Acţiune în constatare. Sentința nr. 3123/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3123/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 3123/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3123
Ședința publică din data de: 20.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretențiiprivind pe reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, reprezentat de doamna avocat C. F., cu împuternicire avocațială la fila 13 din dosar, și pârâta, reprezentată de domnul avocat Bobangă A., care depune delegație de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
La interpelarea instanței cu privire la planul de rambursare, apărătorul reclamantului arată că nu-l deține la acest moment.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul pârâtei solicită instanței admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, având în vedere că art. 5 lit. a) este evaluabil în bani, iar restul clauzelor criticate ca fiind abuzive nu sunt evaluabile. Față de cele arătate și de prevederile art. 99 din Codul de procedură civilă, consideră că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.
Apărătorul reclamantului solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București având în vedere că primele două capete ale cererii de chemare în judecată sunt evaluabile în bani.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.10.2014 sub nr._, reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. V. România S.A. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în convenția în convenția de credit nr._/08.05.2008, respectiv art. 3 lit. d, art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art. 3.1.2, 3.4., art. 3.5, 3.6, art. 3.7, 3.9, art. 8.1 lit. a, b, c, d din condițiile generale; să se constate nulitatea absolută a clauzei nr. 5.1 lit. a din actul adițional nr. 2 și să fie obligată pârâta să restituie suma de 112.320 lei, echivalentul a 28.800 CHF achitat în perioada mai 2008 – iunie 2014, cu cheltuieli de judecată.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisurile depuse în copie un set.
Acțiunea este scutită de la taxa judiciară de timbru în temeiul dispozițiilor art.29 alin.1 lit. f din OUG 80/2013.
În data de 07.01.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului.
La primul termen de judecată din 20.03.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din același contract de credit, respectiv contractul de credit_/08.05.2008.
Conform art. 99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 li. a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct. 1 li. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite. Astfel, se reține că, în privința caracterului abuziv al clauzelor referitoare la modificarea unilaterală a dobânzii – art. 3 lit. d condițiile generale, art. 3.1.2 dar și clauzele definitorii cuprinse la pct. 3 din condițiile generale, competența aparține, fără îndoială, tribunalului, fiind vorba despre clauze neevaluabile.
De asemenea, se mai reține și că în privința capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a clauzei menționate la art. 8 (scadența anticipată), acesta atrage competența tribunalului. Astfel, acest capăt de cerere este evaluabil în bani, iar stabilirea valorii trebuie să pornească de la efectul pe care clauza în discuție îl are, respectiv achitarea tuturor costurilor aferente convenției. Or, prin raportare la momentul introducerii acțiunii, observând suma acordată de bancă – 123.400 CHF și perioada de rambursare 300 luni, se constată că suma rămasă de achitat, fără alte costuri suplimentare depășește valoarea de 200.000 lei. Aceeași concluzie este valabilă și în privința comisionului de risc, întrucât valoarea capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv/anularea clauzei trebuie raportată la comisionul datorat conform întregului contract și nu la cel a cărui restituire se solicită. Or, având în vedere că suma achitată cu acest titlu în perioada mai 2008 – iunie 2014 este de 28.800 CHF (112.320 lei), este evident că valoarea comisionului datorat pe întreaga perioadă de derulare a contractului depășește pragul de 200.000 lei.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Față de considerentele expuse, instanța va reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii având ca obiect pretenții, constatare clauze abuzive, astfel încât va admite excepția de necompetență materială și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții privind pe reclamantul B. G., având C.N.P._, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. P. din București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, ., ., în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./21.04.2015/4ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Încheierea nr. 04/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3104/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
