Acţiune în constatare. Sentința nr. 1984/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1984/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1984/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1984
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2015
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: S. N.
GREFIER: G. - P. L.
Pe rol este soluționarea cauzei civile de fata având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, privind pe reclamantul M. F. L. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul pârâtei, avocat R. M., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul cauzei, stadiul judecății și modul de îndeplinite a procedurii, precum și faptul că, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței la data de 18.02.2015 de către reclamant precizare de acțiune.
La interpelarea instanței apărătorul pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii. Solicită să se observe că acest comision este reglementat în două locuri în cadrul contractului, la clauza 3.5 din condițiile generale și la clauza 3.1 lit. a din condițiile speciale. La clauza 3.5 se spune foarte clar că acest comision este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului. Acest aspect duce la caracterul acestui comision ca fiind o parte a prețului . De asemenea, în sprijinul acestei afirmații solicită să se aibă în vedere și faptul că acest comision este inclus în D. dobânda anuală efectivă care este veritabil preț al contractului . În consecință, conform prevederilor Legii 193/2000 instanța ar trebui fiind vorba de o clauză care face referire la preț, nici măcar să nu mai treacă la analiza caracterului abuziv sau neabuziv. Există o singură excepție de la această situație și anume situația în care aceea clauză nu este exprimată clar și inteligibil. Abia atunci instanța poate să analizeze caracterul abuziv sau neabuziv . ori, problema de drept care se pune acum e ce înțelegem prin clar și inteligibil. Această problemă de drept din punctul său de vedere a fost tranșată la paragraful 60, instanța întreabă o clauză este considerată clară și inteligibilă dacă este clară din punct de vedere gramatical sau trebuie avute în vedere motivele economice?. La paragraful 75 și reluat în dispozitiv spune că o clauză trebuie să fie clară cel puțin din punct de vedere economic și trebuie ca pentru consumator să fie clar evidențiate consecințele economice nu motivele ci consecințele. Răspunsul e că nu trebuie avute în vedere motivele economice ci doar consecințele economice. Ori, care vor fi consecințele economice a unei clauze care prevede un comision. Din punctul său de vedere este simplu cât plătește și când plătește consumatorul. Acesta sunt consecințele economice a acestor clauze. Anexat contractului de credit avem un grafic de rambursare. Graficul de rambursare are o coloană separată care se numește comision de risc și este evidențiat valoarea absolută în valoarea creditului pentru fiecare lună partea de rată, care este reprezentat comisionul de risc. Din punctul de vedere al consecințelor economice clar nu există nici un dubiu. Din punctul real al calității gramaticale. Această clauză este prevăzută atât la punctul 3.5 din condițiile generale cât și la 5.1 din condițiile speciale. La 5.1 lit. a din condițiile speciale se spune foarte clar, este vorba de un procent, se spune care este procentul plătibil lunar, aplicabil la soldul creditului. Instanța urmează să aprecieze și să observe că este o sintagmă a propoziției clară din punct de vedere gramatical. Strict numai pe aceste motive, din punctul său de vedere instanța nu ar trebui să treacă la analiza celor 3 condiții cumulative. Fiind vorba de o clauză care face referire la preș este exprimată clar și inteligibil atât din punct de vedere gramatical cât și din punct de vedere a consecințelor economice. Dacă instanța va trece peste această argumentație din punctul său de vedere nici un din cele trei condiții nu e îndeplinită. Prima condiție existența negocierii. Este adevărat că avem prezumția legală instituită de Legea 193 conform căreia ei trebuie să demonstreze existența negocierii conform 328 alin 1 teza 2 c.pr.civ. reclamanții împrumutați trebuie să dovedească faptul juridic vecin și conex al prezumției legale. Astfel, nu putem aplica prezumția legală. Ori, faptul juridic vecin și conex prezumției privind existența sau inexistența unei negocieri nu poate fi decât minima diligență a împrumutaților de a fi încercat o negociere. În lipsa acestei minime diligențe profesionistul, banca în situația de față nu putea să îndeplinească singur această dorință., oricât ar fi încercat și oricare ar fi fost atitudinea lui. Practic, în situația în care a propus mai multe variante de creditare condiția nu a fost îndeplinită. Fără un minim de diligență de a încerca o negociere, negocierea în sens economic s-a încheiat la momentul la care împrumutatul a acceptat oferta băncii, așa cum a fost ea. Pentru acest motiv, solicită ca instanța să nu facă aplicarea prezumției și să rețină că în conformitate cu dreptul comun sarcina probei este la reclamant, iar proba nu a fost făcută privind inexistența negocierii. În ceea ce privește reaua credință a profesionistului, de data aceasta prezumția bunei credințe în contract le profită lor. Raportul juridic vecin și conex a prezumției bunei credințe în contract este clar existența contractului. Reclamantul ar fi trebuit să demonstreze un fapt ilicit sau cel puțin concomitent semnării contractului pentru a răsturna această prezumție. Nu există o asemenea dovadă și nu se susține așa ceva. Nici această condiție nu este îndeplinită din punctul său de vedere .În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ, acest dezechilibru semnificativ nu poate fi analiza de instanță din punct de vedere economic, trebuie analizat din punct de vedere juridic. Ar trebui ca această clauză să ducă la restrângerea unui drept acordat de legislația națională care în lipsa acestei clauze i-ar profita împrumutatului. Nu există un asemenea drept restrâns de această clauză. Nu există o disproporție între drepturile pe care le are consumatorul și drepturile pe care le are profesionistul. Solicită respingerea acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 01.08.2014 sub nr._, reclamantul M. F. L., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate nulitatea absolută a clauzelor privitoare la comisionul de risc din convenția de credit_/PC/4.12.2007. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acțiunii, în esență, reclamanții au arătat că s-a încheiat contractul nr._/PC/4.12.2007 în baza cărora s-au stabilit clauze abuzive privind comisionul de risc/comision de administrare .
În drept, reclamanta a invocat Legea nr.193/2000.
În dovedire s-au depus înscrisuri filele 9-119.
Pârâta a depus întâmpinare, filele 124-129.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Art. 5 lit. a din Condițiile speciale, prevede „dreptul băncii de a percepeun comision de risc de 0,26% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit” ( art. 3.5 condiții generale.
Conform art. 2 lit. d din Legea nr. 289/2004 (act normativ în prezent abrogat, dar aplicabil speței față de anterioritatea datei încheierii convenției de credit raportat la data intrării în vigoare a actului normativ abrogator), costul total al creditului la consumator este definit ca fiind toate costurile pe care consumatorul trebuie să le plătească pentru credit, inclusiv dobânda și celelalte cheltuieli, iar conform art. 2 lit. e din Legea nr. 289/2004, dobânda anuală efectivă, denumită în continuare D. este definită ca fiind costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat și calculat în conformitate cu art. 4.
În speță, comisionul de risc/ administrare este parte din totalul costului creditului, alături de dobânda și celelalte comisioane și se exprimă procentual la nivelul unui an prin formula dobânzii anule efective.
Comisionul de risc/ administrare este determinat matematic în expresie procentuală (0,26%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar) și determinabil aritmetic în sumă fixă, astfel încât oricine stăpânește principiile de bază ale aritmeticii poate stabili cuantumul acestui comision.
Așadar, clauza contractuală privind comisionul de risc/administrare este exprimată din punct de vedere matematic într-un mod clar și precis, motiv pentru care nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Important este ca nivelul cuantumului taxelor și comisioanelor stabilite de părți să fie unul clar determinat, iar acesta să nu fie supus posibilității arbitrare a instituției financiar bancare de a-l modifica prin înfrângerea voinței consumatorului, fiind mai puțin important dacă în speță consumatorul a avut reprezentarea exactă a rațiunilor juridice și/sau economice pentru care acestea au fost reglementate, de regulă consumatorul nefiind interesat de aceste aspecte tocmai în virtutea faptului că serviciile sau produsele pe care le contractează nu sunt destinate exercitării profesiei într-un mod organizat, ci consumului personal.
Aceasta evident nu-l împiedică pe un consumator ultradiligent, în măsura în care dorește, să-și asigure asistența tehnică a unor specialiști, care să-l consilieze în această privință, însă rămâne de discutat dacă într-un asemenea caz mai poate fi vorba de un veritabil consumator, de vreme ce comportamentul său cu ocazia contractării devine tipic comportamentului unui veritabil profesionist.
În privința cuantumului concret al comisionului de risc/administrare, în speță 0,26%, acesta nu poate apărea în ochii unui observator obiectiv ca fiind extrem de oneros, având în vedere data la care a fost contractat inițial împrumutul, anul 2007, când costul general al creditului bancar era mai ridicat decât în prezent, tendința generală a Băncii Naționale a României fiind de la începutul anilor 2000 în sensul scăderii dobânzii de referință, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu pare a fi exagerată nici în ce-l privește pe reclamant, din moment ce acesta a continuat să execute obligațiile contractuale, cu toate că prevederile Secțiunii 6 din Condițiile Generale ale convenției îi confereau dreptul de a efectua rambursarea integrală a creditului contractat.
Or, dacă reclamantular fi apreciat că plata comisionului de risc/administrare devine mult prea oneroasă raportat la costul creditului oferit de alte produse financiar bancare, ar fi putut să contracteze un alt mijloc de refinanțare, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Față de cele arătate rezultă caracterul neabuziv al clauzei privind comisionul de risc/administrare .
În consecință, instanța va repsinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. F. L. domiciliat în Cluj N., ., ., . și cu domiciliul ales la SCA C. și Asociații cu sediul în Cluj N., .. 18, casa nr. 3, Județul Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ., ., Sector 2, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
P. GREFIER
N. S. L. G. –P.
Red. SN/GPL
4 exp./ 16.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2003/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2434/2015. Judecătoria... → |
|---|
