Acţiune în constatare. Sentința nr. 1288/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1288/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1288/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1288
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții R. N. D. ȘI R. S. în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2015, când
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 19.08.2014, sub nr._, reclamanții R. N. D. ȘI R. S. în contradictoriu cu pârâta . au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța: 1. Să constate ca fiind abuzive prevederile din Convenția de Credit Bancar nr._/06.10.2008 înscrise la: a) art. 3 lit.d) - privind dreptul paratei de a revizui rata dobânzii; b) art. 5.1. lit.a) - referitor la comisionul de risc de 0,165% aplicat la soldul creditului; c) art. 5.1. lit.b) - referitor la comisionul de analiza dosar credit de 35 Euro ; d) art.5.1. lit. d) - privind comisionul de administrare garanții, echivalentul a 200 Euro x numărul de imobile afectate creditului; e) art. 5.1. lit. e) - privitor la comisionul de rezerva minima obligatorie de 1,85% p.a. aplicat la soldul creditului, 2. Să constate ca fiind nule absolut toate clauzele contractuale anterior menționate, cu consecința eliminării acestora din convenția semnata de parti; 3. Să dispună obligarea paratei la restituirea către reclamanți a sumei aferente comisionului de risc, perceput in mod abuziv de către parata, suma actualizata cu indicele de inflație; 4. Să dispună obligarea paratei la restituirea sumelor achitate de subsemnații cu titlu de comision de analiza dosar, suma actualizata cu indicele de inflație; 5. să dispună obligarea paratei la restituirea sumelor achitate de reclamanți cu titlu de comision de administrare garanții, actualizata cu indicele de inflație; 6. Să dispună obligarea paratei la restituirea sumelor achitate de reclamanți cu titlu de comision de rezerva minima obligatorie, actualizata cu indicele de inflație; 7. Să oblige parata la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că în au încheiat cu parata V. România S.A. Convenția de Credit nr. _ la data de 06.10.2008, prin care parata le-a acordat un credit in suma de 31.000 Euro, pentru nevoi personale si pentru refinantare, iar în conformitate cu contractul de credit mai sus arătat, li s-a acordat un credit de către Parata, pe care urma sa il returneze in termen de 360 de rate lunare, cu o dobânda de 5,95% p.a. În privința modificării dobânzii, convenția de credit menționa doar ca banca are dreptul de a revizui rata dobânzii in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetara. De asemenea, in conformitate cu pct. 5 din contract, pentru acordarea creditului, s-a perceput un comision de analiza dosar credit de 35 Euro, iar pe parcursul derulării contractului, pe lângă dobânda perceputa, mai aveau obligația plații: unui comision de risc lunar - de 0,165% aplicat la soldul creditului, a unui comision de administrare garanții in cuantum de 757,1 RON, cat si a unui comision de rezerva minima obligatorie de 1,85% p.a. aplicat soldului creditului.
Au mai arătat că la momentul prefectarii contractului nu am avut nicio putere de decizie asupra negocierii clauzelor contractuale inscrise in convenția semnata cu parata, clauzele fiind preformulate si nicio reașezare a contractului pe poziții de relativa egalitate a părtilor semnatare nefiind posibila.
In drept a invocat art. 4, art. 6, art. 14 din Legea nr. 193/2000, art. 969 din C.civ., art. 194 și urm., art. 223 alin. 3, art. 451 din C.p.c.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare.
La data de 29.01.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, în raport de prevederile art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 123 alin 1 și art. 30 alin. 4 C.p.c., și de caracterul neevaluabil în bani al capătului principal de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială, care este o excepție de procedură absolută, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 2 din C.p.c., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, iar potrivit art. 123 alin. 1 Cod pr.civ., cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, cererea accesorie fiind acea cerere a cărei soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.
Potrivit art. 95 pct. 1 din C.p.c., tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Având în vedere că această acțiune are mai multe capete de cerere principale întemeiate pe un titlu comun și având aceeași cauză, iar capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv, care sunt principale, sunt neevaluabile în bani, instanța constă că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzei.
Caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al unei clauze este dat de posibilitatea ca obiectul acelei clauze să fie evaluat în bani, ori este evident că nici la momentul încheierii contractului și nici la acest moment nu se poate stabili o valoare bănească pentru clauza care permite băncii ajustarea dobânzii în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară (clauză ce se regăsește la pct. 3 lit. d) din Condițiile Speciale. Împrejurarea că la un anumit moment dat în viitor pârâta ar putea apela la această clauză pentru a modifica rata dobânzii curente, caz în care s-ar putea considera că valoarea clauzei ar fi dată de valoarea majorării de dobândă realizată în acel moment, nu înseamnă că această clauză este evaluabilă în bani, pentru că ceea ce interesează este situația de la momentul judecării cererii, or în acest moment nu se poate realiza nicio evaluare, dar chiar și în această situație, dacă ar interveni o astfel de majorare de dobândă, ceea ce este evaluabil în bani este obiectul actului juridic de majorarea dobânzii în temeiul unei clauze abuzive, iar nu în introducerea în contract a unei clauze abuzive.
Sigur, inserarea în contract a unei clauze abuzive constituie o faptă ilicită prin care se aduce atingere atât dreptului nepatrimonial al consumatorilor la negocierea directă a contractelor, dreptului nepatrimonial al consumatorilor de a beneficia de bună-credință din partea profesioniștilor la încheierea contractelor și dreptului nepatrimonial la un echilibru între drepturile și obligațiile părților contractante, existența acestor drepturi rezultând fără nici un dubiu din prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193 din 2000, care definește caracterul abuziv, cât și interesului general al societății de a proteja consumatorii în raporturile acestora cu profesioniștii, însă această faptă ilicită este distinctă de fapta ilicită prin care se pune în aplicare acea clauză, anume actul juridic prin care în viitor se majorează dobânda și prin intermediul căruia se aduce atingere patrimoniului consumatorilor, deci se produce acestora un prejudiciu, care constituie condiția ce deschide consumatorilor calea acțiunii în justiție conform art. 14 din Legea nr. 193 din 2000.
Prin urmare, așa cum dealtfel solicită chiar reclamanții în acțiune, în primul rând se constată caracterul abuziv al clauzei, deci se constată atingerea, vătămarea, dreptului nepatrimonial al consumatorilor la negocierea directă a contractelor, dreptului nepatrimonial al consumatorilor de a beneficia de bună-credință din partea profesioniștilor la încheierea contractelor și dreptului nepatrimonial la un echilibru între drepturile și obligațiile părților contractante, capăt de cerere principal totdeauna neevaluabil în bani, întrucât atingerea acestor drepturi nepatrimoniale nu poate nicicum să fie evaluată în bani, rămânând un prejudiciu nepatrimonial chiar dacă reparația ar fi patrimonială, iar ulterior și ca o consecință, se aplică sancțiunea nulității absolute, adică se constată nulitatea absolută a clauzei, capăt de cerere accesoriu care este sau nu evaluabil în bani în funcție de caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al clauzei, acțiunea reclamanților conținând sub aspectul discutat cele două capete distincte de cerere, principal și accesoriu, cum dealtfel aceștia le-au și formulat.
Deci, capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor și constatarea nulității absolute a clauzei ce se regăsește la pct. 3 lit. d) din Condițiile Speciale sunt neevaluabile în bani întrucât constatarea caracterului abuziv al clauzei este totdeauna un capăt de cerere neevaluabil în bani, iar constatarea nulității clauzei ce se regăsește la pct. 3 lit. d) este în cazul de față neevaluabilă în bani pentru că nu are un conținut care să poată fi evaluat în bani. Ceea ce ar putea fi evaluat în bani ar fi doar nulitatea actului juridic viitor de majorare a dobânzii, care însă nu există și nu face obiectul cauzei.
Față de considerentele arătate, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 132 alin.1 Cod pr.civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de instanță.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții R. N. D. ȘI R. S., ambii cu domiciliul în B., ., ., . și cu domiciliul ales la SCA H., C. și Asociații, în București, Calea Victoriei, nr. 1-5, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, Sector 2, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.02.2015.
P. GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B./5 ex. /17.02.2015
ROM Â N I A
AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Civilă
., sector 3 București, Telefon 021._/Fax 021._
www.portal.just.ro; e-mail_
Operator de date cu caracter personal 2891
Dosar nr._
Data emiterii: 17.02.2015
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 1288 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 05.02.2015, în cauza civilă având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții R. N. D. ȘI R. S. în contradictoriu cu pârâta ., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus având .file și I volum.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D.F. B.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1277/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 169/2015.... → |
|---|
