac parte din Facturile nr. 396 și 397.
În deplină conformitate cu cele convenite cu Clientul și conform indicațiilor primite de acesta pe parcursul colaborării, P. F. a acordat consultanță în legătură cu cadrul legal din România ce guvernează transportul și intermedierea transportului de marfă precum și asistență juridică și consultanță pe parcursul desfășurării de către NDO a activității sale comerciale pe teritoriul României.
Pentru efectuarea acestor activități, avocații P. F. au petrecut un număr total de 86 de ore, la ratele orare corelative aplicabile conform clauzei 4.2.1 din Scrisoarea de Angajament variind de la 115 la 160 Euro, pe oră.
De asemenea, conform celor convenite cu NDO prin Contractul de asistență juridică, P. F. a efectuat o . cheltuieli necesare în legătură cu serviciile prestate în numele și pe seama clientului.
Creanța solicitată prin cererea de chemare în judecată este certă, lichidă și exigibilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1013 și urm din C.pr.civ.
În ședința publică din data de 20.03.2015, și anume la primul termen când părțile au fost legal citate, debitoarea N. D. Overseas – NDO a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 C.pr.civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune:
Între părțile din prezenta cauză ce au calitatea de profesioniști, s-au derulat relații contractuale având ca obiect furnizarea de către creditoare de servicii de consultanță și asistență juridică, în schimbul plății de către debitoare a prețului acestora, părțile stabilind contravaloarea acestora de 1500 de euro plus TVA chiar prin contractul de asistență juridică nr._/03.11.2010, însușit de debitoare prin semnare, precum și obligația în sarcina debitoarei de a achita costurile adiacente.
Debitoarea a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că deși Contractul de asistență juridică a fost încheiat în baza Vechiului Cod Civil, creanța pretinsă de creditoare s-a născut în 2012, atunci când creditoarea s-a decis să individualizeze această creanță în materialitatea sa (prin emiterea unei notificări sub forma unor facturi proforme, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile Noului cod civil în ceea ce privește normele specifice termenului de prescripție în materia recuperării onorariilor de la clienți de către avocați.
În conformitate cu dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Totodată, potrivit art 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Față de aceste dispoziții normative, rezultă că legea aplicabilă tuturor efectelor prescripției, cu excepțiile expres prevăzute, este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
Art. 2524 alin. 2 din Noul Cod Civl instituie regula generală în materia momentului de la care începe să curgă prescripția dreptului de a obține executarea obligațiilor contractuale de a da sau de a face, stabilind că acest moment este data la care obligația devine exigibilă și debitorul treuia să o execute. Termenul general de prescripție este de 3 ani, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 2517 din Noul Cod civil, legea instituind și anumite excepții de la regula generală.
Debitoarea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2520 alin 1 pct. 6 din Noul Cod civil în conformitate cu care „ Se prescrie în termen de un an dreptul la acțiune în cazul:avocaților, împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor. Termenul de prescripție se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părților ori a revocării mandatului. În cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripție este de 3 ani de la data ultimei prestații efectuate”. Societateadebiitoare a susținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 1 an de la data ultimului serviciu avocațial prestat (septembrie 2011), considerând că prescripția s-a împlinit în septembrie 2012.
Dispozițiile Noului Cod Civil prevăd o . reguli specifice în ceea ce privește termenele și momentul de început al curgerii acestora în legătură cu dreptul avocaților de a obține plata onorariilor avocațiale restante. Astfel art. 2520 alin 1 pct. 6 din Noul Cod civil distinge între două ipoteze, după cum urmează: pe de o parte dreptul la acțiune alavocaților împotriva clienților pentru plata onorariilor și cheltuielilor se prescrie în termen de 1 an care se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii sau de la dataîmpăcării părților ori a revocării mandatului, iar pe de altă parte, în cazul facerilor neterminate termenul de prescripție este de 3 ani, socotit de la data ultimei prestații efectuate.
Normele prevăzute de Legea nr. 71/2011 și Noul Cod civil stabilesc că legea aplicabilă prescripției este legea în vigoare la momentul în care prescripția a început să curgă. O situație aparte este aceea în care însuși momentul la care prescripția începe să curgă face obiectul unui conflict de legi în timp. Pentru soluționarea conflictului de legi astfel născut, trebuie apelat la principiile generale care reglementează aplicarea legii în timp, având în vedere, în special principiul neretroactivității legii noi prevăzut deart. 15 alin. 2 din Constituția României dar și de art. 6 alin. 1 din Noul Cod civil.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, actele și faptele juridice încheiate ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Ca o consecință a neretroactivității legii noi, efectele juridice ale unei situații juridice născute sub imperiul legii vechi, ce se produc după . legii noi, rămân supuse dispozițiilor legii vechi.
Dacă s-ar accepta interpretarea dată de debitoare în sensul aplicării dispozițiilor art. 2520 alin. 1 pct. 6, atunci legea nouă ar produce un efect (începutul cursului prescripiei) la un moment anterior intrării sale în vigoare, ceea ce ar încălca principiul neretroactivității legii noi. Dacă legea nouă stabilește acest moment (momentul la care începe să curgă prescripția) înainte de . ar fi retroactivă, deoarece este de principiu că legea nouă nu poate, fără a fi retroactivă, să lege de un fapt trecut alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data producerii lui.
Noțiunea juridică a prescripției este un efect al unei situații iar atunci când această situație juridică este născută sub imperiul legii vechi, prescripția va rămâne supusă în întregime dispozițiilor legii vechi. În speța de față, dreptul de creanță al creditoarei de a obține de la debitoare plata onorariilor avocațiale, decurge dintr-un contract încheiat sub imperiul legii vechi. În consecință, acesta este supus în întregime dispozițiilor legii vechi, inclusiv în ceea ce privește componenta sa, constând în dreptul material la acțiune. Ca urmare a faptului că prescripția extinctivă afectează conținutul dreptului subiectiv civil (prin stingerea dreptului material la acțiune) și depinde de natura și conținutul dreptului prescriptibil, atât în ceea ce privește durata termenului de prescripție, cât și momentul la care acesta începe să curgă, regimul juridical prescripției depinde de regimul juridic aplicabil dreptului deaobține plata onorariilor avocațiile cuvenite. Prescripția dreptului la acțiune al creditoarei, este în sensul dispozițiilor privind aplicarea legii în timp, un efect al unei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. Așadar, legea aplicabilă prescripției care guvernează dreptul de creanță al debitoarei, este legea veche.
Dacă am aprecia că legea nouă reglementează regimul juridic al prescripției unui drept născut sub imperiul legii vechi, aceasta ar însemna o încălcare a principiilor fundamentale ale securității juridice și previzibilității legii, întrucât la data la care s-a născut dreptul subiectiv civil afectat de prescripție, creditorul nu avea posibilitatea să prevadă schimbarea regimului juridic aplicabil prescripției. A admite că legea nouă poate scurta termenul de prescripție și modifica începutul acesteia la un moment anterior celui prevăzut de legea veche (și chiar anterior intrării în vigoare a legii noi) înseamnă a admite că, prin efectul legii, dreptul la acțiune ar putea să fie stins chiar anterior intrării în vigoare a legii noi, ceea ce este incompatibil cu previzibilitatea normei juridice și securitatea circuitului civil, în condițiile în care legea trebuie să fie clară, exactă și previzibilă atât în ceea ce privește data intrării și ieșirii sale din vigoare, cât și a condițiilor de aplicare și a efectelor sale juridice, care trebuie dinainte să fie cunoscute pentru ca destinatarii acelor norme să-și poată adapta ori revizui conduita.
Aplicarea dispozițiile art. 2520 alin. 1 pct. 6 din Codul civil ar însemna ca creditoarea să poată pretindă plata anterior expirării unui termen de 15 zile de la transmiterea facturilor către debitoare, ceea ce ar fi contrar clauzei 6.2 din Scrisoarea de Angajament.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează să dea efect dispozițiilor legii vechi. Astfel, în sistemul Decretului nr. 167/1958, termenul de prescripție aplicabil dreptului la acțiune al creditoarei este de 3 ani și a început să curgă de la data exigibilității creanței și anume de la data de 03 noiembrie 2012.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 2520 alin. 1pct. 6 Cod civil nu ar putea fi aplicat dreptului de creanță PeliFilip în interpretarea propusă de debitoare. Primele 2 ipoteze reglementate de teza I a art. 2520 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod Civil stabilesc ca momente de început a cursului prescripției ziua rămânerii definitive a hotărârii judecătorești sau ziua împăcării părților, referindu-se la momente specifice asistenței și reprezentării în fața unor organe judiciare. Cum serviciile prestate de PeliFilip pentru NDO au fost exclusiv de consultanță juridică, niciuna din aceste ipoteze nu este aplicabilă relației dintre părțile din prezenta cauză. Cel mult ultima ipoteză privind revocarea mandatului ar putea fi aplicabilă serviciilor de consultanță juridică prestate de creditoare. Cm însă mandatul PeliFilip nu a fost revocat, nici această ipoteză nu ar putea fi aplicată relației dintre părțile din prezenta cauză. În situația, în care relația dintre părți ar fi încadrată în ipoteza afacerilor neterminate, atunci termenul de prescripție ar fi de 3 ani din ziua ultimei prestații efectuate și s-ar împlinit în septembrie 2014, în timp ce cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe 11 august 2014.
După cum s-a arătat instanța apreciază că în speță este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de legea veche și anume 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care a început să curgă de la data exigibilității creanței și anume de la data de 3 noiembrie 2012, motiv pentru care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că între N. D. Overseas – NDO în calitate de client și Societatea Civilă de Avocați – P. F. SCA, s-a încheiat Contractul de asistență juridică nr._ din data de 03.11.2010 în temeiul căruia Societatea Civilă de Avocați va acorda asistență juridică Clientului în legătură cu constituirea și operarea de activități de freight forwarding în România.
Se va reține că formularul standard de contract utilizat de PeliFilip este format din trei părți și anume: a) o Scrisoare de Angajament ce cuprinde descrierea serviciilor juridice prestate și onorariile agreate; b) Termenii și condițiile generale; c) Contractul de asistență juridică propriu - zis nr._ din 03 noiembrie 2010.
După curm rezultă din clauza 4 a Scrisorii de Angajament și din art. 2 din Contractul de asistență juridică, părțile au stabilit un onorariu fix în cuantum de 1500 de euro pentru înființarea de către NDO a unei societăți cu răspundere limitată în Româniaprecum și onorarii orare pentru celelalte servicii juridice prestate de PeliFilip necesare NDO pentru exercitarea activității de transport și de intermediere a transportului de marfă în România.
Astfel, în confiormitate cu dispozițiile art. 2 din Contractul de asistență juridică nr._ din data de 03.11.2010, onorariul pentru serviciile menționate la art. 1 se va factura lunar în conformitate cu tarifele orare prezentate în Oferta de servicii. Plățile se vor face în termen de 15 zile calendaristice de la prezentarea facturii de către Societatea Civilă de Avocați, în contul bancar prevăzut în factură.
Prin Somația emisă la data de 19 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 1014 din Codul de procedură civilă, debitoarei i s-a solicitat ca în termen de 15 zile de la comunicare, să achite sumele restante datorate PeliFilip pentru serviciile juridice prestate în temeiul Contractului de asistență juridică nr._ din 03 noiembrie 2010, în cuantum total de 15.677,27 Euro precum și dobânda legală calculată de la data exigibilității creanței și până la data plății efective a sumei datorate.
În cuprinsul Somației se menționează că în executarea întocmai a Contractului de asistență, PeliFilip a acordat debitoarei asistență juridică și consultanță în legătură cu cadrul legal din România ce guvernează transportul și intermedierea transportului de marfă precum și asistență generală privind înființarea și funcționarea afacerii de intermediere transport de marfă de către NDO pe teritoriul României. De asemenea, pentru a se aduce la îndeplinire în bune condiții mandatul acordat de debitoare, PeliFilip a fost nevoită să avanseze costurile necesare în legăturăă cu serviciile juridice prestate în numele și pe seama NDO, costuri pe care NDO s-a obligat să le ramburseze PeliFilip, astfel cum prevede clauza 4.5 din Scrisoarea de Angajament.
Pentru serviciile prestate de PeliFilip în temeiul Contractului de asistență, creditoarea a emis Factura nr. 396 din 26 septembrie 2012 în valoare de 4.455,07 Euro (3.592,8 Euro + 862,27 Euro TVA) reprezentând onorariul avocațial datorat pentru serviciile prestate de PeliFilip în perioada mai – iunie 2011 și Factura nr. 397 din 26 septebrie 2012 în valoare de 11.212,2 Euro dintre care 8.507,8 Euro + 2.041,87 TVA reprezintă onorariul avocațial datorat pentru servicile prestate de PeliFilip în perioada mai – septembrie 2011 și 534,3 + 128,23 TVA reprezentând costuri avansate de PeliFilip pentru serviciile prestate pentru NDO.
Pentru efectuarea activităților de prestări servicii avocațiale, avocații PeliFilip au petrecut un număr de 86 de ore, la ratele orare corelative aplicabile conform clauzei 4.2.1 din Scrisoarea de Angajament variind de la 115 la 160 Euro pe lună. Totodată, potrivit celor convenite prin Contractul de asistență juridică, PeliFilip a efectuat o . cheltuieli necesare în legătură cu serviciile juridice prestate în numele și pe seama clientului. Aceste cheltuieli reies din descrierile atașate Facturii nr. 397 și din documentele justificative și se referă la traduceri externe, costuri legate de înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului a diverselor acte elaborate la cererea NDO, costuri de imprimare precum și costuri de deplasare în interesul clientului. Confom clauzei 4.5 pct i din Scrisoarea de Angajament, aceste cheltuieli avnsate de PeliFilip urmează a fi rambursate de Client.
În drept, astfel cum dispune art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., procedura specială a ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Din analiza textului legal menționat se desprind condițiile speciale de admisibilitate ale acțiunii pe calea ordonanței de plată.
Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, iar actul de creanță trebuie să fie un contract civil. Condițiile enunțate sunt îndeplinite în prezenta cauză, de vreme ce corelativ dreptului de creanță pretins este obligația de plată a unei sume de bani iar raporturile contractuale sunt de natură civilă, părțile aflate în litigiu având calitatea de profesioniști.
Totodată, creditorul trebuie să fie titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile. Referitor la caracterul cert al creanței, în raport de prevederile art. 662 alin. (2) C.proc.civ., instanța reține că o creanță are acest caracter atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noțiunea de „titlu” înțelegându-se actul de creanță autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elemente care permit stabilirea lui, și exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Certitudinea creanței reiese din acceptarea expresă de către NDO a onorariului propus de creditoare, prin semnarea Contractului de asistență juridică. În acest sens, relevante sunt prevederile clauzelor art. 2.1 din Contractul de asistență juridică și 4.2 din Scrisoarea de Angajament, în baza cărora părțile au convenit ca NDO, să achite onorariul avocațial determinat în funcție de numărul de ore petrecute de avocații PeliFilip pentru prestarea serviciilor juridice convenite. În al doilea rând, caracterul cert al creanței PeliFilip reiese și din Facturile nr. 396 și 397 transmise de creditoare către NDO, care descriu în mod detaliat serviciile efectiv prestate și numărul de ore petrecute de către fiecare avocat în parte.
Instanța reține că este îndeplinită și condiția existenței unei creanțe lichide. Astfel, clauza 4.1 a Scrisorii de Angajament prevede tarifele orare aferente activităților juridice ce urmau a fi prestate, fiind precizată determinarea concretă a acestora n funcție de experiența avocaților care au prestat activitatea juridică. În continuare, determinarea întinderii exacte a creanței PeliFilip este asigurată de descrierile ataște Facturilor nr. 396 și 397, descrieri care permit determinarea atât a numărului de ore petrecut pentru acordarea asistenței juridice precum și identitatea avocatului care a prestat fiecare activitate individuală. Prin urmare, obiectul creanței este determinabil în baza Contractului de asistență juridică, astfel încât și condiția lichidității creanței este îndeplinită.
Cu privire la cea de-a treia condiție, instanța reține că creanța solicitată prin cererea de chemare în judecată devenit exigibilă la data de 03 noiembrie 2012. Astfel, potrivit prevederilor clauzei 6.2 din Scrisoarea de Angajament și art. 2 din Contractul de asistență juridică, plata facturilor prezentate de PeliFilip trebuia efectuată în termen de 15 zile de la transmiterea acestora către Client. Ca urmare a faptului că Facturile nr. 396 și 397 au fost comunicate NDO, prin corespondență electronică din data de 18 octombrie 2012, termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 03 noiembrie 2012.
Deasemenea, potrivit prevederilor art. 4.5 din Scrisoarea de Angajament și art. 3 din Contractul de asistență juridică, părțile au convenit ca sumele avansate de PeliFilip în numele și pe seama clientului, cu titlu de cheltuieli sau costuri aferente serviciilor prestate, să fie calculate și facturate în mod separat. Astfel creanța în cuantum de 2988,01 lei (echivelent a 534,3 Euro + 128,23 Euro TVA) reiese din descrierea atașată Facturii nr. 397 precum și din documentele justificative (facturi și chitanțe).
Referitor la capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale aferente debitului principal pentru perioada cuprinsă de la data scadenței facturilor până la data achitării debitului, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1523 alin. (2) lit. d) C.civ. conform cărora debitorul se află de drept în întârziere dacă nu a fost executată o obligație de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, condiții îndeplinite în prezenta cauză prin raportare la calitatea de profesioniști a părtilor și la faptul că obligația de plată a prețului produselor livrate a fost asumată în realizarea unei activități cu caracter de întreprindere. Așadar, în privința obligațiilor ce decurg dintr-o activitate de întreprindere având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă (dies interpellat pro hominem). În consecință, dobânzile legale curg de la data scadenței obligației.
De asemenea, având în vedere că părțile nu au stabilit o dobândă penalizatoare, rezultă că vor fi incidente prevederile art. 1535 alin. (1) C.civ. care stipulează că, dacă o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății în cuantumul prevăzut de lege, dacă părțile nu au prevăzut altfel, dobânda legală urmând a fi stabilită conform art. 2 și 3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
În cauză, se constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația debitorului constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs creditoarei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale în materie comercială calculate potrivit OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Față de aceste considerent, instanța urmează să admită cererea de emitere a ordonanței de plată și să dispună obligarea debitoarei ca în termen de 30 de zile de la comunicare să plătească creditoarei suma de 70.659,38 lei (echivalentul în lei la data de 26 septembrie 2012 precum și la plata dobânzii legale calculate de ladata exigibilității creanței și până la data plății efective a sumei datorate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză, prin raportare la culpa procesuală ce incumbă debitoarei, instanța, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va dispune obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției, ca neîntemeiată.
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată privind pe creditor P. F. S.C.A. sector 1, București, CALEA FLOREASCA,CLĂD. SKYTOWER, nr. 246C, . debitor N. D. OVERSEAS - NDO ROMAS, BEAUSEMBLANT, CARTERUL DES PIERRELLES, nr._, Franța.
Obligă debitoarea ca în termen de 30 de zile de la comunicare, să plătească creditoarei suma de 70.659,38 lei (echivalentul a 15.667,27 euro la data de 26 septembrie 2012 precum și la plata dobânzii legale de la data exigibilității creanței și până la data plății efective a sumei datorate.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru Grefier aflat în C.O
semnează Grefier - Șef
RedRL/tehnRL/MU/21.08.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7364/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
