Plângere contravenţională. Sentința nr. 5077/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5077/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5077/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5077
Ședința Publică din data de 07.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: O. D.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata Direcția R. Antifraudă Fiscală Direcția R. Antifraudă Fiscală 3 A..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.09.2014 sub nr._/2014 petenta ., în contradictoriu cu intimata Direcția R. Antifraudă Fiscală -Direcția R. Antifraudă Fiscală 3 A., a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._/27.08.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și anularea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității.
În motivare a arătat, în esență, că procesul verbal este nelegal deoarece lipsește data și locul săvârșirii contravenției, iar agentul a procedat la o descriere pur formală a contravenției. De asemenea, a menționat că beneficiază de prezumția de nevinovăție și că intimata are obligația de a proba existența faptei.
A mai precizat că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, deoarece aceasta desfășoară activitate de comercializare a gazului pentru consumul casnic, direct către populație prin intermediul punctului de lucru situat în ., prim ., care este dotat cu casă de marcat electronică fiscalizată, și că sumele obținute din această activitate comercială sunt încasate prin intermediul casei de marcat electronice fiscalizate instalată în această locație. Totodată, a precizat că nu avea obligația utilizării caselor de marcat electronice fiscalizate, întrucât buteliile de aragaz sunt livrate către populație, încadrându-se astfel în cazul de excepție prev. de art.2 lit.k din OUG nr.28/1999.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât fapta reținută prezintă un grad scăzut de pericol social, iar societatea este dotată cu casă de marcat electronică fiscalizată, fiind evidențiate în contabilitate toate veniturile obținute din comercializarea buteliilor de aragaz.
În drept, a invocat disp. art.5 alin.5-6, art.16 alin.1, art.17, art.21 alin.3 și art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
În dovedire a depus un set de înscrisuri (f.12-29).
La data de 15.12.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esență că procesul verbal este temeinic și legal întocmit.
De asemenea, a arătat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada situației de fapt descrise în cuprinsul acestuia și a încadrării în drept până la proba contrarie și că nu se impune individualizarea sancțiunii, întrucât aceasta a fost corect individualizată raportat la pericolul social al faptei.
În drept, a invocat disp. art.205 C.proc.civ., OUG nr.28/1999, OG nr.2/2001, OG nr.92/2003.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.08.2014, încheiat de agenții constatatori ai intimatei, s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr.28/1999, constând în aceea că în urma controlului operativ, inopinat și prin sondaj realizat în zilele de 26-27 august 2014 la petenta . cu sediul în sector 2, București, ., ., ., punct de lucru în satul Izlaz, Cvartalul 3, primparcela 13, jud. Teleorman, s-a constatat că agentul economic nu a îndeplinit obligația de a se dota și de a utiliza AMEF avizate conform art.5 alin.2 în termenele stabilite de art.6, cu excepția prev. la art.1 alin.1, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate. De asemenea, s-a reținut că petenta comercializează prin vânzarea cu amănuntul direct către populație butelii de aragaz prin puncte fixe dispersate teritorial nedotate cu AMEF-uri, și că fapta a fost săvârșită de la data înființării societății și până la data întocmirii procesului-verbal. Pentru acest motiv s-a aplicat petentei amenda în cuantum total de 10.000 lei și i s-a suspendat activitatea de vânzare cu amănuntul direct către populație din punctele fixe dispersate teritorial.
Petenta a semnat procesul-verbal de contravenție.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, instanța constată că din cuprinsul procesului verbal se poate distinge descrierea concretă a contravenției, cu arătarea inacțiunii reținute în sarcina petentei și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional și a permite verificarea corectei încadrări juridice a acesteia și aprecierea asupra gravității sale și asupra individualizării sancțiunii.
Totodată, instanța reține că apărarea conform căreia procesul verbal este nul deoarece agentul constatator a completat procesul verbal fără a se menționa locul săvârșirii contravenției este neîntemeiată, având în vedere că a fost menționat în mod expres locul săvârșirii contravenției, respectiv satul Izlaz, Cvartalul 3, primparcela 13, jud. Teleorman, unde societatea își are deschis un punct de lucru, astfel că nu era necesar și indicarea punctelor fixe de distribuție. Mai mult, petenta nu a contestat existența acestor puncte de lucru, iar în procesul verbal de control se menționează că activitatea se desfășoară prin mandatari, în acest sens fiind și raportul de activitatea din 20.08.2014 (f.83-84) și contractele de mandat comercial cu comision nr.336, nr.12 și nr.9 (f.86-87, 91-92, 94-95).
De asemenea, se reține că, având în vedere că fapta pentru care a fost sancționată petenta este reprezentată de o omisiune,aspect care imprimă contravenției un caracter continuu, data săvârșirii faptei în cazul acestui tip de contravenții, este reprezentată de data constatării, în speță, 27.08.2014. Mai mult, agentul constatator a menționat în procesul verbal data săvârșirii faptei, respectiv de la data înființării societății și până la data prezentului proces-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petenta a fost sancționată în mod nejustificat.
Instanța reține că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentei în sens invers celor constate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovată de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă, iar apărările ulterioare formulate prin cererea de chemare în judecată sunt în contradicție cu cele consemnate în procesul verbal de contravenție.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petenta a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
Potrivit art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 Constituie contravenție dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiune, neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
De asemenea, conform art. 1 din OUG nr.28/1999 (1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. (2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală. Totodată, conform art.2 lit.k se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1) comerțul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum și prin corespondență, cu excepția livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine și unitățile de alimentație publică, pe bază de comandă.
Astfel, instanța reține că raportat la aceste dispoziții legale petenta trebuia să utilizeze aparatele de marcat electronice fiscale și să emită bonuri fiscale.
Cu toate acestea, se constată că petenta nu a respectat aceste obligații. Astfel, conform notelor explicative date de numiții Bija M., N. F., Ș. M., persoane care au calitatea de mandatari pentru vânzarea buteliilor de aragaz și nu de comiși voiajori, și de M. L. reiese să petenta nu emitea bonuri fiscale și nici nu deține o evidență operativă a buteliilor. Apărarea petentei conform căreia nu trebuia să emită bonuri fiscale întrucât se încadrează la art.2 lit.k din ordonanță, nu pot fi primite, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada conform art.249 C.proc.civ., ca efectuează comerțul cu amănuntul prin comis-voiajori.
De asemenea, atâta timp cât dispozițiile legale obligă operatorii economici să emită bonuri fiscale și să le predea clienților la momentul și locul efectuării operațiunii comerciale, nu are relevanță faptul că se emit bonuri fiscale la societatea mamă, atâta timp cât acestea ar fi trebuit să fie emise la fiecare punct de lucru, de unde se cumpără buteliile.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei art.10 din OUG nr.28/1999 și de limitele amenzii, instanța constată că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, se reține că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum corespunzător pericolului social al contravenției prev. la art. 10 din OUG nr.28/1999 și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Față de cele menționate anterior, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . cu sediul în sector 2, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția R. Antifraudă Fiscală Direcția R. Antifraudă Fiscală 3 A. cu sediul în A., ., J. Teleorman, citată și la sediul din sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 5 ex/06.08.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3927/2015.... → |
|---|
