Contestaţie la executare. Încheierea nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 25/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 6149/2015
Dosar număr_
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. E. S.
GREFIER: V. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite privind pe contestatorul C. L. Sector 5 în contradictoriu cu intimata V. Gențiana C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că Primăria Sectorului 5 București a depus, la data de 29.01.2015, răspunsul la adresa instanței.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 02.06.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. E. MilitaruVasile A. M.
Dosar unic nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6149
Ședința publică din data de 02.06.2015
Instanța constituită din:
P.: M. E. S.
GREFIER: V. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite privind pe contestatorul C. L. Sector 5 în contradictoriu cu intimata V. Gențiana C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, în conformitate cu art. 396 C.proc.civ., pentru data de astăzi, 02.06.2015, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13.06.2013 sub nr._/302/2013, contestatorul C. L. Sector 5 a formulat, în contradictoriu cu intimata V. Gențiana C., contestație la executare împotriva executării silite înseși și a actelor de executare emise de B. D. M. și N. S. în dosarul de executare nr. 72/2013, în baza titlului executoriu reprezentat de sent. civ. nr. 4858/12.05.2011 pron. de TB, secția a VII - a de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/3/2009 (filele 62-69, dos. declinat), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civ. nr. 2257/19.03.2012 pron. de C., secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea contestației la executare și anularea executării silite însăși, precum și a actelor de executare întocmite; întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatorul invocat faptul că executarea silită s-a realizat cu nerespectarea termenelor de eșalonare prevăzute de art. 1 din OUG nr. 71/2009.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 711 și urm. și art. 722 C.proc.civ. și Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
2. Deși legal citată, intimata V. Gențiana C. nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a formulat apărări orale sau scrise față de susținerile contestatoarei.
3. Prin sentința civilă nr. 2033/01.04.2014 pron. de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2013, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 15.05.2014 sub nr._ .
5. În temeiul art. 255 și urm C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
6. Prin sent. civ. nr. 4858/12.05.2011 pron. de TB, secția a VII - a de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/3/2009 (filele 62-69, dos. declinat), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civ. nr. 2257/19.03.2012 pron. de C., secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (filele 70-79, dos declinat), printre altele, pârâții ● Inspectoratul Școlar al Municipiului București, ● C. General al Municipiului București și ● C. L. Sector 5 au fost obligați la plata către reclamanta V. Gențiana C. [cadru didactic] a diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2208.
7. Prin cererea adresată B. D. M. și N. S. la data de 09.04.2013 (fila 50, dos. declinat), creditoarea V. Gențiana C. a solicitat executarea silită împotriva debitorilor ● Inspectoratul Școlar al Municipiului București, ● C. General al Municipiului București și ● C. L. Sector 5 în baza titlului executoriu menționat, formându-se dosarul de executare nr. 72/2013.
8. Fiecare dintre debitori a formulat contestație la executare împotriva executării silite înseși demarate de B. D. M. și N. S. în dosarul de executare nr. 72/2013.
9.1. Contestația la executare formulată de Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
Prin sent. civ. nr._/10.12.2013 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2013 (filele 13-14), rămasă definitivă prin neexercitarea niciunei căi de atac, instanța a admis contestația la executare și a anulat executarea silită însăși, reținând, față de compatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, că executarea silită s-a realizat cu nerespectarea termenelor de eșalonare prevăzute de art. 1 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
9.2. Contestația la executare formulată de C. General al Municipiului București.
Prin sent. civ. nr. 4212/04.04.2014 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2013 (filele 82-83, dos. atașat), rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civ. nr. 983A/07.08.2014 pron. de TB, secția a V-a civ. (filele 17-21, dos. atașat), instanța – dimpotrivă - a respins cererea de anulare a executării silite înseși, reținând incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Nu rezultă - din înscrisurile aflate în dosarul nr._/300/2013 - că părțile i-ar fi adus la cunoștință instanței conținutul sent. civ. nr._/10.12.2013 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2013 (filele 13-14), rămasă definitivă prin neexercitarea niciunei căi de atac.
10. Contestația la executare pendinte formulată de C. L. Sector 5.
În contestația la executare pendinte, contestatoarea a invocat același motiv de contestație împotriva executării silite înseși referitor la nerespectarea termenelor de eșalonare prevăzute de art. 1 din OUG nr. 71/2009.
Or, pe de o parte, prin sent. civ. nr._/10.12.2013 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2013 (filele 13-14), rămasă definitivă prin neexercitarea niciunei căi de atac, instanța a reținut că executarea silită s-a realizat cu nerespectarea termenelor de eșalonare prevăzute de art. 1 din OUG nr. 71/2009. Această sentință este mai vechedecât sent. civ. nr. 4212/04.04.2014 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2013 (filele 82-83, dos. atașat), rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civ. nr. 983A/07.08.2014 pron. de TB, secția a V-a civ. (filele 17-21, dos. atașat) și, prin urmare, a intrat prima în autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, chiar (re)analizând pretinsul caracter neechitabil al procedurii de punere în executare a hotărârii judecătorești – fiind evidentă existența unor soluții definitive contradictorii în cadrul aceluiași dos. de executare nr. 72/2013 referitor la interpretarea aceleiași chestiuni de drept - instanța reține că soluția ar fi aceeași cu cea reținută prin sent. civ. nr._/10.12.2013 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2013 (filele 13-14), rămasă definitivă prin neexercitarea niciunei căi de atac, plata eșalonată a sumei datorate nefiind nerezonabilă și neafectând însăși substanța dreptului creditoarei.
Astfel, executarea unei hotărâri sau decizii judecătorești face parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 (Homsby împotriva Greciei, 19 martie 1997, pct. 40, Culegere de hotărâri și decizii 1997-II). Neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acestuia poate constitui o încălcare a dreptului oricărei persoane de acces la instanță, consacrat la art. 6 § 1 din Convenție (Bourdov împotriva Rusiei, nr. 59.498/00, pct. 34, CEDO 2002-III). În plus, neexecutarea poate aduce atingere dreptului persoanei la respectarea bunurilor ei, în condițiile în care hotărârea pronunțată în favoarea ei poate da naștere unei anumite creanțe care poate fi considerată „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
O autoritate publică nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească. Deși este adevărat că o întârziere la executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în împrejurări speciale, această întârziere nu poate fi de așa natură încât să afecteze însăși substanța dreptului protejat prin art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Homsby, citata anterior; Jesiuniene împotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, pct. 27, 6 martie 2003, Qufaj Co. Sh.p.k. împotriva Albaniei, nr. 54.268/00, pct. 28, 18 noiembrie 2004, precum și Beshiri și alții împotriva Albaniei, nr. 7.352/03, pct. 60, 22 august 2006).
Instanța reține că, pentru a se pronunța asupra respectării cerinței executării într-un termen rezonabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia în considerare complexitatea comportamentului tuturor autorităților naționale implicate, inclusiv pe cel al legiuitorului național (a se vedea, mutatis mutandis, Young, James si Webster împotriva Regatului Unit, 13 august 1981, pct. 48-49, . nr. 44).
Chemată să se pronunțe asupra respectării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de D. D. D. și alții împotriva României, Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public ce necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea a arătat că respectă modul în care acesta concepe imperativele de interes general, cu excepția cazului în care hotărârea se dovedește lipsită în mod vădit de temei rațional (Mellacher și alții împotriva Austriei, 19 decembrie 1989, pct. 45, . nr. 169).
În plus, Curtea a declarat incompatibilă cu cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție eșalonarea plății datoriilor stabilite pe cale judiciară, deoarece actul de eșalonare nu avea statut de „lege” în sensul jurisprudenței Curții (SARL Amag-G și Mebachichvili împotriva Georgiei, nr. 2.507/03, pct. 61, CEDO 2005-VIII) sau deoarece mecanismul de eșalonare, deși respecta noțiunea de „lege”, fusese aplicat în mod defectuos (Suljagic împotriva Bosniei-Herțegovinei, nr. 27.912/02, pct. 56-57, 3 noiembrie 2009).
În pricina pendinte dedusă judecății, izvorâtă din eșalonarea în 5 tranșe anuale, conform OUG nr. 71/2009, a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, instanța reține că statului nu i se impută faptul că a refuzat executarea unei hotărâri judecătorești care îi recunoaște intimatului anumite drepturi patrimoniale. Intimata nu a susținut nici că prevederile legale adoptate în materie vizează eliminarea efectelor hotărârii judecătorești respective.
Prin urmare, trebuie analizat dacă eșalonarea, așa cum este aplicabilă intimatei, este compatibilă cu Convenția.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică [M. și Sentes împotriva României (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/10, pct. 24, 6 decembrie 2011, precum și Panfile împotriva României (dec.), nr. 13.902/11, pct. 21, 20 martie 2012].
Având în vedere expunerea de motive a OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, criza economică și financiară și întrucât autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai bună pentru a stabili ce constituie „utilitate publică”, instanța reține că măsura în litigiu urmărește un scop de utilitate publică, iar tratamentul aplicat intimatei face posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc. Astfel, în conformitate cu legislația în vigoare, intimata a primit 79,50% din totalul sumelor datorate, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plăților (filele 28-29). Nu există nimic în dosar care să sugereze că statul nu ar avea intenția de a respecta calendarul plăților, dimpotrivă, intimatei i s-au plătit sume suplimentare celor stabilite de art. 1 din OUG nr. 71/2009.
Ținând seama de faptul că o parte semnificativă din suma datorată intimatei a fost deja plătită, instanța nu poate considera că a fost afectată însăși substanța dreptului creditoarei, sens în care plata eșalonată a sumei datorate nu poate fi considerată nerezonabilă.
11. Față de aceste aspecte, instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare efectuate de către B. D. M. și N. S. în dosarul de executare nr. 72/2013.
Cum contestatorul însăși a recunoscut că „B. D. M. și N. S. nu a retras din conturile instituției (…) sume de bani” (fila 11), instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
12. Observând art. 718 alin. 1 C.proc.civ. care prevede posibilitatea de a se dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța va respinge și cererea constestatorului de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. L. Sector 5, cu sediul în București, Bulevardul Regina E. nr. 29 – 31, sector 5 în contradictoriu cu intimata V. Gențiana C., cu domiciliul în Slatina, . nr. 39, ., etaj 3, ..
Anulează toate actele de executare efectuate de către B. D. M. și N. S. în dosarul de executare nr. 72/2013.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. E. MilitaruVasile A. M.
Red.S.M./Th.red.A.V. și S.M./12.01.2016/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6032/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6119/2015.... → |
|---|
