Pensie întreţinere. Sentința nr. 1834/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1834/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1834/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentinta civilă nr.1834
Ședința publică de la 04.02.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: P. U.
GREFIER: L. S. D.
Pe rol se afla judecarea cauzei de minori și familie privind reclamantul E. E., pârâta E. V. V. si autoritatea tutelară P. S. 1 BUCURESTI, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns: reclamanta, prin avocat si parata, personal, lipsind autoritatea tutelara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, după care:
Instanta a procedat la audierea minorului in Camera de Consiliu, la dosar fiind atasat punctul de vedere al acestuia.
Reclamantul, prin avocat, depune la dosar inscrisuri cu privire la veniturile acestuia si alte inscrisuri.
Partile arata ca nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbaterea fondului.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea actiunii, exercitarea autoritatii parintesti in comun; stabilirea locuintei minorului la reclamant, in Suedia, obligarea paratei la plata pensiei de intretinere pentru minor si stabilirea legaturilor personale cu minorul.
Parata solicita ca aceasta impreuna cu minorul sa plece impreuna in Suedia.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecatoriei S. 1 București la data de 29.05.2014 sub nr._, reclamantul E. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. V.-V., ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună încredințarea minorului E. G., născut la data de 23.06.2002, la reclamant, cu stabilirea locuinței minorului tot la acesta, stabilirea contribuției pârâtei la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, stabilirea unui program de legături personale a pârâtei cu minorul, autoritatea părintească să se exercite în comun de către ambii părinți, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru, timbru judiciar.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din 01.02.1997 până la data de 19.03.2008 când a fost pronunțată sentința civilă nr.3788 de Judecătoria Sector 1 București prin care a fost desfăcută căsătoria celor două părți. Prin aceeași hotărâre a fost stabilit domiciliul celor 2 minori ai părților la domiciliul mamei, instanța încredințând spre creștere și educare pe minorul R. M. reclamantului, iar pe minorul G. pârâtei. A arătat că în prezent locuiește în Suedia, împreună cu actuala soție și cu minorul R. M..
Cu privire la cererea de încredințare a minorului G. și stabilirea locuinței acestuia în Suedia la reclamant, a arătat că se ocupă îndeaproape de creșterea și educarea minorului R., dorind să facă același lucru și pentru minorul G., acesta exprimându-și de mai multe ori dorința de a locui împreună cu tatăl și fratele său.
Referitor la pensia de întreținere, a solicitat obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în cuantumul stabilit de lege, acela de până la o treime, având în vedere că sunt doi copii.
De asemenea a solicitat stabilirea următorului program de vizitare: de Paști, în anii pari la reclamant, iar în anii impari la mamă, cu posibilitatea pârâtei de a lua copilul la domiciliul ei în România; de C., în anii pari la reclamant, iar în anii impari la mamă, cu posibilitatea pârâtei de a lua copilul la domiciliul ei în România; în vacanța de vară, din data de 16 iunie până la 19 august, un total de 2 luni, prima jumătate la reclamant și a doua jumătate la mamă.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.403, art.397, art.401, art.483, art.486 și urm., art.496, art.499, art.503 și urm., art.529, art.530 alin.3 și urm. C.civ.
În probațiune reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, audierea minorului și ancheta socială.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.3788 din 19.03.2008 pronunțată în dosarul nr._ (f.5-7), documente privind veniturile reclamantului (f.18-25).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței din data de 19.06.2014 (f.17).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 10.10.2014, arătând că nu este de acord cu cererile formulate de reclamant și nici cu programul de vizitare propus decât în prezența acesteia, cel puțin până la 18 ani și a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare către aceasta, pensie de întreținere potrivit legii.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamant, proba cu înscrisuri și ancheta psiho-socială, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art.255 alin.1 C.proc.civ..
La data de 10.12.2014 a fost depus la dosar referatul de anchetă socială (f.50).
La data de 04.02.2015, instanța a procedat la audierea minorului E. G. în cameră de consiliu, acesta arătând că dorește să locuiască împreună cu tatăl și fratele său în Suedia, întrucât acolo ar avea condiții mai bune de învățat.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.3788 din 19.03.2008 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria S. 1 București (f.5-7), a fost admisă cererea de divorț, fiind dispusă desfacerea căsătoriei dintre părțile prezentei cauze din culpă comună. Cu privire la minorii E. G. și E. R. M., instanța a stabilit domiciliul comun pentru ambii copii la domiciliul mamei, însă sub aspectul încredințării, minorul R. M. a fost încredințat către tată, iar minorul G. către mamă.
Prin prezența acțiune, reclamantul solicită exercitarea autorității părintești cu privire la minorul E. G., născut la data de 23.06.2002, în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței copilului la reclamant în Suedia, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere și stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost precizat, cu cheltuieli de judecată.
În drept, instanța are în vedere dispozițiile Codului civil în materia exercitării autorității părintești, ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, precum și cele ale Legii nr.272/2004 privind privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Prin Legea nr.287/2009 republicată a fost adoptat Codul Civil, în vigoare, conform Legii nr.71/2011 de punere în aplicare, de la data de 01.10.2011. Conform noilor dispoziții legale, în vigoare la momentul înregistrării prezentei cauze, instanța constată că instituția încredințării minorului spre creștere și educare unuia dintre părinți a fost înlocuită cu instituția stabilirii locuinței minorului și a exercitării autorității părintești.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța constată că reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, în condițiile în care printr-o sentință anterioară s-a stabilit încredințarea minorului E. G. către pârâtă.
Astfel, instanța reține că în cazul de față sunt aplicabile prevederile art.46 din Legea nr.71/2011, potrivit cărora „Dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 din Codul civil.”
Conform art.403 C.civ., „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.”
Noțiunea de autoritate părintească este nouă în dreptul românesc. Conform art.483 C.civ. autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Dacă însă aceștia nu conviețuiesc, cum este situația în prezenta cauză, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copilului, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copilul locuiește. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității de către părinții care locuiesc împreună, întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
Conform art.397 C.civ., după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, deci exercitarea în comun reprezintă regula. Potrivit art.398 C.civ., dacă sunt motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Mai mult, exercițiul comun al autorității părintești după divorț presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copilului, actele curente privind creșterea și educarea acestuia fiind îndeplinite de părintele la care copilul locuiește efectiv.
Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art.263 C.civ., precum și de art.2 din Legea nr.272/2004 implică faptul ca minorul să se bucure de prezența ambilor părinți, care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și de dezvoltarea sa fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a sa, în vederea unei dezvoltări armonioase, iar numai în cazuri de excepție, autoritatea părintească să revină numai unuia din părinți, ceea ce presupune existența unor motive bine întemeiate.
Autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul dintre soți pentru motivele prevăzute de art.507 sau art.398 C.civ. În cazul părinților divorțați, autoritatea părintească se va exercita potrivit hotărârii instanței de tutelă.
Nici un argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorității părintești (de exemplu: sexul, vârsta copilului), împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens, pentru că este vorba doar de contribuția unui părinte la luarea unei decizii privitoare la copil. În stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către soțul solicitant a suferinței copilului care se află sub autoritatea ambilor părinți; stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului și exercitarea în comun a autorității părintești; demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către părintele.
Având în vedere faptul că pârâta, prin întâmpinare, a arătat că nu este de acord cu solicitarea reclamantului de exercitare a autorității părintești în comun, instanța a analizat incidența vreunui motiv obiectiv care ar putea întemeia o soluție derogatorie de la regula prevăzută de art.397 C.civ.
Instanța reține în primul rând faptul că nu a fost invocat niciun astfel de motiv, simpla negare a pretențiilor reclamantului neavând nicio consecință în lipsa unor motive concrete, care, de asemenea, trebuie probate.
În al doilea rând, se constată că din probele administrate în cauză, nu rezultă existența unor circumstanțe de natură să justifice necesitatea exercitării autorității părintești asupra minorului E. G., născut la data de 23.06.2002, exclusiv de către mamă, prin urmare instanța va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
În ceea ce privește locuința minorului, având în vedere soluția capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești, precum și inexistența unor împrejurări diferite de cele avute în vedere de către instanța ce a dispus încredințarea minorului E. G., născut la data de 23.06.2002, instanța va menține soluția adoptată prin sentința sentința civilă nr.3788 din 19.03.2008, respectiv aceea că locuința minorului va rămâne la domiciliul mamei.
Pentru a hotărî în această manieră, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.505 alin.2 raportat la art.400 alin.1 C.civ., potrivit cărora instanța de tutelă, stabilește locuința minorilor, ținând seama de înțelegerea părților și de interesul superior al copiilor.
Astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială (f.50), pârâta dispune în prezent de o locuință stabilă unde locuiește cu minorul G., respectiv un imobil la curte, situat în București, ., sector 1, spațiul interior fiind un open-space, separat în două camere printr-o draperie. Spațiul de la intrare este folosit ca sufragerie și bucătărie, al doilea spațiu este un dormitor în care sunt două paturi alăturate și dulăpioare, iar separat este o baie. Încăperile sunt racordate la utilități, încălzirea fiind asigurată cu centrală termică proprie. Se mai reține că minorul este elev în clasa a VI-a la Școala gimnazială nr.179.
Deși dorința exprimată a minorului cu ocazia audierii acestuia este de a locui la tatăl său în Suedia, instanța apreciază că alegerea locuinței minorului la mamă respectă principiul interesului superior al acestuia, care a fost evaluat prin prisma mai multor criterii: vârsta copilului, posibilitatea de a beneficia de un nivel de trai care să îi permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală și socială, posibilitatea de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea în condiții nediscriminatorii a aptitudinilor si a personalitătii sale, efectele pe care le-ar avea orice schimbare asupra copilului, în prezent si viitor.
Pentru aceste motive, în baza art.403 C.civ. si tinând cont de interesul superior al copilului, constatând că reclamantul nu a dovedit schimbarea împrejurărilor avute în vedere de intanta de judecată atunci când a stabilit domiciliul minorului la mamă, urmează să respingă capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului în Suedia.
Având în vedere solutia la care a ajuns instanta cu privire la modul de exercitare a autoritătii părintesti si cu privire la locuinta minorului, va respinge capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata pensiei de întretinere si stabilirea unui program de vizitare în favoarea acesteia, ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamantul E. E. în contradictoriu cu pârâta E. V. V., va dispune exercitarea autoritătii părintesti în comun de ambii părinti pentru minorul E. G., născut la data de 23.06.2002, si va respinge capetele de cerere privind stabilirea locuintei copilului la reclamant în Suedia, obligarea pârâtei la plata pensiei de întretinere si stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost precizat.
Potrivit dispozițiilor art.453 alin.2 C.proc.civ., având în vedere solutia dată în prezenta cauză si măsura în care actiunea a fost admisă în parte, instanta va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar (nu mai este reglementat de legea aplicabilă litigiului, OUG 80/2013) si onorariu avocatial (nu s-a depus nicio dovadă în acest sens), ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte actiunea principala formulata de reclamantul E. E., cu domiciliul ales la c.s. C. M. Vic
sector 5, București, Calea Rahovei, nr. 266- 268, .. 2, . contradictoriu cu pârâta E. V. V., cu domiciliul sector 1, București, .>, nr. 32 si autoritatea tutelară P. S. 1 BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, ..9-13, sector 1.
Stabileste exercitarea autoritatii parintesti in comun de ambii parinti pentru minorul E. G., nascut la data de 23.06.2002.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședința publica, azi, 04.02.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Prezenta hotarare a fost comunicata catre reclamantul E. E., cu domiciliul ales la c.s. C. M. Vic
sector 5, București, Calea Rahovei, nr. 266- 268, .. 2, . E. V. V., cu domiciliul sector 1, București, . si autoritatea tutelară P. S. 1 BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, ..9-13, sector 1, azi,10.02.2015
Red.P.U./thred.PU,LSD
5 ex/10.02.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 864/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1838/2015. Judecătoria... → |
|---|
