Acţiune în constatare. Sentința nr. 173/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 173/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 173
Ședința publică din data de 08.01.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, obligația de a face ” privind pe reclamanții M. A. V. și M. V. R. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru reclamanți, avocatul substituent al apărătorului ales, avocat G. R., care depune în ședință publică împuternicire de substituire, și pentru pârâtă, apărătorul ales, cu împuternicire avocațială aflată la fila 61 din dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei- acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, obligația de a face, stadiul judecății- primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare-legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 05.11.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură, întâmpinare, după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.
Având cuvântul pe excepția pusă în discuție, apărătorul ales al pârâtei învederează instanței că, prin cerere introductivă, se solicită anularea unor clauze considerate abuzive, cât și plata unei sume de bani, încasate cu titlu de comision de risc/administrare, ca efect al admiterii primului capăt de cerere. Capătul principal al cererii, constatarea nulității unor clauze contractuale din contractul nr._/03.10.2008, constatarea nulității unor clauze neevaluabile în bani, este fără îndoială, o cerere neevaluabilă în bani, indiferent de consecințele patrimoniale ale unei astfel de constatări.
În raport de cele antemenționate, apărătorul ales al pârâtei invocă dispozițiile art. 94-95 C.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art. 98 C.pr.civ., precizând că Judecătoria Sectorului 2 București nu este competentă material, competența materială revenindu-i Tribunalului București.
Apărătorul ales al reclamanților, având cuvântul pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, învederează instanței că Judecătoria Sector 2 București, este competentă material să soluționeze prezenta cauză, invocând dispozițiile art. 94 lit. j C.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art. 101 alin. 2 C.pr.civ., în speță solicitându-se constatarea nulității absolute a unor clauze considerate a fi abuzive.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. declară dezbaterile închise în temeiul și potrivit dispozițiilor art. 395 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2014 pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții M. A. V. și M. V. R. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A. au solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale din contractul de credit nr._/PC/04.12.2007, respectiv al clauzelor cuprinse în art. 5 lit. a și restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc/administrare, art. 3 lit. d, art. 8.1 lit. c și d, art. 10, a clauzei de risc valutar; stabilizarea cursului de schimb CHF-L. la momentul semnării contractului; denominarea în monedă națională a plăților; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, reclamanții au susținut caracterul abuziv al clauzelor menționate prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000.
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, Legii nr. 296/2004, Directivei 93/13/CEE, art. 192, 194 C.proc.civ.
În dovedire, au propus proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, cu privire la excepția invocată s-a arătat că acțiunea este neevaluabilă fiind de competența tribunalului. Pe fond s-a arătat în esență că nu sunt abuzive clauzele arătate în acțiune, iar cererile privind înghețarea cursului și denominarea sunt inadmisibile și se exclud reciproc.
În drept, s-au invocat dispozițiile C.proc.civ., Legii nr. 193/2000, Legii nr. 289/2004.
În dovedire, s-a propus proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Analizând excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
În temeiul art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 5 lit. a și restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc/administrare, art. 3 lit. d, art. 8.1 lit. c, art. 10, a clauzei de risc valutar; stabilizarea cursului de schimb CHF-L. la momentul semnării contractului; denominarea în monedă națională a plăților.
Analizând clauzele al căror caracter abuziv se solicită a fi constatat, se observă că anumite clauze au caracter evaluabil în bani (art. 5 lit.a), iar altele caracter neevaluabil sau, eventual, caracter evaluabil doar prin raportare la valoarea totală a contractului, neavând caracter evaluabil per se (art. 3 lit. d, 8.1 lit. c și d, art. 10). Pe cale de consecință, anumite capete de cerere capătă caracter evaluabil sau neevaluabil în funcție de caracterul clauzelor la care se referă.
În ceea ce privește clauza cuprinsă în art. 3 lit. d din Condițiile speciale, această clauză nu este evaluabilă în sine: banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.
În mod similar nici clauzele cuprinse în art. 8.1 lit. c și d privind declararea scadenței anticipate și art. 10 privind costuri suplimentare sunt neevaluabile în bani.
Dispozițiile art. 94 C.proc.civ. stabilesc limitativ competența judecătoriei, acestei instanțe fiindu-i încredințate spre competentă soluționare doar anumite cereri.
În privința cererilor evaluabile în bani art. 94 lit. j prevede că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Dintre cererile neevaluabile în bani, singurele de competența judecătoriei sunt conform lit. h cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, în timp ce prezenta acțiune, care tinde la obținerea unei hotărâri judecătorești cu caracter constitutiv, nu poate fi încadrată în această categorie.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ. Tribunalele judecată în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, devenind astfel instanță de drept comun.
Prevederile art. 99 alin.2 C.proc.civ. stabilesc că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Astfel cum s-a reținut anterior, unele dintre capetele de cerere deduse judecății sunt neevaluabile în bani (sau ar putea fi considerate evaluabile doar prin raportare la valoarea totală a creditului, valoare ce depășește limita de 200.000 lei), capetele de cerere fiind totodată întemeiate pe un titlu comun, iar voința reclamanților a fost să fie deduse judecății prin aceeași acțiune, astfel că prin raportare la art. 94 lit. h și j C.proc.civ. coroborat cu art. 95 pct. 1 C.proc.civ., competența de soluționare a cererii care cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele de competența tribunalului, revine pentru întreaga cauză Tribunalului, ca instanță superioară în grad judecătoriei.
Pentru motivele arătate, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții M. A. V. și M. V. R., ambii reclamanți cu domiciliul ales în București, sector 5, Calea Rahovei-Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, .. 2, . contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, sector 2, ., . 10, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M. /Tehnored. H.C.D.
5 ex./13.01.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 166/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 254/2015.... → |
|---|
