Contestaţie la executare. Sentința nr. 3110/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3110/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 3110/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3110
Ședința publică din data de 19.03.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare silită” privind pe contestatoarea E. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 MUNICIPIUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru contestatoare, apărătorul ales, avocat P. A., care depune în ședință publică împuternicire avocațială, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei - contestație la executare-suspendare executare silită, stadiul judecății - primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare - legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 09.03.2015, intimata a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, după care:
Apărătorul ales al contestatoarei depune în ședință publică un set de înscrisuri, prin care dorește să dovedească faptul că a achitat debitul datorat, precizând că suma calculată de către organul fiscal este mult mai mică, în raport de ceea ce a achitat contestatoarea.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la verificarea competenței sale, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței apărătorul ales al contestatoarei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra cererilor de probatorii.
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, apărătorul ales al contestatoarei solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța deliberează asupra probelor solicitate de către contestatoare și intimată și încuviințează, pentru contestatoare și intimată, proba cu înscrisurile atașate la dosar, apreciind în raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, apărătorul ales al contestatoarei solicită instanței admiterea contestației astfel cum a fost formulată, desființarea adresei de înființare a popririi asiguratorii, precizând că pe dovada confirmării de primire există o semnătură de primire, pe care contestatoarea o contestă.
În susținerea fondului cauzei, apărătorul ales al contestatoarei învederează instanței că în data de 01.10.2014, contestatoarea a depus la sediul intimatei o adresă prin care făcea cunoscută intimatei situația de fapt, și că la data de 13.10.2014, ultima zi a celor 15 zile privind termenul de contestare, contestatoarea s-a prezentat la sediul intimatei cu dovada plății și fișa furnizorului CROSS P. S.R.L., aducând la cunoștință că nu mai figurează cu nici un debit față de aceasta.
Tot astfel se mai susține că, organul fiscal avea posibilitatea ridicării măsurii asiguratorii, potrivit dispozițiilor codului de procedură fiscală, având în vedere că s-a procedat la achitarea debitului.
În finalul susținerilor asupra fondului cauzei, apărătorul ales al contestatoarei învederează instanței că nu solicită cheltuieli e judecată.
Instanța socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. declară dezbaterile închise, și potrivit dispozițiilor art. 395 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 14.10.2014 sub nr. de dosar_, contestatoarea E. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 MUNICIPIUL BUCUREȘTI, a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi asigurătorii nr._/17.09.2014 în dosar fiscal nr._, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat în esență că i s-a comunicat că figurează drept debitor fiscal al CROSS P. S.R.L. cu suma de 175.802,84 lei și că are posibilitatea de a face contestație în temeiul art. 129 alin. 11 C.proc.fiscală.
Au fost verificate evidențele financiar-contabile ale societății de unde a rezultat că suma datorată este de doar 111.463,17 lei, și nu de 175.802,84 lei.
Deși s-a prezentat dovada plății și fișa furnizorului, i s-a comunicat că acest aspect va fi soluționat de către instanța de judecată.
Contestatoarea a mai arătat că nu este debitoare la stat, că nu a avut niciodată intenția de a se sustrage activității de colectare a creanțelor fiscale. Faptul că și-a îndeplinit obligațiile către bugetul de stat nu justifică sancționarea sa pentru neglijența sau reaua-voință a unui partener. Contestatoarea a comunicat intimatei că nu mai are nicio relație contractuală cu debitoarea acesteia – CROSS P. S.R.L.
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 172-173. art. 148-149 C.proc.fiscală, art. 711 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 305,35 lei.
În dovedire, contestatorul a propus proba cu înscrisuri, probă încuviințată și administrată de instanță.
În apărare și în termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, intimata a arătat că a adus la îndeplinire cele dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/15.09.2014 cu respectarea dispozițiilor art. 129 C.proc.fiscală. Cererea de anulare a adresei de înființare a popririi este neîntemeiată, nefiind dovedite motive de nulitate absolută sau relativă a acesteia. Adresa de înființare a popririi a fost transmisă cu confirmare de primire și semnată de către împuternicitul firmei E. P. S.R.L. la data de 26.09.2014.
Contestatoarea se află în eroare în sensul că nu înțelege că nu are calitatea de debitoare, ci de terț poprit. Adresa de înființare a popririi a fost întocmită în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din care rezultă clar raportul obligațional dintre contestatoare și debitorul urmărit.
Instituția nu a întreprins măsuri de executare silită, ci a înființat doar măsura popririi asigurătorii, în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, iar netemeinicia sau nelegalitatea măsurii nu a fost dovedită în cauză de către contestatoare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, s-a propus proba cu înscrisuri, probă încuviințată și administrată de instanță.
La data de 22.01.2015 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, în care a precizat că scopul acțiunii este acela de a anula decizia de instituire a măsurii asigurătorii pornind de la considerentul că acesta conține o sumă eronată.
La dosarul cauzei au fost înaintate înscrisurile din dosarul de executare (f.69-84).
La data de 17.11.2014 instanța a dispus anularea capătului de cerere având ca obiect suspendarea judecății în procedura regularizării, nefiind timbrat (f.35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/15.09.2014 s-a estimat o obligație fiscală de 4.920.843 lei reprezentând T.V.A. și impozit pe profit în sarcina debitorului S.C. CROSS P. S.R.L. și, întrucât existau elemente care indicau pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea, respectiv constatarea unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, s-a constatat că este necesară dispunerea de măsuri asigurătorii.
În motivarea în fapt a dispunerii măsurilor asigurătorii, în Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/15.09.2014 s-a arătat că în perioada 2012-2014 S.C. CROSS P. S.R.L., în scopul diminuării obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, a dezvoltat un circuit comercial fictiv, prin care a achiziționat servicii de marketing și transport de la societăți, persoane impozabile, care nu au în domeniul de activitate, conform înregistrărilor de la O.N.R.C. și informațiilor deținute de A.N.A.F., prestări servicii de marketing (Cod CAEN -7022) și prestări servicii transport rutier de mărfuri (cod CAEN - 4941), cu scopul de a crea condițiile necesare pentru a deduce taxa pe valoare adăugată, respectiv de a diminua baza impozabilă a impozitului pe profit.
Societatea verificată a declarat că a achiziționat servicii de marketing de la S.C. FIELDAGRO PLANT S.R.L. în baza contractului nr. 178/01.10.2012, prezentând 261 de facturi primite în perioada 2013-2014 și înregistrate în contabilitate, dintre care 8 achitate prin bancă, iar 253 facturi au fost achitate la casierie în aceeași zi sau a doua zi, conform notei explicative date de reprezentantul societății, deși pe facturi există mențiunea „exp. prin poștă”. Devizele prezentate nu sunt detaliate, sunt întocmite la modul general, fără a fi menționată perioada în care s-au desfășurat activitățile, numărul de ore prestate, documente care să ateste deplasarea și cazarea, numele medicilor și alte informații.
Întrucât din controlul efectuat și înscrisurile prezentate nu a rezultat realitatea operațiunilor evidențiate, s-a reținut că nu pot avea calitatea de documente justificative în vederea exercitării dreptului de deducere a T.V.A. respectiv a cheltuielilor cu mărfurile la calculul și stabilirea impozitului pe profit.
În cazul societății LIG F. CLEAN S.R.L., s-a susținut de către CROSS P. S.R.L. că în perioada 2012-2014 ar fi beneficiat din partea acesteia de servicii transport cu monitorizare pentru temperatură în baza unui contract fără număr din data de 03.10.2012 fiind emise 295 facturi, dintre care 290 achitate în numerar la casierie. Analizând facturile s-a constatat că nu este consemnată mențiunea „TVA la încasare” conform art. 155 alin. 19 lit. p C.Fiscal, la rubrica „denumire” este consemnată mențiunea „servicii de transport și logistică cu monitorizare IT pentru temperatură GPS tracking și sistem de alarmă”, la datele privind numele delegatului este menționat că au fost expediate prin poștă și emise de administratorul S.C. LIG F. CLEAN S.R.L. Administratorul S.C. CROSS P. S.R.L. nu a putut prezenta niciun document justificativ privind desfășurarea activității cu S.C. LIG F. CLEAN S.R.L.
Urmare a constatărilor echipa de control a reconsiderat tranzacțiile înregistrate ca fiind cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil și la deducerea T.V.A.
Instanța constată că obligația fiscală în sumă totală de 4.920.843 lei este compusă din sumele de recuperat de la S.C. FIELDAGRO PLANT S.R.L. (1.373.137 lei impozit pe profit datorat + 2.059.706 lei T.V.A.) și S.C. LIG F. CLEAN S.R.L. (1.209.600 lei impozit pe profit datorat + 278.400 lei T.V.A.).
Echipa de control a identificat o listă de clienți neîncasați pentru suma totală de 2.434.325,71 lei și de furnizori debitori pentru suma de 629.928,79 lei, în total 3.064.254,50 lei.
La pagina 8 din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii se regăsește tabelul privind clienții neîncasați în care figurează la poziția 8 contestatoarea S.C. E. P. S.R.L. cu suma de 175.802,94 lei, cuantumul acestei sume fiind contestat prin prezenta contestație la executare.
În drept, potrivit art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform alin. 4 al aceluiași articol, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Totodată, art. 129 alin. 6 stabilește că măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. 2, precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, iar alin. 11 stabilește că împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Conform dispozițiilor art.7 lit. f) din O.U.G. nr.91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală.
Conform art.9 alin.4 din H.G. nr.1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, la constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente și dispun, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituirea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.
În raport de aceste prevederi legale, instanța constată că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/15.09.2014 a fost emisă cu respectarea acestor prevederi de organele competente din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală București (care a înlocuit Garda Financiară din 01.11.2013), fiind aprobat de șef administrație A.F.P. Sector 2 și avizat de Inspectorul general adjunct antifraudă.
Conform art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, iar odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii, așa încât instanța reține că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este un act diferit de titlul de creanță, ceea ce înseamnă că actele și faptele reținute în sarcina contestatoarei în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, deci existența sau inexistența creanței fiscale menționate în această decizie, nu pot fi supuse analizei instanței pe calea contestației prevăzute de art. 129 alin. 11 coroborat cu art. 172 din O.G. nr. 92/2003, acestea putând fi contestate doar pe calea contestației administrative și a acțiunii în contenciosul administrativ îndreptate contra titlului de creanță, după emiterea acestuia, conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003 și art. 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, tot în raport de prevederile legale indicate anterior, referitor la decizie, instanța mai reține că această contestație prevăzută de lege în acest caz poate privi doar aspectele formale ale deciziei și existența/inexistența pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
De altfel, aceasta este și natura măsurilor asiguratorii, care nu reprezintă măsuri de executare silită, ci doar mijloace procesuale avand drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite atunci cand se va emite titlul executoriu.
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă că, pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, aprecierea nefiind subiectivă, ci justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de comportamentul fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali, al asociaților etc.
Astfel, instanța constată că decizia cuprinde motivele pentru care a fost emisă, întrucât în decizie s-a arătat că emiterea acesteia a fost determinată de constatarea unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală – dezvoltarea de către debitoare a unui circuit comercial fictiv în scopul deducerii T.V.A. și al diminuării bazei impozabile a impozitului pe profit, care au și fost descrise, după cum s-a reținut anterior, al căror prejudiciu este în sumă de 4.920.843 lei, așa încât instanța reține că în decizie au fost arătate motivele și că din faptul săvârșirii acestor acte și fapte rezultă cu evidență pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea și justifică necesitatea de a se dispune de măsuri asigurătorii. Se poate prezuma rezonabil că cel care a săvârșit mai multe astfel de acte și fapte, al căror prejudiciu este atât de ridicat, va încerca să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, nefiind astfel vorba doar de o pură apreciere subiectivă a organului fiscal.
Contrar susținerilor contestatoarei, adresa de înființare a popririi asigurătorii a fost legal comunicată, fiind confirmată primirea prin semnătură conform dovezii de la fila 43 din dosar.
În ce privește apărările contestatorului, instanța arată că în procedura prevăzută de art. 129 alin. 11 combinat cu art. 172 C.proc.fisc. instanța cercetează doar aspectul formal al existenței unei motivări a actului administrativ fiscal, care să înlăture orice urmă de arbitrariu care ar putea să planeze asupra măsurii asigurătorii luate. În speță, așa cum s-a constatat deja, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este motivată corespunzător. Instanța, însă, nu este chemată să verifice temeinicia motivării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, care, în definitiv, este imanent legată de temeinicia deciziei de impunere, care urmează să genereze în patrimoniul contribuabilului obligația fiscală. Așadar, motivele de netemeinicie promovate prin prezenta contestație nu-și pot găsi rezolvare pe fond decât în fața instanței de contencios administrativ sesizate cu acțiune având ca obiect desființarea titlului executoriu, în speță decizia de impunere. Ar fi, de altfel, și absurd ca judecătoria în calitate de instanță de executare să antameze fondul unui litigiu administrativ-fiscal, a cărui soluționare legiuitorul a lăsat-o în competența materială a tribunalului.
Întrucât singura critică vizează suma eronată reținută ca fiind datorată de contestatoarea E. P. S.R.L. debitoarei CROSS P. S.R.L., critică ce nu poate fi supusă instanței în cadrul prezentei contestații la executare, astfel cum s-a reținut anterior, ținând seama că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă cu respectarea normelor legale și nu este lovită de nulitate, instanța constată că nu există nici nulitatea subsecventă a actelor de ducere la îndeplinire a deciziei.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va respinge contestația la executarea silită, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea E. P. S.R.L. cu sediul în București, sector 2, ., . cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 MUNICIPIUL BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 2, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 14.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3104/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3059/2015. Judecătoria... → |
|---|
