Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 12808/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 23.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.-V.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, privind pe reclamanta D. I. SRL în contradictoriu cu pârâta M. P. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorii părților, cu împuternicirile avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, arată că, prin Serviciul Registratură, la data de 16.11.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriul propus spre administrare de către pârâtă, după care:
Apărătorul pârâtei având cuvântul arată că partea adversă, S.C. D. I. S.R.L., s-a sustras să răspundă întrebărilor adresate. Nu are cunoștință de limita mandatului apărătorului ales. Astfel că se impune revenirea cu adresă către reclamantă sau către reprezentantul legal al acesteia să comunice răspunsuri clare la întrebările formulate în cuprinsul interogatoriului.
Apărătorul reclamantei se opune, având în vedere că nu se justifică revenirea cu adresă către reclamantă. Referitor la compensare, susține că partea adversă nu a formulat o cerere reconvențională prin care să se solicite compensarea, astfel că nefăcând parte din obiectul cererii apreciază că nu se impune revenirea.
Apărătorul pârâtei susține că nu partea adversă este în măsură să aprecieze dacă întrebarea propusă în cadrul probatoriului are sau nu legătură cu cauza.
Instanța apreciază că nu se impune revenirea către reclamantă, dar arată că în cadrul procesului analizării probatoriului urmează să aibă în vedere susținerile pârâtei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, pune concluzii de admitere a cererii, astfel cum a fost formulată. Susține că au fost emise facturi, facturi care au fost acceptate la plata de către partea adversă, neformulând obiecțiuni.
Înainte de demararea procesului s-a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, fiind transmisă somație, însă fără nici un răspuns din partea pârâtei. Susține că toate cele 31 de facturi au fost acceptate la plată. Au avut fiecare dată scadentă foarte clară.
Susținerea din cuprinsul întâmpinării este nefondată, în legătură cu termenul scadent.
Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, compuse din onorariu avocațial, două taxe achitate la Registrul Comerțului și taxă achitată la executorul judecătoresc pentru somația inițială.
Apărătorul pârâtei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiată.
Susține că între cele două societăți au existat relații comerciale. Există la dosarul cauzei proces verbal de custodie încheiat de părți la data de 09.05.2012 pentru o perioadă de 12 luni.
La momentul de față, societatea reclamantă are bunurile în custodie, astfel că se impune să achite diferența de sumă.
Dacă nu există acte doveditoare, solicită să se ia act de temeiul legal din întâmpinare. Solicită compensarea. Există compensație cu privire la preț.
Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 23.06.2015, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_,09 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate, a sumei de 892,34 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare, calculată până la data de 22.06.2015, a dobânzii legale penalizatoare calculate în continuare, până la data achitării efective a debitului, precum și a sumei de 179,32 lei, reprezentând daune interese suplimentare minimale. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a vândut pârâtei mai multe produse și că aceasta nu le-a plătit.
În drept, a invocat art. 1270 alin. 1 C. civ., Legea nr. 72/2013.
A anexat înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare. A solicitat respingerea cererii, arătând că raporturile comerciale cu reclamanta sunt mult mai complexe decât le-a prezenta aceasta. Astfel: plata produselor care nu erau folosite în sistemul de producție al pârâtei urma să se facă pe măsura revânzării acestora; plata produselor folosite de către pârâtă în sistemul de producție urma să se facă în termene stabilite de comun acord (de regulă, 30 de zile); plata produselor folosite în târguri și expoziții urma să se facă doar dacă acele produse se vindeau odată cu mobilierul în care erau încorporate; înțelegerea pentru produsele electrocasnice aferente facturii nr._/25.08.2014 a fost că dacă acestea nu se vor vinde în cadrul expoziției BIFE 2014 sau în termen de șase luni, pârâta va avea posibilitatea să le returneze.
De asemenea, pârâta a pus la dispoziția reclamantei, în scopul vânzării acestora, mai multe produse, iar valoarea datorată în momentul de față este de_,66 lei.
A invocat, așadar, compensația legală.
A arătat că motivul pentru care a confirmat soldul este unul de ordin contabil, și nu o recunoaștere a datoriei.
A invocat și dispozițiile art. 2116 alin. 3 C. civ.
A anexat înscrisuri.
A fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriile părților.
Analizând probele administrate, instanța reține:
Reclamanta a vândut pârâtei produsele descrise în facturile depuse la dosar, în condițiile prevăzute în aceste facturi. Facturile sunt acceptate prin semnare, dar și prin confirmarea de sold făcută de către pârâtă. Aceasta din urmă nu a achitat decât parțial prețul convenit cu reclamanta, rămânând un debit de_,09 lei.
Apărările formulate de pârâtă nu pot fi primite. Astfel, înțelegerea părților a fost materializată în înscrisuri – facturile în discuție, iar pârâta nu a făcut proba unui alt conținut al înțelegerii. Este adevărat că reprezentantul legal al reclamantei nu și-a asumat, prin semnătură, răspunsurile la interogatoriul formulat de pârâtă, însă art. 358 C. nu obligă instanța să socotească astfel de împrejurări drept mărturisire deplină ori început de dovadă. Or, în condițiile în care poziția reclamantei a fost clar exprimată atât în cererea de chemare în judecată, cât și în corespondența anterioară cu pârâta, nu se poate socoti că aceasta a recunoscut afirmațiile pârâtei.
Prin urmare, termenul de plată trebuie stabilit conform distincțiilor prevăzute în art. 3 alin. 3 din Legea nr. 72/2013, astfel cum a arătat și reclamanta, adică pentru facturile în care a fost prevăzut un termen este vorba chiar despre acesta, iar pentru facturile unde nu a fost prevăzut un termen, după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii.
În același mod trebuie calculată și dobânda penalizatoare, astfel cum prevede același text de lege.
Nu poate fi primită nici apărarea privitoare la o eventuală compensație legală, Pârâta nu a dovedit decât că a dat în depozit gratuit reclamantei mai multe bunuri, și nu faptul că, în realitate, acestea ar fi fost vândute. De asemenea, așa cum a arătat și reclamanta, art. 1628 lit. b C. civ. prevede că nu are loc compensația atunci când datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit.
Prin urmare, cum din probele administrate a reieșit că înțelegerea părților a fost în sensul arătat de reclamantă, având în vedere și dispozițiile art. 1270 alin. 1 C. civ., cele ale art. 1535 C. civ., ale OG nr. 13/2011 și ale Legii nr. 72/2013, acțiunea va fi admisă, iar pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de_,09 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate, a sumei de 892,34 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare, calculată până la data de 22.06.2015, a dobânzii legale penalizatoare calculate în continuare, până la data achitării efective a debitului și a sumei de 179,32 lei, reprezentând daune interese suplimentare minimale.
În temeiul art. 453 alin. 1 C., pârâta va plăti și suma de 3211,99 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru, onorariu avocat, taxă curier, taxă ONRC).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta D. I. SRL (J40/_/1992, C._), cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocatură „G. O.” din București, ., ., în contradictoriu cu pârâta M. P. SRL (J40/_/1994, CUI_), cu sediul ales la Cabinet de Avocat „L. V.” din București, .. 1, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de _,09 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate, a sumei de 892,34 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare, calculată până la data de 22.06.2015, a dobânzii legale penalizatoare calculate în continuare, până la data achitării efective a debitului, a sumei de 179,32 lei, reprezentând daune interese suplimentare minimale, precum și a sumei de 3211,99 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. În situația exercitării dreptului de apel, cererea de apel trebuie depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/dact – L.M.-V.
4 ex. – 04.12.15
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... → |
|---|
