Pretenţii. Sentința nr. 5986/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5986/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5986/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentința civila nr. 5986/2015
Ședința publică din data de 02.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta-parata S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A., pe pârâta-reclamanta D. I. si pe chematul în garanție P. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 02.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 09.03.2015, 16.03.2015, 23.03.2015, 30.03.2015 și 02.04.2015 când a hotărât:
Dupa deliberare,
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2014, sub nr._, reclamanta S.C. A. N. București S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta D. I., solicitând obligarea pârâtei, în calitate de titular al actului adițional din 01.02.2005 la contractul nr._, ce are ca obiect furnizarea de apă potabilă și servicii de canalizare pentru imobilul din București, ., sector 1, la plata sumei de 9572,81 lei, reprezentând contravaloare apă furnizată și neachitată, conform facturilor emise în perioada 21.04.2011–17.02.2014, la plata sumei de 220,45 lei reprezentând penalități calculate până la data de 21.02.2014, conform art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada de facturare 21.04.2011– 17.02.2014, a asigurat pentru imobilul pârâtei din București, ., sector 1, servicii de furnizare de apă potabilă și preluarea apelor uzate și meteorice în rețeaua publică de canalizare, conform prevederilor actului adițional din 01.02.2005 la contractul nr._. În baza acestui contract, reclamanta a prestat serviciul și a emis în mod legal facturile. Cu toate că a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, pârâta a încetat să-și execute obligația de plată a serviciilor facturate și asigurate, a căror valoare este de 9572,81 lei.
Reclamanta a invocat prevederile art. 1186 alin. (2) și art. 1196 Cod civil, arătând că contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei a întreprins executarea contractului. Pârâta avea dreptul de a contesta facturile de la data luării la cunoștință a consumului prin facturare și obligația de a achita contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă în termen de 30 de zile de la emiterea facturii.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea au fost calculate conform art. 15.2 din contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, coroborat cu art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 și art. 30 alin. (3) și (4) din Legea nr. 241/2006.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1169, 1170, 1196, 1270 și 1272 Cod civil, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006, Ordinul nr. 88/2007, Codul de procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus, în fotocopii, următoarele înscrisuri: procese-verbale ale ședințelor de mediere din data de 10.03.2014, proces-verbal de neacceptare a medierii, certificat de informare nr. 35 din 04.03.2014, certificat de informare nr. 289 din 04.03.2014, facturi fiscale, notificare din 27.01.2014, act adițional din 01.02.2005 la contractul nr._, contract de abonament nr._/2002, contract de vânzare-cumpărare nr. N 4788 din 05.08.2002.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 603,64 lei.
La data de 28.04.2014, reclamanta a depus precizări, prin care a arătat că penalitățile de întârziere au fost calculate până la data de 21.02.2014, conform facturilor emise în perioada 21.04.2011–17.02.2014 și facturii nr. ANB_ din 21.02.2014. Prima factură pentru care încep să se calculeze penalități de întârziere este factura ANB_ emisă la data de 24.06.2010.
La data de 03.06.2014, pârâta D. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, și cerere reconvențională, aceasta din urmă în contradictoriu cu A. N. București SA și P. M., prin care a solicitat: obligarea reclamantei la modificarea branșamentului existent, în sensul efectuării unui branșament separat care să deservească partea din imobil aflată în proprietatea pârâtei și montarea unui contor individual în acest sens; obligarea numitului P. M. la achitarea contravalorii cotei părți din serviciile de alimentare cu apă și canalizare de care a beneficiat în intervalul 21.04.2011–17.02.2014, împreună cu dobânzile și penalitățile aferente, calculate de furnizor, respectiv suma solicitată de reclamantă în prezentul dosar, de 9793,26 lei; obligarea pârâților din cererea reconvențională, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că locuiește în imobilul situat în București, ., sector 1, începând din anul 1985. Imobilul este compus din 3 unități locative, una aflându-se în proprietatea pârâtei, iar celelalte două fiind ocupate de Tajmau F., care în prezent nu utilizează partea sa din imobil, și P. M., a cărui familie este compusă din 5 persoane. Imobilul este racordat la rețeaua de apă și canalizare, serviciile de furnizare a acestor utilități fiind asigurate de reclamanta A. N. București SA. Fiind cea mai veche locatară a imobilului, reclamanta facturează toate serviciile pe numele pârâtei, deși pârâta nu este singura care beneficiază de ele. În aceste condiții, pârâta este nevoită să calculeze consumul pe număr de persoane și să facă toate demersurile pentru a încasa de la celelalte familii sumele reprezentând cota parte ce le revine de achitat, pentru ca apoi să facă plata către reclamantă.
Pârâta a învederat că începând din anul 2010, familia P. M. a refuzat să mai achite vreo sumă, cu motivația că va plăti personale sumele datorate, fapt care nu s-a petrecut. În tot acest timp, ceilalți locatari ai imobilului au efectuat calculul cotelor lor din cheltuieli și le-au achitat, rămânând neplătite doar sumele datorate de familia P..
Pârâta a menționat că i-a solicitat reclamantei să rezolve situația, prin separarea consumatorilor, montarea de contoare individuale pentru fiecare familie în parte și semnarea de contracte separate cu fiecare proprietar, dar nu a fost luată în seamă.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1488, art. 1516 și art. 1528 Cod civil.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 615 lei.
La data de 24.06.2014, pârâtul P. M. a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția inadmisibilității, cu motivarea că reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual, nu pârâta, între pârâtul P. M. și pârâta D. I. sau între pârât și reclamantă nu există raporturi juridice, iar obiectul cererii principale nu implică obligatoriu o coparticipare procesuală pasivă care să justifice formularea acesteia și împotriva altor persoane, câtă vreme obligațiile contractuale născute incumbă exclusiv pârâtei D. I.. De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are nicio obligația contractuală sau de altă natură față de reclamantă sau față de pârâta D. I..
Pe fondul cauzei, pârâtul P. M. a arătat că a achitat lunar pârâtei D. I. sume cuprinse între 100 și 450 lei cu titlu de contravaloare a unei presupuse cote părți de consum, stabilite în mod unilateral de către pârâtă în funcție de valoarea facturii lunare, imobilul având un singur aparat de înregistrare a consumului. Starea de pasivitate a pârâtei este cea care a dus în final la acumularea debitelor către furnizor, prin neplata sumelor de bani strânse de la colocatari.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205 C. proc. civ.
La data de 25.06.2014, reclamanta A. N. București SA a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că aceasta a rămas fără obiect, deoarece reclamanta a demarat lucrările de execuție a unui branșament separat pentru imobilul în discuție. Reclamanta a învederat că pârâta D. I. este cea care are raporturi contractuale cu reclamanta, iar susținerile pârâtei conform cărora numitul P. M. a beneficiat de serviciile reclamantei nu îi sunt opozabile acesteia.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 209 alin. (5) C. proc. civ.
La data de 15.07.2014, pârâta D. I. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanta A. N. București SA, prin care a arătat că cererea reconvențională nu este rămasă fără obiect, deoarece reclamanta se află doar în stadiul demarării unor lucrări pentru separarea branșamentelor, care nu sunt însă finalizate. De asemenea, pârâta a depus cerere completatoare la cererea reconvențională, prin care a învederat că își completează temeiul de drept al acesteia cu prevederile art. 72 și urm. C. proc. civ., art. 1345 și urm. Cod civil.
La termenul din 06.10.2014, pârâta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că împotriva pârâtului P. M. înțelege, de fapt, să formuleze cerere de chemare în garanție, pentru suma de 9793,26 lei reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă și canal de care acesta a beneficiat în intervalul 21.04.2011 – 17.02.2014, dar pe care nu le-a achitat. În drept, pârâta și-a întemeiat cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 72 și urm. C. proc. civ., art. 1345 și urm., art. 1488, art. 1516 Cod civil, art. 992 și urm. Cod civil. Pârâta a precizat că a înțeles să cheme în garanție doar familia P., nu și familia Tajmau, deoarece aceștia din urmă au achitat în permanență cota lor de contribuție la cheltuielile facturate de reclamantă, iar pârâta a achitat și partea dânșilor, spre deosebire de familia P., care refuză în mod categoric să contribuie.
În dovedire, pârâta a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr. N 6039 din 08.03.2004, facturi fiscale, chitanțe, încheierea din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/299/2013, solicitări adresate de pârâtă reclamantei, adrese emise de reclamantă către pârâtă.
La termenul din 06.10.2014, față de modificarea cererii reconvenționale, instanța a respins ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității cererii reocnvanționale, invocată de chematul în garanție P. M. prin întâmpinare. La același termen, chematul în garanție a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, cu motivarea că pârâta nu a dovedit faptul că chematul în garanție nu ar fi plătit. Instanța a calificat excepția inadmisibilității ca o apărare de fond. De asemenea, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție, și excepția rămânerii fără obiect a cererii reconvenționale, invocată de reclamantă.
La data de 30.10.2014, reclamanta a depus la dosar un istoric al plăților efectuate de pârâta D. I..
La termenul din 02.02.2015, pârâta D. I. a arătat că renunță la judecarea cererii reconvenționale formulate împotriva reclamantei A. N. București SA, cu motivarea că reclamanta a realizat lucrarea și a făcut un branșament comun pentru D. I. și familia Tajmau și un branșament separat pentru P. M.. La termenul din 02.03.2015, instanța a constatat că avocatul pârâtei nu are mandat expres pentru renunțarea la judecată.
În cauză au fost administrate interogatoriul pârâtei D. I., formulat de chematul în garanție P. M., și interogatoriul chematului în garanție P. M., formulat de pârâta D. I., răspunsurile la acestea fiind consemnate în scris și atașate la dosar. De asemenea, a fost administrată proba cu expertiză contabilă, concluziile acesteia fiind depuse la dosar. A fost audiat martorul D. D., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
La data de 09.03.2015, pârâta D. I. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii principale a reclamantei, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 9572,81 lei, admiterea cererii de chemare în garanție a numitului P. M., cu consecința obligării acestuia la contravaloarea cotei sale părți din valoarea totală a consumurilor, astfel cum a fost stabilită în varianta A1 din expertiza întocmită în cauză, respectiv la suma de 6375,13 lei, obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul de abonament nr._/2002, încheiat între reclamanta A. N. București SA și pârâta D. I., reclamanta s-a obligat să presteze în favoarea pârâtei servicii de furnizare a apei potabile și canalizare, la imobilul din București, ., sector 1. La data de 01.02.2005, părțile au încheiat un act adițional la contractul de abonament nr._/2002, prin care au stabilit obligația pârâtei de achitare a facturilor emise de reclamantă pentru serviciile prestate în termen de 30 de zile calendaristice de la emitere, neachitarea facturilor în acest interval conducând la perceperea de majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
În temeiul raporturilor contractuale dintre părți, reclamanta a emis în sarcina pârâtei mai multe facturi fiscale, respectiv:
- factura ANB_ din 21.04.2011, în valoare de 286,37 lei, scadentă la 06.05.2011;
- factura ANB_ din 23.06.2011, în valoare de 296,45 lei, scadentă la 08.07.2011;
- factura ANB_ din 24.08.2011, în valoare de 339,03 lei, scadentă la 08.09.2011;
- factura ANB_ din 24.10.2011, în valoare de 453,49 lei, scadentă la 08.11.2011;
- factura ANB_ din 22.12.2011, în valoare de 483,80 lei, scadentă la 06.01.2012;
- factura ANB_ din 22.02.2012, în valoare de 602,80 lei, scadentă la 08.03.2012;
- factura ANB_ din 24.04.2012, în valoare de 765,80 lei, scadentă la 09.05.2012;
- factura ANB_ din 22.06.2012, în valoare de 876,08 lei, scadentă la 07.07.2012;
- factura ANB_ din 20.08.2012, în valoare de 876,26 lei, scadentă la 04.09.2012;
- factura ANB_ din 22.10.2012, în valoare de 2891,83 lei, scadentă la 06.11.2012;
- factura ANB_ din 18.12.2012, în valoare de 524,75 lei, scadentă la 02.01.2013;
- factura ANB_ din 20.02.2013, în valoare de 1203,50 lei, scadentă la 07.03.2013;
- factura ANB_ din 18.04.2013, în valoare de 667,89 lei, scadentă la 03.05.2013;
- factura ANB_ din 18.06.2013, în valoare de 885,42 lei, scadentă la 03.07.2013;
- factura ANB_ din 19.08.2013, în valoare de 751,48 lei, scadentă la 03.09.2013;
- factura ANB_ din 17.10.2013, în valoare de 837,71 lei, scadentă la 01.11.2013;
- factura ANB_ din 17.12.2013, în valoare de 850,94 lei, scadentă la 01.01.2014;
- factura ANB_ din 17.02.2014, în valoare de 781,30 lei, scadentă la 04.03.2014.
Conform mențiunilor reclamantei, pârâta mai are de achitat din valoarea acestor facturi suma de 9572,81 lei. Prin concluziile orale de la termenul din 02.03.2015 și prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 09.03.2015, pârâta chiar a solicitat să fie admisă acțiunea principală, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 9572,81 lei. Fiind recunoscut debitul principal, care a fost confirmat și prin expertiza contabilă întocmită în cauză, instanța o va obliga pe pârâta D. I. să achite reclamantei suma de 9572,81 lei, reprezentând contravaloarea restantă a debitelor din facturile emise de reclamantă în sarcina pârâtei în perioada 21.04.2011 – 17.02.2014.
Instanța reține că pentru întârzierea la plată, reclamanta a calculat în sarcina pârâtei penalități de întârziere, cu respectarea convenției părților, la valoarea majorărilor de întârziere stabilite pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat. Contravaloarea penalităților calculate de reclamantă până la data de 21.02.2014 este de 220,45 lei. În temeiul art. 31 alin. (7) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului. Față de acest dispoziții legale, instanța o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei și suma de 220,45 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 21.02.2014.
În continuare, instanța reține că, deși contractul de furnizare a apei potabile și de canalizare este încheiat de reclamantă cu pârâta D. I. pentru întreg imobilul din București, ., sector 1, totuși de aceste servicii nu beneficiază doar reclamanta, ci și familia Tajmau și chematul în garanție P. M. împreună cu membrii familiei sale. Chematul în garanție a recunoscut că a avut o înțelegere cu pârâta D. I., nematerializată în vreun înscris, în baza căreia îi plătea acesteia partea sa de consum din serviciile furnizate de reclamantă, iar pârâta, în urma primirii banilor de la chematul în garanție, se obliga să îi predea reclamantei. În aceste condiții, nu se poate reține susținerea chematului în garanție conform căreia nu are o obligație contractuală sau de altă natură față de pârâta D. I., ci din probele administrate reiese fără niciun dubiu că chematul în garanție s-a obligat să achite reclamantei partea sa de consum. Astfel, chematul în garanție a arătat în întâmpinare că a achitat lunar pârâtei diverse sume de bani, cu titlu de cote părți de consum. Or, acest demers al chematului în garanție relevă existența unei înțelegeri, a unei convenții pe care chematul în garanție o avea cu pârâta pentru achitarea cotei sale părți din contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă. Prin urmare, se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție, ca neîntemeiată. Pe de altă parte, chiar dacă instanța nu ar fi reținut existența unei asemenea înțelegeri nematerializate într-un înscris, în condițiile în care chematul în garanție a recunoscut că beneficiază de serviciile reclamantei, atunci neachitarea cotei sale părți de consum ar fi condus la îmbogățirea fără justă cauză a chematului în garanție, în dauna pârâtei, caz în care tot nu s-ar fi putut reține că chematul în garanție nu are nicio obligație, de nicio natură, față de pârâtă.
Chematul în garanție a susținut că și-a îndeplinit această obligație de achitare a cotei sale părți de consum, dar instanța constată că nu a fost prezentată vreo dovadă în acest sens. Odată dovedită obligația pe care chematul în garanție și-a asumat-o față de pârâtă, de achitare către aceasta a consumului său, sarcina probei executării obligației chematului în garanție îi revine acestuia. Or, chematul în garanție nu a prezentat vreo chitanță sau vreo altă probă din care să rezulte executarea obligației. În ceea ce privește declarația martorului D. D., aceasta nu dovedește executarea obligației chematului în garanție, deoarece martorul nu a fost niciodată prezent la înmânarea vreunei sume de bani de către chematul în garanție pârâtei.
Cu privire la cota parte din suma la care va obligată pârâta datorată de chematul în garanție, instanța reține că în apartamentul familiei Tajmau locuiesc în mod statornic trei persoane, iar în apartamentul chematului în garanție locuiesc în mod statornic patru persoane, aspecte recunoscute atât de către pârâtă, cât și de chematul în garanție. În ceea ce privește susținerea chematului în garanție conform căreia în apartamentul pârâtei ar fi locuit mai mult de două persoane, deoarece pârâta ar fi avut chiriași în apartament, instanța observă că este o simplă afirmație nedovedită, motiv pentru care instanța va reține că în apartamentul pârâtei locuiesc statornic două persoane. În ceea ce privește pretinsa defecțiune a branșamentului din curtea imobilului, care ar fi generat sume mai mari de plată pentru serviciile prestate de reclamantă, instanța observă că existența unei asemenea defecțiuni nu a fost dovedită și, chiar dacă ar fi fost dovedită, nu s-a dovedit că ar fi imputabilă reclamantei, pârâtei sau chematului în garanție, prin urmare suma facturată în sarcina pârâtei ulterior pretinsei defecțiuni nu poate fi exclusă din debitul principal datorat de pârâtă reclamantei și nici nu poate fi pusă exclusiv în sarcina pârâtei sua a chematului în garanție.
Prin urmare, instanța va avea în vedere varianta A1 din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, constatând astfel că suma datorată de chematul în garanție cu titlu de cotă parte din consumul la care pârâta va fi obligată către reclamantă este de 6375,13 lei. Instanța constată că chematul în garanție nu a dovedit achitarea sumei respective, motiv pentru care va fi obligat să achite reclamantei suma de 6375,13 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta D. I. în contradictoriu cu reclamanta A. N. București SA, aceasta va fi respinsă ca rămasă fără obiect, față de mențiunile pârâtei conform cărora reclamanta a procedat la separarea consumurilor și la montarea de contoare individuale, executând astfel prestația la care pârâta dorea să fie obligată reclamanta.
În temeiul art.453 alin. (1) C. proc. civ., instanța o va obliga pe pârâta D. I. să achite reclamantei A. N. București SA suma de 603,64 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate de reclamantă. Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul mediatorului, pe de o parte deorece nu s-a dovedit plata sumei respective, iar pe de altă parte deoarece informarea cu privire la avantajele medierii este gratuită, în temeiul art. 2 alin. (14) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Tot în temeiul art.453 alin. (1) C. proc. civ., instanța îl va obliga pe chematul în garanție să achite pârâtei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, respectiv suma de 423,75 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru aferente sumei pentru care cererea de chemare în garanție va fi admisă și suma de 500 lei reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea principala formulata de reclamanta-parata S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A. in contradictoriu cu parata-reclamanta D. I..
Obliga pe parata-reclamanta D. I., cu domiciliul in sector 1, București, ., CNP_, sa plateasca reclamantei-parate S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A., cu sediul în sector 1, București, .. 2, avand număr de ordine la Registrul Comerțului J_, Cod fiscal RO_, suma totala de 9.793,26 lei, din care suma de 9.572,81 lei debit principal si suma de 220,45 lei penalitati de intarziere.
Respinge cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta D. I. in contradictoriu cu reclamanta-parata S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A. ca ramasa fara obiect.
Obliga pe parata-reclamanta D. I. sa plateasca reclamantei-parate S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A. suma de 603,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru.
Respinge ca neintemeiata cererea reclamantei-parate S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A. de obligare a paratei-reclamante D. I. la plata sumei de 100 lei reprezentand onorariu mediator.
Respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie P. M..
Admite cererea de chemare in garantie, astfel cum a fost precizata.
Obliga pe chematul in garantie P. M., cu domiciliul in sector 1, București, ., CNP_, sa achite paratei-reclamante D. I. suma de 6.375,13 lei.
Obliga pe chematul in garantie P. M. sa achite paratei-reclamante D. I. cheltuieli de judecata in suma de 423,75 lei taxa de timbru si in suma de 500 lei onorariu de avocat.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. B.
Pentru judecator aflat in CO
semneaza Presedintele Instantei
RED/DACT/E.A.N./21.07.2015/05 EX
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5839/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5835/2015. Judecătoria... → |
|---|
