Contestaţie la executare. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 12069/2015
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 26.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare/suspendare executare, privind pe contestatorul H. C. și pe intimata . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocatul contestatorului, lipsind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Avocatul contestatorului depune la dosar dovada achitării cheltuielilor ocazionate de copierea și transmiterea la instanță a dosarului de executare.
Verificându-și competența, în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin.1, art. 373 ind. 1 alin. 2, art, 159 ind. 1 alin.4, art. 159 și art. 1 pct.1C.proc.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La interpelarea instanței, avocatul contestatorului învederează că nu mai susține capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Instanța ia act că reclamantul contestator, prin avocat, arată că nu mai susține capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite. Totodată, instanța acordă cuvântul în susținerea probelor solicitate.
Avocatul contestatorului solicită administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 cu referire la art 255 C.proc.civ, instanța o încuviințează atât pentrtu contestator cât și pentru intimată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul contestatorului arată că în cauză a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită a contractului de credit având în vedere că acesta a fost semnat la data de 13.07.2005 pentru o perioadă de 60 de luni, deci practic data scadenței este 13.07.2010. Dispozițiile art. 750 C.proc. civ.sunt destul de clare în sensul că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Se apreciază că acest termen de 3 ani începe să curgă de la data la care a intervenit data scadentă rambursării creditului respectiv 13.07.2010. D. urmare se solicită admiterea excepției, cu consecința anulării actelor de executare silită. Pe fondul cauzei se solicită de asemenea, că executarea silită este viciată având în vedere că acel contract de creanță nu a fost niciodată comunicat contestatorului, nici măcar atunci când s-au comunicat actele de executare silită, vătămarea fiind evidentă. Cu privire la cheltuielile de executare se apreciază că acestea au fost formulate nelegal, acele sume nefiind justificate. Se solicită cheltuieli de judecată și se depun la dosar dovezi privind cheltuielile de judecată.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 09.11.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 26.10.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare/suspendare executare, privind pe contestatorul H. C. și pe intimata . SRL.
INSTANȚA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 10.11.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 09.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 10.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare/suspendare executare, privind pe contestatorul H. C. și pe intimata . SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 26.10.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.11.2015 și apoi pentru astăzi 10.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2015, contestatorul H. C. a formulat în contradictoriu cu intimata . SRL, contestație la executare prin care a solicitat instanței sa dispună anularea tuturor actelor de executare silita emisa de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați (B.) C. V. și M.-A. D. in dosarul nr._/2014, cu consecința întoarcerii executării silite efectuate; anularea încheierii de ședința prin care a fost dispusa investirea cu formula executorie a contractului de credit nr._/13.07.2005; anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțata la data de 02.03.2015, de B. si a tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii din data de 02.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare in dosarul de executare nr._/2014; anularea adresei din data de 02.03.2015 de înființare a popririi asupra conturilor lui si a adresei din data de 02.03.2015 de infiintare a poririi asupra cotei de 1/3 din venitul lunar precum si asupra oricăror alte sume datorate de Societatea Futura Lenjerie 2010 SRL; întoarcerea executării silite efectuate de B., respectiv obligarea intimatei, la restituirea sumelor executate prin înființarea popririi asupra cotei de 1/3 din venitul lunar acordat de Societatea Futura Lenjerie 2010 SRL; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că deși nu i-a fost niciodată comunicat contractul de cesiune de creanțe nr. 01/04.02.2010, incheiat intre BRD Groupe Societe Generale si intimată si nici nu exista dovada comunicării, prin încheierea din data de 02.03.2015, pronunțata de către B. in dosarul de executare nr._/2014, a fost incuviintata executarea silita impotriva lui pentru recuperarea pretinsei creanței in cuantum de 10.390,16 lei si cheltuielile de executare. Prin încheierea din data de 02.03.2015 B. a stabilit cheltuielile de executare la suma de 2.314,18 lei, și anume 1.288,38 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc; 1026,8 lei reprezentând cheltuieli de executare silita. Între el si BRD Groupe Societe Generale a intervenit contractul de credit nr._/13.07.2005, prin care Banca i-a acordat un credit pentru nevoi personale in suma de 17.500 lei, pe o perioada de 60 de luni, incepand cu data de 13.07.2005 si pana la 13.07.2010.
Raportat la data introducerii cererii de executare silita (16.10.2014 si ulterior la data de 14.01.2015), este cert ca a intervenit prescripția dreptului material la executarea silita pentru creditul scadent la data de 13.07.2010 si, pe cale de consecința, el nu pot fi obligat la achitarea contravalorii pretinsului debit datorat in cauza. Întrucât cererea de executare silita a creditoarei a fost introdusa abia la data de 16.10.2014 si ulterior la data de 14.01.2015, eventualele pretenții bănești ale acesteia nu mai pot fi analizate. Cheltuielile de executare silita stabilite de către executorul judecătoresc la suma totala de 2.314,18 lei sunt nejustificat de mari, prin raportare la volumul total de munca depus in cauza de către executorul judecătoresc si la costurile pe care acesta le-a efectuat efectiv in acest dosar de executare.
Speța este de dificultate redusa, astfel cum a fost si volumul de activitate al executorului judecătoresc, precum si cheltuielile pe care acesta le-a efectuat in concret in acest dosar. Astfel, deși a stabilit un onorariu de executor judecătoresc de 1.288,38 lei, in realitate B. a marit in mod artificial acest onorariu, trecandu-l sub denumirea generica de cheltuieli de executare si aceasta in condițiile in care costurile obiective pe care le-a prespus gestionarea dosarului de executare silita nu puteau in niciun caz ajunge la suma de 1.025,8 lei.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 451 al. 2 și al. 3, art. 711 alin. 1 si urm., art. 705, art. 669 alin. 4 din Codul de procedura civila C.proc.civ.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus, în copie, un set de înscrisuri (f. 9-30, 44-91).
Intimatul a depus întâmpinare la data de 30.04.2015, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare silită.
Intimatul a arătat că îndeplinește toate condițiile de legalitate privitoare la executarea silită, deoarece prin contractul de cesiune a dobândit calitatea de creditoare. Intimata a mai arătat că debitorul – contestator nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de Bancă, iar motivele invocate privind nelegalitatea somației și a popririi sunt neîntemeiate.
În drept, intimata a invocat disp. art. 205 și urm., art. 622, art. 663 și art. 672 C.proc.civ.
La solicitarea instanței, B. a depus la dosar, în copie, înscrisurile din dosarul de executare nr. 14.347/2014.
La termenul din data de 26. 10.2015, instanța a luat act că debitorul contestator a înțeles să nu mai susțină capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele
Potrivit procesului-verbal de înmânare existent în dosarul de executare (filele 167-168), cesiunea creanței deținute anterior de BRD-GSG împotriva contestatorului către intimată a fost notificată contestatorului – debitor abia la data de 04.02.2015, în condițiile în care contractul de cesiune de creanță a fost încheiat încă dindata de 04.02.2010, iar creanța a fost înscrisă la Arhiva Electronică de garanții Reale Mobiliare (AEGRM) încă din data de 04.03.2010.
Cu toate acestea, deși cesiunea de creanță a fost înscrisă la AEGRM încă din anul 2010, abia la data de 16.10.2014 a înțeles intimata să formuleze cerere de executare silită, cu consecința deschiderii dosarului nr._/2014 de către B. C. V. și M.-A. D.. Aceasta în condițiile în care contractul de credit a fost încheiat de contestator cu Banca la data de 13.07.2005, iar ultima rată pe care o datora contestatorul, conform graficului de rambursare a creditului acordat, trebuia achitată la data de 13.02.2010. Mai mult decât atât, ultima situație a contului contestatorului întocmită de BRD datează din 17.11.2009.
În speță, se aplică C.proc.civ. de la 1865, acesta fiind actul normativ care guvernează raporturile dintre părți în ceea ce privește prescripția, iar nu C.proc.civ. din 2010, contractul de credit a fost încheiat cu Banca de contestator la data de 13.07.2005, înainte de . C.proc.civ. 2010. Ca atare, între părți se aplică legea în vigoare în momentul contractării creditului de contestatorul debitor, creanță pe care banca a avut-o împotriva lui și pe care a cesionat-o intimatei.
Față de acest aspect, termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 405 al. 1 din C.proc.civ. este împlinit prin raportare la data de 16.10.2014, data depunerii cererii de executare silită la B. C. V. și M.-A. D.. Astfel, termenul de prescripție a început să curgă de la data la care inițial BRD, iar apoi intimata, în calitate de creditori, aveau dreptul să ceară punerea în executare silită a obligației contestatorului de achitare a întregului credit acordat acestuia, această dată fiind, conform art. 405 al. 2 C.proc.civ, datala care s-a împlinit scadența ultimei rate de rambursare a creditului, data de 13.02.2010. Într-adevăr, dat fiind că este vorba despre un contract de credit, acesta este titlu executoriu, motiv pentru care data la care s-a născut dreptul creditorului să ceară executarea silită este cel mai târziu data la care a expirat perioada în cadrul căruia trebuia rambursat integral creditul acordat.
Instanța constată că în cauză nu își găsește aplicabilitatea niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 405 ind. 1 și art. 405 ind. 2 C.proc.civ., iar apărările intimatei din întâmpinare, referitoare la notificarea cesiunii și înscrierea ei la AEGRM nu justifică începerea executării silite împotriva debitorului abia în anul 2014.
Pentru aceste motive, instanța constată că din coroborarea art. 405 al. 1 și al. 2 C.proc.civ. reiese faptul că termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă la data de 13.02.2010 s-a împlinit la data de 13.02.2013.
În final, instanța constată că cererea de executare silită a fost formulată abia la data de 16.10.2014, adică la 1 an și 8 luni de la împlinirea termenului de prescripție.
Pe cale de consecință, instanța constată că este întemeiată apărarea contestatorului în sensul că a intervenit prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită și va admite prezenta cerere de chemare în judecată, cu consecința anulării actelor de executare realizate de către B. C. V. și M.-A. D. în dosarul nr._/2014.
Consecința desființării actelor de executare este întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, în speță prin restituirea sumelor încasate în urma executării prin poprire. În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării formulată de contestator, înființarea popririi, deși a fost urmată de furnizarea unor răspunsuri din partea Unicredit Ț. Bank (iar nu din partea angajatorului contestatorului .) de confirmare a înființării popririi asupra conturilor debitorului și de indisponibilizare a sumei menționate în adresă, totuși indisponibilizarea sumelor nu este însoțită de dovada virării acestora către intimata creditoare. Ca atare, instanța va respinge capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite.
În condițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se va restitui contestatorului suma de 750 lei reprezentând parte din taxa judiciară de timbru, proporțional cu partea admisă din cererea formulată.
Conform art. 453 al. 1 și al. 2 C.proc.civ., dată fiind soluția la care a ajuns instanța, și anume admiterea contestației la executare și respingerea cererii de întoarcere a executării silite, instanța va obliga intimata la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariul de avocat și din cheltuielile achitate B. pentru fotocopierea și transmiterea dosarului de executare, proprorțional cu pretențiile admise contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare fomulată de contestatorul H. C., cu domiciliul procesual ales în București, sector 4, ., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în București, sector 2, .. 10A, clădirea C3, .>
Dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 14.374/2014 al B. C. V. și M.-A. D., cu sediul în București, sector 3, ., nr. 39, ., ..
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite.
În temeiul art. 45 al. 1 și f și al 2 din OUG nr. 80/2013, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, restituie contestatoarei suma de 750 lei reprezentând parte din taxa judiciară de timbru.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariul de avocat și din cheltuielile achitate B. pentru fotocopierea și transmiterea dosarului de executare.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D/Tehnored. MI/2.ex.orig./05.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria... → |
|---|
