Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 13123/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. D.
Grefier I. M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul T. I. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru datele de 27.11.2015, când
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata la data de 22.06.2015, pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr._, petentul T. I. a solicitat, in contradictoriu cu cu intimata Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti – Brigada Rutiera anularea procesului verbal de constatare a contraventiilor . nr._ din 19.06.2015.
In fapt, petentul arata, in esenta, ca nu a savarsit fapta, mentionand ca trecerea de pietoni este aproape stearsa.
In drept, petentul nu a motivat plangerea.
In sustinerea plangerii, petentul a depus inscrisuri in copie.
Plangerea a fost legal timbrata cu 20 lei, taxa judiciara de timbre.
La data de 20.08.2015, intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea ca nefondata a plangerii.
In aparare, intimata arata, in esenta, ca abaterea fiind constatata direct si personal de politistul rutier, agent specializat si anume desemnat, procesul verbal se bucura de prezumtia relativa de legalitate si temeinicie pana la proba contrarie, sarcina probei revenind contravenientului.
In drept, au fost invocat dispozitiile art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, precum si ale art. 135 lit. h) din O.U.G. nr. 195/2002.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
In fapt:
Prin procesul verbal . nr._ din 19.06.2015, s-a retinut ca petentul, conducand auto cu nr._ pe . .. Campia Libertatii, la trecerea de pietoni semnalizata corespunzator din dreptul imobilului cu nr. 10 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulamentar in traversare prin loc prevazut cu indicator, pe sensul sau de mers, fapta savarsita fiind prevazuta de art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat amenda contraventionala si i s-a retinut permisul de conducere conform art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.
In drept:
Art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: Conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului
Art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002: Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului
Aprecierea instantei
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat
Instanta constata ca petentul nu a invocat nici una din situatiile de nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, afirmand doar ca fapta nu este descrisa corespunzator, lipsa acestei descrieri atragand, in opinia acesteia, nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanta retine ca procesul verbal de contraventie contine toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat
Instanta retine ca desi, in dreptul nostru intern, contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare ”Conventia”). La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (Ordonanta de Urgenta a Guvernului numarul 195/2002 se adreseaza tuturor cetatenilor); sanctiunile contraventionale aplicabile (amenda si sanctiunile complementare) urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, A. c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie „caracter penal”.
Conform jurisprudentei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
O.G. nr. 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului verbal de contraventie, insa, raportat la caracterul acestuia de act administrativ, rezulta ca acesta se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, conform principiilor generale din dreptul administrativ. Coroborand aceasta prezumtie cu regula stabilita de art. 249 C.proc.civ., sarcina probei apartinea petentului, care avea obligatia de a propune si administra probe care sa dovedeasca netemeinicia celor retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie.
In sustinerea plangerii, petentul invoca inexistenta faptei contraventionale, mentionand doar ca trecerea de pietoni era aproape stearsa.
In consecinta, instanta retine ca petentul nu a rasturnat prezumtia de veridicitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie, aplicabila in cazul de fata ca urmare a faptului ca agentul a constatat circumstantele savarsirii faptei cu proprii simturi.
Cu privire la individualizarea sanctiunii
Avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca, desi imprejurarile concrete de savarsire a faptei ar putea fi considerate ca prezentand un grad de pericol social redus, deoarece nu au determinat niciun prejudiciu real, contraventia sanctionata este o contraventie de pericol care ocroteste relatii sociale de importanta generala – siguranta circulatiei pe drumurile publice.
In plus, instanta mentioneaza ca neacordarea prioritatii pietonilor aflati in traversare regulamentara a determinat vatamari corporale grave ale acestora sau chiar decesul acestora.
In consecinta, amenda aplicata este in concordanta cu scopul aplicarii acesteia, respectiv formarea unui spirit de responsabilitate in randul conducatorilor auto.
F. de considerentele expuse anterior, instanta apreciaza plangerea ca neintemeiata si urmeaza sa o respinga.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea privind pe petentul T. I., cu domiciliul în sector 4, București, ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în sector 5, București, .. 9-13.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la data comunicarii.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronuntata, astazi, 27.11.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. D. I. M. T.
Red. Jud. R.M.D./Th.red.I.M.T.
29.02.2016/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6266/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2015.... → |
|---|
