Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 14778/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. M. D.
GREFIER: D. M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R.A. – ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA „F. INTERNAȚIONAL DE COOPERARE ȘI PARTENERIAT AL MĂRII N. ȘI MĂRII CASPICE” având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din data de 02.12.2015, fiind cuprinse în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de 16.12.2015, 23.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 22.06.2015 sub nr._, reclamanta RA-APPS a chemat în judecată pe pârâtul ASOCIAȚIA "F. INTERNAȚIONAL DE COOPERARE ȘI PARTENERIAT AL MĂRII N. ȘI MĂRII CASPICE", solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de_,82 lei reprezentând diferență chirie conform facturilor nr._/14.08.214 și nr._/14.08.2014.
În motivarea cererii, reclamanta arată că intre părți s-a încheiat contractul de locațiune nr. 492/14.05.2009, cu modificările ulterioare, pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 14.05.2009, conform procesului verbal de predare in folosință imobiliară a spațiului din .. 13-19, . 2, București, până la data de 13.05.2010.
La data de 02.11.2010, părțile au încheiat un nou contract, respectiv contractul de locațiune nr. 1116/02.11.2010, prelungit prin actul aditional nr. 1626/08.12.2011 până la data de 01.11.2016. Pârâtul a eliberat spațiul la data de 28.08.2013 conform procesului verbal de predare-primire incheiat la acea data.
Deoarece in perioada 13.01.-26.02.2014 Curtea de Conturi a României a efectuat un control al activității reclamantei, ca urmare a raportului de control, prin Decizia nr. 11/28.03.2014 s-a pus în vedere reclamantei să recupereze diferențele de tarif rezultate din efectuarea cheltuielilor SAIFI și veniturile realizate până la data controlului.
Suma de_,82 lei reprezintă diferența chirie pentru perioada 11._, respectiv diferența dintre tarifele facturate și cheltuielile înregistrate aferente spațiului situat in .. 13-19, . 2, București, calculată în baza art. 6 din contract.
Pârâtul a fost informat prin adresele din data de 20.08.2014 cu privire la eroarea de calcul a chiriei, solicitându-i-se plata debitelor în termen de 15 zile de la primirea adresei, însă acesta nu s-a conformat.
Reclamanta a învederat ca acțiunea sa se întemeiază pe răspunderea contractuală îzvorâtă din contractul încheiat între părți. Chiria lunară aferentă spațiului închiriat se calculează pe baza tarifului stabilit de RA APPS și se modifică în funcie de rata inflației și/sau de alți factori obiectivi, fiind determinată conform Anexei nr. 2, la care se adaugă TVA.
Reclamanta a mai arătat modul în care a fost calcuată suma solicitată, a depus facturile menționate și a precizat că este o instituție publică ce gestionează fonduri publice, acțiunea fiind scutită de taxa de timbru.
În drept, art. 1270, 1350 alin. 1 și 2, 1357 alin. 1, 1531 (1), 1538 Cod civil.
S-a solicitat de asemenea judecata in lipsa reclamantei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei întrucât vizează sume din perioada anilor 2010-2011 iar pe fond a solicitat respingerea actiunii formulate ca neîntemeiată.
Arată pârâtul că prin semnarea procesului-verbal de predare primire din data de 28.08.2013 se prezumă lipsa oricărei datorii față de reclamantă, contractul de locațiune fiind astfel încetat fără nicio pretenție a părților una față de cealaltă, descărcându-se reciproc de obligațiile care decurgeau din contract.
Paratul mai arată că reclamanta nu a precizat decât global valoarea chiriei, fără a arăta cât este cuantumul aferent fiecărei luni în parte.
Deși contractul a încetat de aproape 2 ani, debitele stingându-se prin compensare, reclamanta restituind o parte din banii aferenți garanției depuse la semnarea contractului, in acest moment suma solicitată este nejustificată.
In drept, art. 205 si urm.C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă cauzei, având în vedere că încheierea contractului a avut loc anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat în vigoare), raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Codul civil din 1864 și de Codul comercial - în vigoare la momentul nașterii obligațiilor, astfel cum art.6 alin.(2) din Codul civil din 2009, art.3 și art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009 stabilesc.
In conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).Or, prinactul aditional nr. 1626/08.12.2011 (f.32) nu a fost modificată decât perioada de valabilitate a contractului nr. 1116/02.11.2010, ale cărui prevederi rămân supuse legii vechi conform celor de mai sus.
Analizând cu prioritate excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Prin întâmpinare s-a invocat exceptia prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei întrucât vizează sume din perioada anilor 2010-2011
Între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr. 492/14.05.2009 (f.51), cu modificările ulterioare, pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 14.05.2009, conform procesului verbal de predare in folosință imobiliară (f.61) a spațiului din .. 13-19, . 2, București, până la data de 13.05.2010
La data de 02.11.2010, părțile au încheiat un nou contract, respectiv contractul de locațiune nr. 1116/02.11.2010 (f.34-45), prelungit prin actul aditional nr. 1626/08.12.2011 (f.32) până la data de 01.11.2016.
Pârâtul a eliberat spațiul la data de 28.08.2013 conform procesului verbal de predare-primire anexat la dosar (f.31) din care reiese că debitul era în cuantum de 4622,69 lei, sumă ce a fost compensată cu garanția de bună execuție a contractului depusă de către pârât, în sumă de_,37 lei, restul fiind restituit beneficiarului.
În urma controlului din perioada 13.01.-26.02.2014 efectuat de Curtea de Conturi a României, prin Decizia nr. 11/28.03.2014 s-a pus în vedere reclamantei să recupereze diferențele de tarif rezultate din efectuarea cheltuielilor SAIFI și veniturile realizate până la data controlului.
În perioada aprilie-mai 2014, respectiv august 2014, pârâtului i s-a comunicat eroarea de calcul a chiriei, solicitându-i-se plata debitelor în termen de 15 zile de la primirea adreselor (f.20-30), însă acesta nu a primit adresele invocate și nu a achitat sumele solicitate.
Suma de_,82 lei reprezintă diferența chirie pentru perioada 11._, respectiv diferența dintre tarifele facturate și cheltuielile înregistrate aferente spațiului situat in .. 13-19, . 2, București, calculată în baza art. 6 din contract potrivit inscrisurilor anexate la f. 68-72.
Conform art. 2 din contractul de locațiune nr. 1116/02.11.2010 (f.45), chiria lunară aferentă spațiului este de 837,50 euro/lună, fiind determinată conform Anexei 2, la care se adaugă TVA-f-42.
Conform art. 6 din contract, valorile chiriei și utilităților se vor recalcula ori de câte ori ele sunt rezultatul unei erori.
Factura nr._/14.08.2014 în valoare de 1224,03 lei reprezintă diferență chirie, perioada facturării fiind 11-12.2010 (f.64) iar factura_/14.08.2014 în valoare de 8839,79 lei reprezintă diferență chirie, perioada facturării fiind anul 2011 (f.66).
Prin urmare, pentru chiria aferentă perioadei 11.2010-2011 (cele două facturi nu disting care sunt sumele aferente fiecărei luni ale anilor 2010 și 2011), abia la data de 14.08.2014 au fost stabilite unele diferențe de calcul iar acțiunea pentru recuperarea creanței a fost formulată la data de 22.06.2015.
Cu privire la excepția prescripției, in conformitate cu dispozitiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privnd prescripția extinctivă, in cazul in care un debitor a fost obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescriptie distinctă iar conform art. 1 din acelasi act normativ, dreptul la actiune se stinge pin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită iar în obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept.
Instanța nu poate reține afirmația reclamantei, obligația de plată a chiriei luând naștere la data emiterii celor două facturi, întrucât acestea reprezintă contravaloarea chiriei datorate pe anii 2010 și 2011 iar obligația de plată a chiriei a luat naștere din contract iar nu din facturi (emiterea acestora având relevanță pentru stabilirea termenului de plată).
Însăși reclamanta face referire la momentul la care obligația devine exigibilă iar acest moment nu poate fi mai îndelungat de 3 ani de la data prestării serviciului, respectiv de la data asigurării folosinței spațiului închiriat, întrucât stabilirea unor diferențe de plata chiriei nu poate avea efect întrerupător de prescripție extinctivă.
În plus, contractul de locațiune a încetat prin acordul părților iar prin semnarea procesului-verbal de predare primire din data de 28.08.2013 se prezumă lipsa oricărei datorii față de reclamantă, contractul de locațiune încetând fără nicio pretenție a părților una față de cealaltă, acestea descărcându-se reciproc de obligațiile care decurgeau din contract (o interpretare contrară ar conduce la situația în care reclamanta ar putea stabili oricând diferențe de plată neachitate, cu încălcarea termenului de prescripție extinctivă).
Instanța reține ca dreptul de creanță potrivit art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, trebuie exercitat în termenul general de prescripție de trei ani, termen care în prezenta cauză a fost depasit, potrivit art. 7 din acelasi act normativ, în ceea ce privește facturile emise în anul 2014 (după 2 ani de la încetarea contractului), iar în cauză nu a operat suspendarea sau întreruperea termenului de prescriptie (este necesar ca actul intrerupator sa fie efectuat inainte de expirarea termenului de prescripție, aspecte nedovedite in cauză).
F. de împrejurarea că raportul juridic a luat nastere la data prestării serviciului (2010-2011), respectiv la data asigurării folosinței efective a imobilului, coroborat cu faptul că este în discuție o obligație de plată care urmează sa se execute la cererea creditorului iar în contract nu s-a prevăzut un termen de executare sau de stabilire a diferențelor rezultate la calculul chiriei, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței abia la data de 22.06.2015, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocată de pârât si va respinge actiunea cu privire la suma invocată, ca fiind prescrisă.
Pentru motivele de fapt si de drept mai sus relevate, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei si va respinge cererea cu privire suma invocată, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de către pârâta ASOCIAȚIA „F. INTERNAȚIONAL DE COOPERARE ȘI PARTENERIAT AL MĂRII N. ȘI MĂRII CASPICE”, cod fiscal_, număr de înregistrare la MJ_/A/2009, cu sediul în București, .. 32-34, ., în contradictoriu cu reclamanta R.A. – ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT, J_, CUI_, cu sediul în București, ., nr. 3A, sector 2.
Respinge cererea, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. M. R.
Th.red. IMD/4ex/18.01.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
