Pretenţii. Sentința nr. 4817/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4817/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 4817/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4817
Ședința publică de la 12.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantele D. E. și N. N. în contradictoriu cu pârâta A. ROMÂNĂ, având ca obiect obligație de face – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantele, prin avocat, și pârâta, prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța comunică pârâtei răspunsul la întâmpinare, depus de către reclamante.
Nefiind cereri preliminare de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantele, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamante și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantele, prin avocat, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin consilier juridic solicită respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, având în vedere motivele prezentate în cadrul întâmpinării.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 02.10.2014 sub nr._, reclamantele D. E. și N. N. au chemat în judecată pe pârâta A. ROMÂNĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încheierea de către executorul judecătoresc a unui proces-verbal de preluare unilaterală a posesiei de către reclamante, asupra imobilului-teren în suprafață de 756,63 mp, situat în ., sector 1, București, înscris în C.F._ UAT București Sector 1, atribuit reclamantelor prin Decizia civilă nr. 1507R din data de 18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008; încuviințarea pătrunderii reclamantelor și a executorului judecătoresc în imobilul sus-menționat în vederea punerii în posesie efectivă; obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că la data de 02.11.2001, au depus la Primăria Municipiului București notificarea prevăzută de Legea 10/2001 pentru recuperarea terenului în suprafața de 2.225,58 mp, situat în ., sector 1, București, proprietatea mamei reclamantelor, N. O.. Au învederat că Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 a refuzat soluționarea cererii, iar după procese civile și depunerea unei plângeri penale, Comisia și-a declinat competența în favoarea Academiei Române, care deținea terenul fără titlu. Au precizat că, prin Decizia nr. 75/23.04.2008 pârâta a respins cererea de retrocedare a terenului, în final Curtea de Apel București admițând, în parte, cererea reclamantelor și obligând pârâta să restituie suprafața de 756,63 mp neconstruită. Reclamantele au subliniat că au înaintat pârâtei două solicitări scrise, singura reacție fiind emiterea Deciziei nr. 125/30.05.2014 prin care se dispune predarea-primirea terenului de către o comisie numită de Președintele Academiei Române, iar ulterior s-a emis încă o Decizie nr. 126/30.05.2014, prin care s-a anulat decizia anterioară și s-a dispus trimiterea dosarului la Comisia Națională în vederea stabilirii măsurilor compensatorii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 25 alin. 5 și urm. din Legea 10/2001, art. 192 și urm. Cod procedură civilă, art. 900 Cod civil, Protocolul 1 la Cedo.
În susținerea cererii de chemare în judecată au fost atașate înscrisuri, în copie certificată (filele 3-19).
Cererea de chemare în judecată a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 50 din Legea 10/2001 rap. la art. 29 alin.1 lit. l din O.U.G. 80/2013.
La data de 09.12.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, întrucât au fost emise Deciziile nr. 126/30.05.2014 și nr. 125/30.05.2014, pârâta înaintând cu confirmare de primire dosarul administrativ către Secretariatul Comisiei Naționale, în vederea stabilirii măsurilor compensatorii pentru suprafața de teren de 1493,37 mp, situat în ., sector 1, București. Aceasta a învederat că a făcut demersuri pentru punerea în posesie a reclamantelor, înaintând dosarul administrativ.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă.
Prin cererea precizatoare și completatoare formulată la data de 19.09.2013, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare în ceea ce privește locul de parcare subterană nr. 76, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea prețului achitat de 66.201,62 lei, inclusiv TVA.
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Decizia civilă nr. 1507 R/18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2008, s-a dispus restituirea în natură către reclamantele D. E. și N. N. a suprafeței de teren de 756,63 mp situată în ., sector 1, București, precum și constatarea dreptului reclamantelor la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 1493,37 mp teren, situată la aceeași adresă, măsuri reparatorii constând în valoarea de piață stabilită conform standardelor internaționale de evaluare (filele 3-7).
Ulterior, prin Decizia nr. 125/30.05.2014 emisă de Președintele Academiei Române, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 756,63 mp situată în ., sector 1, București, predarea-primirea urmând a se face pe bază de proces-verbal, de către o comisie de predare-primire numită prin decizie a Președintelui Academiei Române.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului”.
Astfel, instanța constată că prin Decizia civilă nr. 1507 R/18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus, în mod irevocabil, restituirea în natură către reclamantele D. E. și N. N. a suprafeței de teren de 756,63 mp situată în ., sector 1, București, iar ulterior a fost emisă și decizia de restituire, respectiv Decizia nr. 125/30.05.2014 emisă de Președintele Academiei Române.
Totodată, instanța subliniază că de la rămânerii definitive a Deciziei de restituire nr. 125/30.05.2014 au trecut mai mult de 30 zile, așa cum prevede art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001, fără a încheia protocolul de restituire și fără a se proceda la predarea-primirea efectivă a imobilului.
În consecință, instanța apreciază că sunt incidentele dispozițiile art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001, urmând să dispună încheierea de către executorul judecătoresc a unui proces-verbal de constatare unilaterală a preluării de către reclamante a posesiei imobilului-teren în suprafață de 756,63 mp, situat în ., sector 1, București, atribuit reclamantelor prin Decizia civilă nr. 1507R din data de 18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, precum și încuviințarea pătrunderea reclamantelor și a executorului judecătoresc în imobilul sus-menționat în vederea punerii în posesie efectivă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei, cu titlul de daune morale, pentru lipsa de folosință a terenului, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
Conform art. 253 alin. 3 lit. a Cod civil, cel care a suferit o încălcare a unor drepturi nepatrimoniale poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum ar fi obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare.
Totodată, art. 253 alin. 4 cod civil prevede că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Repararea prejudiciului se realizează în condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, fiind obligat să îl repare.
Astfel, pentru a interveni angajarea răspunderii delictuale a pârâtei sub forma solicitată de reclamante, trebuie să se probeze îndeplinirea condițiilor cumulative cerute în acest scop, anume: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat reclamantelor un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Conform prevederilor art. 1357 Cod civil, era necesar ca reclamantele să dovedească existența unui prejudiciu, chiar și nepatrimonial. Prejudiciul, constând în rezultatul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, constituie o condiție sine qua non a răspunderii civile delictuale. Pentru a angaja însă răspunderea unei persoane, prejudiciul trebuie să îndeplinească anumite cerințe: să fie cert, adică să fie sigur în privința existenței și a posibilității de evaluare, și să nu fi fost reparat încă.
Existența prejudiciului moral nu poate fi dovedită în mod direct, ținând de procesele interioare ale psihicului uman, însă cel care solicită repararea unui asemenea prejudiciu este obligat să facă proba circumstanțelor exterioare în care prejudiciul moral s-a produs și se manifestă, astfel încât judecătorul să poată determina realitatea lui, dacă acesta poate fi acoperit prin acordarea unor despăgubiri morale și care ar fi cuantumul unor asemenea despăgubiri.
Astfel, în speță, deși reclamantele au invocat producerea unui prejudiciu moral prin lipsirea de folosința terenului în cauză, acestea nu au adus niciun mijloc de probă în dovedirea acestui capăt de cerere, instanța urmând să respingă, ca neîntemeiată, cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata sumei de 20.000 lei, cu titlul de daune morale.
Având în vedere considerentele de fapt și drept menționate, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, va dispune încheierea de către executorul judecătoresc a unui proces-verbal de constatare unilaterală a preluării de către reclamante a posesiei imobilului-teren în suprafață de 756,63 mp, situat în ., sector 1, București, atribuit reclamantelor prin Decizia civilă nr. 1507R din data de 18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, precum și încuviințarea pătrunderea reclamantelor și a executorului judecătoresc în imobilul sus-menționat în vederea punerii în posesie efectivă urmând să respingă, ca neîntemeiat, capătul al treilea de cerere, având ca obiect plata daunelor morale.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a pârâtei pentru promovarea prezentei acțiuni, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamante a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial (fila 50).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele D. E. și N. N., ambele cu domiciliul procesual ales în ., .. 4, ., București, în contradictoriu cu pârâta A. ROMÂNĂ, cu sediul în Calea Victoriei, nr. 125, sector 1, București.
În temeiul art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001, dispune încheierea de către executorul judecătoresc a unui proces-verbal de constatare unilaterală a preluării de către reclamante a posesiei imobilului-teren în suprafață de 756,63 mp, situat în ., sector 1, București, atribuit reclamantelor prin Decizia civilă nr. 1507R din data de 18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008.
Încuviințează pătrunderea reclamantelor și a executorului judecătoresc în imobilul sus-menționat în vederea punerii în posesie efectivă.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul al treilea de cerere, având ca obiect plata daunelor morale.
Obligă pârâta la plata către reclamante a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu Pentru grefierul de ședință A. M.
aflat în C.O. semnează grefierul-șef
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 24.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4824/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4738/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
