Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 24830/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 17.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. O.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. S. L. în contradictoriu cu pârât L. V. E., având ca obiect pretenții rejudecare pentru dosar nr._/299/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul, personal, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 219 alin. 1 C.proc.civ. instanța procedează la verificarea identității pârâtului L. V. E. care prezintă CI . nr._, având CNP_.
Instanța învederează faptul că dosarul se află în faza rejudecării, după casare, și acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Pârâtul, personal, arată că nu are alte probe de solicitat, față de proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâtul, personal, solicită respingerea cererii formulate și face referire la dorința defunctei sale mame, precum și la comportamentul reclamantului, arătând că nu se impune detalierea aspectelor referitoare la acest comportament în fața instanței. Totodată, învederează că solicită cu titlu de daune morale o sumă modică în cuantum de 1 leu.
Instanța învederează că dosarul se află în etapa rejudecării, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art. 315 C.proc.civ., și solicită pârâtului să precizeze dacă înțelege să formuleze o cerere nouă.
Pârâtul, personal, arată că nu are cunoștințe juridice și nu mai formulează cererea menționată anterior. Solicită respingerea cererii reclamantului, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._/299/2012, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 la data de 16.11.2012, reclamantul L. S. L. a chemat în judecată pe pârâtul L. V. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 2949 euro, reprezentând rest din sultă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamantul a arătat că la data de 24.02.2010 a decedat mama acestuia și că la data de 04.03.2010, fratele acestuia, pârât în prezenta cauza, l-a chemat în fața notarului pentru a efectua partajul succesoral.
A mai arătat acesta ca a convenit cu fratele său să primească suma de 13.000 euro in schimbul cotei ce ii revenea de pe urma defunctei.
Reclamantul a invederat că la data 05.03.2010 s-a prezentat, împreună cu pârâtul, în fața notarului public, unde a renunțat la succesiune, urmând să primească suma de bani la care s-a înțeles cu pârâtul.
Reclamantul a arătat că a mai formulat o cerere de chemare în judecată, iar în urma înregistrării acesteia pe rolul Judecatoriei Sectorului 1, acesta a fost contactat de pârât și rugat să renunțe la cererea de chemare în judecată.
Acesta mai arată că, ulterior, paratul i-a achitat o parte din suma datorată, rămânând de plată suma de 2949 Euro.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969,730, 788, 659, 689 C.Civ și art. 274 C.proc.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 06.03.2013, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să respingă cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că, în realitate, suma la care părțile s-au înțeles este de 17.000 euro. Acesta a mai aratat ca suma achitata reclamantului este de 14.051 euro.
În probațiune pârâtul a anexat înscrisuri.
Prin Sentința Civilă nr. 9658/26.04.2013, Judecătoria Sectorului 1 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței civile nr. 9658/26.04.2013 reclamantul L. S. L. a formulat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 2382R/01.09.2014 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis recursul formulat de recurentul-reclamant L. S. L., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru pronunțarea acestei soluții tribunalul a reținut că în speță se solicită de către reclamant obligarea pârâtului la restituirea unei sume de bani în temeiul unei convenții civile încheiate de părți, apreciind că prima instanță a fost investită cu o acțiune având ca obiect pretenții, temeiul juridic fiind constituit de dispozițiile art. 969 C.civ. 1864, invocate prin cererea de chemare în judecată.
Instanța de control judiciar a stabilit că prima instanță, cu ocazia rejudecării, va proceda la soluționarea cauzei prin prisma temeiului juridic reținut de instanța de control, ținând cont și de susținerile părților formulate în calea de atac.
Astfel, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 06.10.2015, a fost înregistrat dosarul nr._ .
La data de 02.12.2015, prin serviciul Registratură, pârâtul L. V. E. a depus “argumente” la care a anexat întâmpinarea depusă la dosar în calea de atac a recursului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În prealabil, având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil, instanța reține că, prin raportare la data încheierii convenției dintre părți, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil 1864.
Prin testamentul autentificat sub nr. 3539/21.11.2005 de BN Lux . public L. P. (fila 25), defuncta L. E. l-a instituit moștenitor testamentar asupra bunurilor sale mobile și imobile, pe fiul acesteia, L. V. E..
L. E. a decedat la data de 24.02.2010, moștenitorii acesteia fiind L. S. L. și L. V. E., în calitate de fii.
La data de 04.03.2010, între părți a intervenit o convenție, denumită angajament (fila 26 dosar) în care se menționează că pârâtul L. V. a achitat reclamantului L. L. suma de 4000 Euro, urmând să mai achite suma de_ Euro în 2 tranșe, respectiv până la data de 30.04.2010 suma de 6000 Euro, iar până la data de 30.07.2010 suma de 6500 Euro. Prin același înscris părțile au convenit că bunurile imobile îi rămân pârâtului L. E. după achitarea sumei totale.
La data de 05.03.2010, prin declarația autentificată de BNP M. M.-I. sub nr. 188/05.03.2010, reclamantul a renunțat la moștenirea lăsată de defuncta L. E. (fila 13).
Prin înscrisul intitulat „notă” și datat 29.04.2012 (f. 8), pârâtul a recunoscut că mai are de achitat reclamantului suma de 2949 euro pe care o va achita până la data de 30.08.2012.
Prin sentința civilă nr. 9658/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/299/2012, a fost respinsă ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamantul L. S. L. prin care a solicitat obligarea pârâtului L. V. E. la plata sumei de 2949 Euro, reprezentând rest din sultă, precum și a cheltuielilor de judecată.
Recursul formulat de pârâtul L. V. E. împotriva sentinței civile nr. 9658/26.04.2013 a fost admis, a fost casată hotărârea recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
În considerentele deciziei de casare, obligatorie pentru instanța de fond potrivit art. 315 C.proc.civ., se reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la restituirea unei sume de bani, în temeiul unei convenții civile încheiate între părți, astfel încât instanța de fond a fost învestită cu o acțiune având ca obiect pretenții, temeiul juridic fiind constituit de dispozițiile art. 969 din vechiul Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 969 C.Civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și conform art. 1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este cu putință, are dreptul la dezdăunare, respectiv la echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor.
În aplicarea acestor prevederi legale la situația de fapt susmenționată, instanța constată că în raportul dintre pârât și reclamant a intervenit răspunderea civilă contractuală a pârâtului pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat reclamantului, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate. În concret, condițiile răspunderii civile contractuale apar îndeplinite în cauză, față de faptul că pârâtul nu și-a respectat obligația contractuală asumată, de a achita suma convenită către reclamant.
Având în vedere convenția părților concretizată prin înscrisurile sub semnătură privată depuse la dosar și necontestate de părți, intitulate „angajament” (f.26) și „notă” (f.8), instanța apreciază condițiile răspunderii civile contractuale ca fiind îndeplinite în cauză, față de faptul că pârâtul nu și-a respectat obligația asumată prin convenție de a achita suma restantă de 2949 Euro stabilită de comun acord.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar vinovăția pârâtului este prezumată în materie contractuală, sarcina probei contrare revenindu-i chiar autorului faptei ilicite – pârâtului, prin dovedirea unei cauze străine, neimputabile (în aplicarea prevederilor art. 1082 și art. 1083 C.civ.). Această probă contrară nu a fost făcută de pârât în cauză.
În aceste condiții, față de cele anterior arătate, instanța reține că reclamantul a făcut dovada că este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește apărarea pârâtului referitoare la ”dorința defunctei sale mame, precum și comportamentul reclamantului, fără a detalia instanței aspecte în acest sens”, acestea sunt lipsite de relevanță prin raportare la modalitatea de derulare a convenției dintre părți, aceste apărări neducând la stingerea obligației stabilită prin convenție în sarcina sa.
Modul de derulare a relațiilor de familie (între cei doi frați sau între fiecare dintre aceștia și mama lor) și împrejurarea că părțile au avut și alte raporturi contractuale (decurgând din încheierea unor convenții de împrumut de consumație) sunt lipsite de relevanță prin raportare la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, pârâtul având, la rândul său, deschisă calea acțiunii în justiție în ipoteza în care are pretenții proprii față de reclamantul din cauză.
Instanța apreciază că, în conformitate cu art. 1169 Cod civil, reclamantul a făcut dovada pretențiilor sale față de pârât în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care va admite acțiunea și va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 2949 Euro.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2581 lei reprezentând taxa judiciară de timbru 914 lei, timbrul judiciar 5 lei (fond), taxă judiciară de timbru în cuantum de 457 lei și timbru judiciar de 5 lei (recurs) și onorariu de avocat în cuantum de 1200 lei (f. 31 ds. nr._/299/2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul L. S. L. cu domiciliul în Târgu M., ., . cu pârât L. V. E. cu domiciliul în sector 1, București, ., nr. 1, ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2949 euro reprezentând debit restant.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2581 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. OpreaElena S.
Red.ICO/Tehnored.ICO, ES/15.02.2016
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
