Succesiune. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5073/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5073/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5073

Ședința publică de la: 07.05.2015

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE: I. A. P.

GREFIER: D. O.

Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect succesiune formulată de reclamanta O. M., în contradictoriu cu pârâții A. N., C. A., C. M., C. I., C. M., C. E., D. M., I. E., M. C., M. M., P. A., T. N., V. G., Z. I., Z. G. și intervenienții P. O. C. și P. D..

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și solicitarea reclamantei, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015, la data de 23.04.2015, la data de 30.04.2015 și la data de 07.05.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._ reclamanta O. M. a chemat în judecată pe pârâții C. E., Z. I., V. G., C. M., A. N., D. M. și M. C., solicitând instanței ca prin hotătârea ce se va pronunța să se constate deschise succesiunile numiților M. R. și M. I., bunicii reclamantei, precum și a numitei Z. (fostă M.) J., mama reclamantei, să constate că masa succesorală se compune dintr-un teren în suprafață de 510,5 mp, o casă cu etaj construită în 1934 și o magazie situate pe acest teren, precum și dintr-un loc de veci situat în cimitirul M. Domnului, să se constate calitatea de moștenitoare a reclamantei, prin acceptare tacită și retransmitere a acestei moșteniri de la bunici către mama sa și de la mama sa către reclamantă.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la data de 07.08.1947 s-a deschis succesiunea defunctului său bunic M. R., prin deces, succesiunea acestuia fiind acceptată tacit de bunica sa M. I., mama reclamantei, Z. (fostă M.) J., prin faptul locuirii împreună timp de 31 de ani, în casa și trenul din ., sector 2.

La 28.12.1978 s-a deschis succesiunea bunicii sale M. I., prin deces, succesiunea acesteia fiind acceptată tacit prin retransmitere de către mama reclamantei Z. J., prin faptul locuirii în continuare în imobilul menționat și a plății taxelor aferente.

La 03.06.1998 s-a deschis succesiunea defunctei Z. (fostă M.) J., prin deces, succesiunea acesteia fiind acceptată tacit de către reclamanta O. (fostă Z.) M..

A mai susținut reclamanta că, prin retransmitere, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului sus menționat, cu atât mai mult cu cât, alături de soțul său, O. N., a fost singura care s-a îngrijit de soarta acestui bun imobil. A arătat reclamanta că a achitat impozitul aferent imobilului și a depus numeroase demersuri pentru a dovedi că imobilul nu a trecut în patrimoniul statului, întocmind inclusiv dosar cadastral pentru imobil.

A mai susținut reclamanta că în toată perioada scursă de la decesul bunicului său sau al bunicii și mamei sale, niciunul dintre pârâți, persoane care aveau vocație succesorală nu și-au manifestat vreun interes față de moștenire, îndemnând-o să abandoneze demersurile pentru clarificarea situației juridice a imobilului, pe considerent că nu au bani de taxe notariale sau pentru documentația cadastrală. După realizarea documentației cadastrale însă, respectivii pârâți au devenit interesați de moștenire, solicitându-i actele pentru a dezbate succesiunea, dar refuzând totodată să se prezinte la notar. A mai arătat reclamanta că, după ce și-a asumat un angajament de plată a sumei de 15.824.244 lei, reprezentând impozit pe casă și pe teren, pentru a evita sechestrarea imobilului și scoaterea la licitație, a inițiat o acțiune în instanță împotriva celorlalți moștenitori pentru a suporta și aceștia cota lor parte din cheltuieli, însă, în urma promisiunilor acestora că vor suporta partea din aceste despăgubiri și vor merge la notar pentru a face succesiunea, a renunțat la acțiune.

A mai precizat reclamanta că a fost singura care a făcut demersuri constante pentru a proteja imobilul de la a deveni o groapă de gunoi și a împiedica știrbirea proprietății de acțiunile unor vecini, ceilalți moștenitori manifestând un vădit dezinteres, astfel că, în măsura în care vor beneficia și aceștia de respectiva moștenire se impune a o despăgubi pe ea cu suma de 20.000.000 lei, iar pe soțul său, O. N. cu câte 1000 euro, față de împrejurarea că acesta a făcut toate demersurile pentru a păstra imobilul în masa succesorală.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 651, 685, 689 și 700 C.civil.

La termenul din data de 13.05.2005 instanța a luat act de faptul că numele corect al pârâtei D. M. este M. M..

Numita P. C. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat să i se constate calitatea de moștenitor legal, prin retransmitere de pe urma străbunicilor săi, M. R. și M. I., să i se stabilească cota parte ce-i revine din moștenire și să se procedeze la ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile prin atribuire către un moștenitor sau prin vânzare la licitație cu împărțirea sumelor rezultate.

În motivarea acestei cereri, petenta a arătat că în urma decesului străbunicilor săi, M. R. și M. I., o parte din patrimoniu a fost transmisă și bunicii sale, P. M., iar ca urmare a decesului acesteia moștenirea a trecut în patrimoniul tatălui său, P. G.. În urma decesului acestuia, survenit la 31.08.2002, petenta P. C. a devenit unica moștenitoare, față de împrejurarea că frații săi, P. D. și P. A. sunt renunțători.

În drept s-au invocat disp. art. 654-663, 689, 697, 728-750 c.civil și art. 49,50,52 și 673¹și urm. C.proc.civ.

Reclamanta O. M. a formulat o precizare a cererii introductive, prin care și-a menținut capetele vizând deschiderea succesiunilor defuncților M. R., M. I. și Z. J., solicitând în schimb să se constate că este singura moștenitoare a imobilului, pârâții fiind decăzuți din dreptul de opțiune succesorală, astfel că nu sunt moștenitori. A mai solicitat ca, în măsura în care nu se va face dovada că autoarea pârâtei V. G., numita Agapiu E., ar fi moștenitoarea defuncților M. R. și M. I., să se ia act că renunță la chemarea sa în acest proces, pârâta nevând calitate procesuală pasivă.

Pârâta V. G. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu înțelege rațiunea pentru care reclamanta a solicitat și deschiderea succesiunii mamei sale, Z. J., fostă M., precizând că, în măsura în care își menține această solicitare, se impune a chema în judecată și pe ceilalți descendenți ai acesteia, respectiv M. A., în prezent decedat, de pe urma căruia a rămas o soție supraviețuitoare, Z. G., decedat, fără urmași, Z. I., Z. E. și Z. G. G..

Pârâta V. G. a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea defuncților M. R. și M. I., să se constate că singurele moștenitoare sunt reclamanta-pârâtă O. M. și pârâta-reclamantă V. G., în calitate de nepoate de fiice, fiecare cu câte o cotă de ½ din masa sucecsorală, să se constate că ceilalți pârâți și intervenienta P. C. sunt străini de moștenire prin neacceptare, să se constate că masa succesorală se compune din imobilul situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 510,5 mp și casa de locuit cu 6 camere și să se mențină starea de indiviziune în privința masei succesorale.

În motivarea acestei cereri pârâta-reclamantă a arătat că este fiica numitei M. E. (căsătorită Agapiu), aceasta fiind fiica defuncților M. R. și M. I. și acceptând tacit succesiunea de pe urma acestora prin preluarea în folosință a imobilului succesoral din ., sector 2 și prin locuirea în acesta până la data decesului – anul 1985. A mai arătat pârâta-reclamantă că, la rândul său, a locuit în acel imobil și a acceptat succesiunea mamei sale și implicit a bunicilor săi. A mai arătat că în urmă cu mai mulți ani o parte din actele de proprietate ale imobilului au fost luate de soțul reclamantei-pârâte, cu scopul declarat de a face demersurile pentru ca moștenitorii să reintre în drepturile succesorale. A mai arătat că în anul 1999 s-a adresat și Camerei Notarilor Publici cu o cerere prin care solicita să fie înștiințată în situația în care se va dezbate succesiunea bunicilor săi, achitând și impozitul pentru imobilul din masa succesorală, fiind împiedicată însă în demersul său de a dezbate succesiunile de refuzul celorlalți pârâți de a-i pune la dispoziție acte de stare civilă.

Reclamanta-pârâtă O. M. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei-reclamante V. G. prin care a solicitat respingerea acesteia, pe considerentul că afirmațiile pârâtei-reclamante sunt neadevărate, încercându-se inducerea în eroare a instanței de judecată. A arătat reclamanta-pârâtă că nu a înțeles să solicite în prezenta acțiune deschiderea succesiunii mamei sale, Z. J., fostă M., ci numai a celor doi bunici, M. R. și I., amintind doar de succesiunea mamei sale pentru a se putea judeca în contradictoriu și cu celelalte 4 persoane care ar avea vocație la moștenirea mamei sale, respectiv I. E., Z. I., Z. (actuala C.) E. și Z. G..

Reclamanta-pârâtă a mai arătat că pârâta V. G. nu are calitatea de moștenitoare, atât față de dubiile existente cu privire la identitatea mamei acesteia – Agapiu E. sau Agapiu E. -, cât și față de împrejurarea că mama sa nu a acceptat succesiunea bunicilor, ca de altfel nici pârâta V.. A mai arătat că mama pârâtei-reclamante a venit să locuiască în imobilul din . după ce și-a vândut toate proprietățile, ocupând abuziv două camere, obligând-o pe mama reclamantei pârâte, numita Z. (fostă M.) J. să se restrângă într-o singură cameră, deși locuia împreună cu soțul și copiii. S-a mai arătat că bunica reclamantei și ceilalți copii ai acesteia s-au opus ca Agapiu E. să accepte tacit succesiunea, dat fiind că moștenirea fusese deja acceptată. S-a susținut că pârâta-reclamantă minte când afirmă că ar fi locuit în Plumbuita nr. 49, în realitate ea domiciliind la o adresă pe . pârâtul M. C., iar, în privința actelor moștenirii s-a arătat că acestea au fost sustrase de pârâtă, fără știința celorlalte rude care locuiau în imobil.

S-a mai arătat că cererea către Camera Notarilor Publici a fost făcută de pârâtă în anul 1999, după ce în anul 1998 reclamanta o rugase să „pună proprietatea pe rol”, ea refuzând categoric. A reiterat reclamanta-pârâtă susținerile conform cărora ar fi singurul moștenitor acceptant al succesiunii bunicilor săi.

Reclamanta O. M. a formulat întâmpinare la cererea de intrevenție formulată de P. C., solicitând respingerea acesteia pe considerentul că autoarea intervenientei, J. M., căsătorită P. nu a fost fiica lui M. R., ci are vocație succesorală numai de pe urma bunicii M. I., fostă J.. A precizat reclamanta că nici bunica intervenientei, nici intervenienta nu pot fi considerate ca moștenitoare ale defunctei M. I., întrucât au dat dovadă de dezinteres față de soarta moștenirii,astfel că pot fi considerate ca renunțătoare la moștenire în raport de disp. art. 696, 700 și 705 C.civil.

La solicitarea instanței, reclamanta-pârâtă O. M. a depus o cerere prin care a indicat toate persoanele care ar avea vocație generală la succesiunea defuncților M. R. și M. I., respectiv P. D., P. A., I. E., Z. G. și T. N., solicitând introducerea acestora în cauză în calitate de pârâți.

Pârâta I. E. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu i se poate opune excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, atâta timp cât este succesoarea defunctei Z. J. și, alături de ceilalți copii ai acesteia, a acceptat tacit moștenirea, contribuind la cheltuielile cu înmormântarea și cu parastasele ulterioare, comportându-se ca moștenitori față de bunurile ce au aparținut defunctei. A mai arătat că toți s-au considerat moștenitori, aspect ce reiese chiar din raportarea lor la imobilul din ., ca fiind casa care le aparține tututor. A arătat pârâta că a fost o înțelegere a descendenților defunctei Z. J. în sensul ca această casă să fie deschisă fiecăruia când va voi, iar lucrurile au decurs normal până în anul 2004 când reclamanta-pârâtă nu le-a mai permis accesul în imobil, declarându-se unică proprietară.

Numitul P. D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se ia act că acceptă succesiunea defuncților M. R. și M. I., străbunicii săi.

P. încheierea din data de 16.03.2007 instanța a admis în principiu cererile de intervenție principale formulate de P. C. și de P. D..

P. încheierea interlocutorie din data de 20.04.2007 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. D. și P. A., pentru motivele expuse în considerentele acesteia.

P. sentinta civila nr.3980/04.05.2009 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă O. M. si cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. G., in sensul că: a constatat deschisă succesiunea defunctului M. R., decedat la 07.08.1947, cu ultim domiciliu în București, .. 47, sector 2; a constatat că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 475 mp (510,5 mp din măsurători) și construcțiile edificate pe acesta, cu destinație de casă de locuit și anexe, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică imobiliară nr. 6925/26.08.2008 întocmit de expertul tehnic O. C. și în raportul de expertiză topografică nr. 2897/13.03.2009 întocmit de expertul topo S. I.; a constatat deschisă succesiunea defunctei M. I., decedată la 28.12.1978, cu ultim domiciliu în București, ., sector 2; a constatat că masa succesorală de pe urma defunctei este formată din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2, având o valoare de circulație de 806.411 lei RON; a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei: reclamata-pârâtă O. M. și pârâta-reclamantă V. G., în calitate de nepoate de fiice, fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală; a constatat că pârâții și intervenienții principali sunt străini de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul legal; a atribuit definitiv reclamantei-pârâte O. M. imobilul din masa succesorală și a obligat-o pe aceasta ca în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii să plătească pârâtei-reclamante V. G. suma de 403.205,5 lei, reprezentând contravaloarea cotei cuvenite acesteia; a respins cererile de intervenție formulate de P. C. și P. D. ca fiind formulate de persoane străine de succesiunea defuncților și a obligat pârâții și intervenienții să plătească reclamantei-pârâte suma de 302,85 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța aceasta sentința, prima instanță a reținut că autorii comuni ai părților litigante au fost M. R. și M. (născută J.) I.. Cei doi s-au căsătorit la data de 13.09.1930, după cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ eliberat de Sfatul Popular al raionului 1 Mai, însă din probatoriul administrat s-a reținut că cei doi au conviețuit cu mult timp înainte de a se căsători. În acest sens, a reținut instanța că în anul 1923 M. R. și J. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil din . la numita F. N. C., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/oct. 1923 la fostul Tribunal Ilfov – Secția notariat; imobilul compus din teren în suprafață de aproximativ 475 mp și o construcție cu destinația de locuință edificată pe acesta. Ulterior, proprietarii cumpărători au dărâmat această construcție, edificând una nouă, formată din trei camere și o sală, în baza Autorizațiunii nr. 608/07.09.1934 eliberată de Primăria .>

După cum a rezultat din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, imobilul ce a format obiectul actului de vânzare-cumpărare sus menționat este unul și același cu imobilul situat în prezent în ., compus din teren în suprafață de 510 mp – conform susținerilor expertului topograf, diferența de teren s-a datorat, pe de o parte, lipsei instrumentelor de măsurare la data încheierii actului, iar, pe de altă parte, prin alinierea frontului la . actului de vânzare-cumpărare. Conform raportului de expertiză tehnică imobiliară nr. 6925/26.08.2008 întocmit de exp. O. C., pe teren sunt edificate 2 corpuri de clădire – unul principal C1, cu destinația de locuință (P+E) din zidărie cărămidă, cu învelitoare din carton asfaltat edificată în 1934, precum și construcții anexe – magazii aflate în stare de deteriorare în proporție de 80%, valoarea de circulație a întregului imobil fiind stabilită la 806.411 lei.

În privința situației juridice a acestui imobil, instanța a constatat că, deși prin adresa nr._/_/20.11.2008 a PMB – Serviciul evidența proprietății se menționează că imobilul ar figura în evidențe ca proprietate de stat – categoria „construcții și curți” cu posesor ICRAL C. – din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul defuncților M., în acest sens fiind și declarațiile de impunere aflate în dosarul fiscal, contractele de închiriere încheiate de M. I. și Agapiu E. și chiar adresele DVBL sector 2, prin care s-a impus acest imobil și s-a stabilit în sarcina proprietarilor și moștenitorilor acestora obligația de plată a impozitelor aferente. De altfel, nu s-a făcut dovada existenței unui act juridic de preluare a imobilului de către stat, astfel că probatoriul administrat a relevat păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul soților M.. Mai mult, prin adresa nr. 7171/1999 . precizat că imobilul respectiv nu se află în administrarea acestei unități.

În privința descendenților soților M., s-a reținut din probatoriul administrat, că au fost în număr de 5, respectiv M. M., M. E. (cunoscută și ca E.), M. M., M. J. și M. G..

În privința decendentelor M. M. și M. E., instanta a constatat că acestea s-au născut înainte de căsătoria soților R. M. și I. J., în 24.08.1920 (conform certificatului de deces de la fila 74 V1), respectiv 02.07.1917 (conform certificatului de naștere de la fila 108 V1), fiind recunoscute de R. M., având în vedere că au purtat numele M., deși la data nașterii lor numele mamei era J.. Dealtfel, în privința celei de a doua, M. E. (E.) acest fapt este confirmat de adresa nr. 1444/28.09.2005 a Primăriei . se arată că respectiva s-a născut J., fiind fiica Ioanei J., cu tată necunoscut, existând ulterior o mențiune în sensul că a fost „legitimată” prin căsătoria dintre R. M. și I. J., celebrată la 13.09.1930.

M. M. și M. J. s-au născut din căsătoria lui R. M. cu I. J., după cum atestă certificatele de stare civilă depuse la filele 128 V1 și 399 V2, iar M. G. a fost adoptat de M. I., după decesul soțului ei, M. R..

Toți cei 5 descendenți menționați mai sus au decedat la rândul lor, filiația în urma fiecăruia fiind următoarea:

M. M. s-a căsătorit cu P. I., devenind P. M.. În timpul căsătoriei cu acesta, a avut 4 copii, P. I. (decedat, fără alți succesori); P. M., devenită C. M. în urma căsătoriei (filele 91-93 V1) –pârâtă în cauza de față; P. N., devenită A. N. în urma căsătoriei (filele 94-96 V1) – pârâtă în cauză; P. I. G. – acesta a decedat la 31.08.2002, după cum atestă certificatul de deces depus la fila 65 V 1. Acesta a avut 3 copii, P. C., P. D. și P. A., primii doi fiind intervenienți în această cauză, cel de-al treilea pârât; după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 197/09.12.2002 și din declarațiile autentificate sub nr. 3189 și 3190 din 04.12.2002 la BNP M. N. G. (filele 66-69 V1), P. A. și P. D. au înțeles să rămână străini de succesiunea tatălui lor, singura descendentă care a dobândit calitatea de moștenitor fiind P. C..

M. E. (menționată în actele de stare civilă și cu prenumele E.) s-a căsătorit cu Agapiu I. și a avut un singur copil – Agapiu G., devenită V. G. în urma căsătoriei (filele 108-112 V1) – pârâtă-reclamantă în cauză.

În privința acestei părți, se impune menționat că reprezentantul reclamantei-pârâte a contestat calitatea sa de nepoată a defuncților M. R. și I., față de diferențele existente în actele de stare civilă între prenumele autoarei sale E./E..

Instanța a constatat netemeinicia acestor susțineri; în ciuda diferenței de prenume E./E., rezultă că este vorba de aceeași persoană atât față de mențiunile din certificatele de naștere și de deces referitoare la numele părinților și la locul nașterii – rezultă și că Agapiu G. (născută la 15.04.1936 – certificat de naștere la fila 111 V1 – căsătorită V. conform certificatului de căsătorie de la fila 112 V1) este fiica ei, atât față de identitatea dintre numele părinților și de vârsta mamei menționată în certificatul de naștere al lui Georgetei Agapiu.

M. M. a avut trei copii, M. C., M. N. – devenită T. N. în urma căsătoriei și M. M.– toți fiind pârâți în prezenta cauză.

M. J., devenită Z. în urma căsătoriei, a avut 5 copii: I. R., decedat la rândul său, având-o ca succesoare pe soția sa supraviețuitoare – I. E., pârâtă în cauză, Z. I., pârât în cauză, Z. G., pârât în cauză, Z. E., devenită C. E. în urma căsătoriei, pârâtă în cauză și Z. M., devenită O. M. în urma căsătoriei, reclamanta-pârâtă din prezenta cauză.

M. G. a decedat la 04.05.2002, fără a lăsa moștenitori.

În raport de această situație de fapt, instanța a reținut că:

La data de 7.08.1947 a survenit decesul numitului R. M., cu ultim domiciliu în București, .. 47, sector 2, (certificatul de deces . nr._ eliberat de Primăria sect.2 -fila 13 V1), împrejurare față de care, în condițiile art. 651 C.civil, instanța a constatat:

-deschisă succesiunea defunctului R. M..

-a constatat că masa succesorală de pe urma defunctului este formată din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., compus din teren în suprafață de 475 mp (510 din măsurătorile cadastrale) și construcțiile edificate pe acesta, respectiv 2 corpuri de clădire – unul principal C1, cu destinația de locuință (P+E) din zidărie cărămidă, cu învelitoare din carton asfaltat edificată în 1934, precum și construcții anexe – magazii. Instanta nu a retinut in masa succesorală dreptul de proprietate sau de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul M. Domnului, întrucat reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, contrar disp. art. 1169 C.civil.

-în privința moștenitorilor defunctului, instanța a retinut existența a 5 persoane cu vocație succesorală generală, respectiv soția supraviețuitoare – M. I. și cei patru descendenți, M. M., M. E. (cunoscută și ca E.), M. M. și M. J.. Dintre aceștia, s-a constatat că doar soția supraviețuitoare a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii defunctului, prin luarea în stăpânire a bunului imobil din masa succesorală, valorificându-l prin închiriere, solicitând totodată reducerea impozitului aferent, (filele 580, 593 și urm. Vol.2). În privința descendenților, nu s-a făcut dovada că vreunul dintre aceștia ar fi acceptat expres sau tacit succesiunea, astfel că instanta a retinut că singura persoană care a avut calitatea de moștenitor de pe urma defunctului M. R. a fost soția supraviețuitoare, M. I., ce a preluat întreaga masă succesorală.

La 28.12.1978 a survenit decesul numitei M. (născută J.) I., cu ultim domiciliu în București, ., sector 2, (certificat de deces . nr._ eliberat de Primăria sectorului 2 București -fila 14 V1), împrejurare față de care, în condițiile art. 651 C.civil, instanța a constatat:

- deschisă succesiunea acesteia.

- masa succesorală de pe urma defunctei este formată din dreptul de proprietate asupra întregului imobilul din București, ., sector 2, așa cum a fost identificat mai sus.

- în privinta mostenitorilor defunctei, instanta a retinut că în lipsa unor acte de acceptare expresă a succesiunii defunctei, din probatoriu a rezultat că succesiunea a fost acceptată doar de M. J. și de Agapiu E., două dintre fiicele acesteia întrucât ambele au preluat posesia imobilului, Agapiu E., l-au și închiriat (filele 941-948 Vol.4); totodată, însăși pârâta-reclamantă V. G. a susținut prin cererea reconvențională că, pe lângă mama sa Agapiu E., și M. J. a acceptat succesiunea defunctei M. I.. Reclamanta-pârâtă O. M. și pârâta-reclamantă V. G. au dobândit astfel calitatea de moștenitoare de pe urma defunctei M. I. prin retransmitere, V. G. fiind unica succesoare a lui Agapiu E., iar reclamanta-pârâtă O. M. fiind unica descendentă care a acceptat succesiunea defunctei sale mame, M. (căsătorită Z.) J.. În acest sens, elocvente au fost răspunsurile la interogatoriu date de Z. I. (f.481 V2), în sensul că ar fi acceptat succesiunea lui M. J. prin actele pe care le-a făcut reclamanta O., precum și afirmația că ce a ramas de pe urma mamei sale a luat O.. Reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă au fost singurele persoane cu vocație generală la moștenire care au concretizat această vocație, atât prin interesul manifestat față de soarta bunului imobil din masa succesorală, cât și prin efectuarea de acte ce vădesc intenția de a accepta succesiunea.

În privința celorlalte persoane care ar fi avut vocație la succesiunea defunctei M. I., respectiv copiii săi M. M., M. M. și M. G., nu s-a făcut dovada că ar fi acceptat succesiunea în vreuna din modalitățile prevăzute de lege. Astfel, nu există acte exprese de acceptare a succesiunii făcute în termenul legal consacrat de art. 700 C.civil, iar susținerile pârâților și intervenienților din prezenta cauză, în sensul că înțeleg să accepte succesiunile defuncților lor bunici sau străbunici, M. R. și I., sunt lipsite de efecte juridice, câtă vreme autorii lor, copiii defuncților, nu au acceptat aceste succesiuni. În sprijinul concluziei că M. M., M. M. și M. G. nu ar fi acceptat succesiunile defuncților M. R. și I. s-au retinut răspunsurile date la interogatoriu de pârâți și intervenienți, (filele 482-487 vol.2), prin care acestia recunosc că autorii lor nu au luat nici un bun care ar fi aparținut respectivilor defuncți.

În consecintă s-a retinut că pârâții și intervenienții din prezenta cauză sunt străini de succesiunile defuncților M. R. și M. I. și că singurele persoane care au calitatea de moștenitori sunt reclamanta-pârâtă O. M. și pârâta-reclamantă V. G., acestea preluând astfel, în cote egale de câte ½ fiecare, conform cotelor cuvenite autoarelor lor, dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2.

În condițiile art. 728 C.civil, coroborat cu art. 673¹⁰C.proc.civ., instanța a dispus sistarea stării de coproprietate asupra bunului imobil, în sensul atribuirii definitive a acestuia către reclamanta-pârâtă O. M., cu obligarea acesteia ca în termen de 3 luni de zile de la rămânerea definitivă hotărârii să plătească pârâtei-reclamante V. G. suma de 403.205,5 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți de ½ cuvenite acesteia. La luarea acestei măsuri instanța a avut în vedere că imobilul nu este comod partajabil în natură, si că reclamanta-pârâtă a fost singura care a solicitat în repetate rânduri atribuirea respectivului bun.

În privința celorlalte solicitări ale reclamantei-pârâte de obligare a celorlalte părți la plata sumelor reprezentând impozitul aferent imobilului din masa succesorală, sumele plătite cu inițierea unui litigiu anterior vizând același imobil, precum și despăgubiri către soțul său, O. N., instanța le-a considerat neîntemeiate, respingandu-le pentru următoarele considerente:

În privința sumelor platite pentru inițierea unui litigiu anterior vizând partajul averii sucecsorale a defuncților M. R. și I., derulat în dosarul cu nr. 2354/2004, s-a constatat că nu pot fi imputate pârâților, întrucât reclamanta a renunțat la judecarea respectivei cauze. Susținerile reclamantei că ar fi făcut-o la îndemnul celorlalți moștenitori sunt lipsite de relevanță și de altfel, nici nu nu au fost probate, astfel că reclamanta nu poate beneficia nici de restituirea taxei de timbru și nici a onorariului avocațial.

În privinta cheltuielilor efectuate cu întocmirea cadastrului pentru imobil, a reținut instanța că nu s-a facut dovada ca ar fi fost platit de reclamanta, beneficiarii lucrarii fiind alte doua parti litigante.

În privinta impozitului plătit de reclamanta-pârâtă, s-a constatat din înscrisurile dosarului că nu doar aceasta a suportat cheltuielile aferente imobilului, ci și pârâta-reclamantă V. G., astfel că sumele cheltuite de reclamanta-pârâtă cu această destinație se compensează cu cele cheltuite de pârâta-reclamantă. În ce privește obligarea celorlalte părți la suportarea acestor cheltuieli, această măsură ar fi fost justificata in conditiile in care ceilalti ar fi fost mostenitori si ar fi beneficiat de cote din imobil;

Cât privește celelalte pretenții ale reclamantei-pârâte, câte 1000 euro de la fiecare beneficiar al moștenirii, reprezentând sumele pe care soțul său le-ar fi cheltuit pentru „îngrijirea moștenirii”, instanța a constatat, pe de o parte, că nu s-a făcut nicio dovadă în sprijinul acestor afirmații, iar, pe de altă parte, că reclamanta-pârâtă nu avea calitatea de a solicita obligarea pârâților la plata acestor sume. În măsura în care soțul reclamantei, terț in raport de această moștenire, ar fi efectuat asemenea cheltuieli pentru conservarea bunurilor succesorale, acesta era îndreptățit să formuleze în nume propriu cerere de chemare în judecată pentru recuperarea acestor cheltuieli.

În condițiile art. 274 alin. 1 și 276 C.proc.civ., instanța a dispuns obligarea pârâților și a intervenienților să plătească reclamantei-pârâte suma de 302,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea timbrajului și a onorariilor aferente expertizelor efectuate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri reclamanta O. M., pârâții I. E., Z. G., Z. I. și C. E., intervenienții P. C., C. M. si A. N..

P. decizia civilă nr. 241/10.03.2011 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelurile declarate de apelanta-reclamantă și de apelanții-pârâți împotriva sentinței civile nr. 3980/04.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta O. M. a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 București pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate deschisă succesiunea defuncților M. R. (decedat în 1947) si M. I. (decedată în 1978), bunicii reclamantei, masa succesorala ramasa de pe urma acestora si mostenitorii. In ceea ce priveste mostenitorii, reclamanta a solicitat să se constate că este singura moștenitoare, pârâții fiind decăzuți din dreptul de opțiune succesorală prin neeaceptare in termen.

Instanța de fond a admis în parte această cerere, în sensul că, după ce a constatat deschisă succesiunea defunctilor M., a reținut ca mostenitori ai acestora, pe reclamanta O. M. (fiica lui Z. J. fosta M. J. descendentă a defunctilor M. R. si I.) si parata V. G. (fiica lui M. E. descendenta a defunctilor M. R. si I.), fiecare cu o cota de ½ din masă.

Tribunalul a constatat că reclamanta contestă calitatea de mostenitoare a paratei V. G., din doua motive, pe de o parte aceasta nu a acceptat mostenirea in termenul de 6 luni, iar pe de altă parte, nu mai poate fi mostenitoarea defunctilor M. R. si I., deoarece a fost înfiiată cu efecte depline de sotul mamei sale, Agapiu I.. Aceste critici nu au putut fi primite.

Din copia certificatului de nastere ..O. nr._ rezultă ca M. E. (mama paratei V. G.) născută la 02.07.1917 în . Vedea este fiica lui M. R. si I..

La 3.11.1944, M. E. s-a casatorit cu Agapiu I., astfel cum rezulta din copia certificatului de casatorie . nr._ eliberat de Primaria G. în 1954.

La 13.03.1985 Agapiu E. (fosta M.) a decedat, asa cum rezulta din certficatul de deces . nr._ eliberat de Primaria Sectorului 2 bucuresti. Din continutul acestui act rezulta ca ultimul domiciliu al defunctei Agapiu E. a fost in ..

Din inscrisurile depuse la dosar, (f.645,646,668,669,670,671) rezulta ca Agapiu E. in anul 1980-1981 a prelungit contractul de inchiriere a unei părti din imobilul situat in Plumbuita nr.49, contract incheiat initial de mama sa (M. I.) cu P. G..

Coroborand aceste inscrisuri cu martorii audiati in cauza, tribunalul a constatat că în mod corect, prima instanta a retinut că mama paratei V. G. (respectiv Agapiu E.) a facut acte de acceptare a mostenirii de pe urma parintilor (M. R. si I.), prin aceea că a locuit si a administrat imobilul ramas de pe urma acestora. În atare imprejurare, Agapiu E. nu poate fi inlaturată de la mostenirea defunctilor M. R. si I..

În ceea ce o priveste pe pârâta V. G. (fostă Agapiu) aceasta s-a nascut la 15.04.1936 iar din certificatul de nastere . nr._ rezultă că parintii săi sunt Agapiu I. si Agapiu E.. Chiar daca aceasta ar fi fost înfiiata de sotul mamei sale (avand în vedere că părintii sai s-au casătorit la 3.11.1944, anterior nasterii pâratei), asa cum sustine reclamanta, aceasta nu înseamnă că pârâta nu culege din mostenirea bunicilor materni M. R. si I.. La aceasta mostenire, parata V. G., vine în calitate de succesor al defunctei Agapiu E. si nu din partea tatalui, Agapiu I..

In consecintă, cirticile apelantei reclamante cu privire la calitatea de mostenitor a paratei V. G., urmeaza a fi inlaturate, dat fiind faptul ca aceasta a acceptat mostenirea mamei sale în termenul prevazut de lege care l-a rândul său s-a dovedit că a acceptat mostenirea defuncților M. R. si I..

Nici critica privind omisiunea instantei de a indica imobilul aflat in masa succesorala nu poate fi primita, pe de o parte aceasta nu se poate circumscrie notiunii de omisiune (cel mul daca se considera necesar poate fi vorba de o lamurire a dispozitivului) pentru a constitui motiv de apel iar pe de alta parte, instnata de fond a identificat in dispozitivul hotararii imobilul aflat in masa succesorala.

În ceea ce priveste sustinerea apelantei reclamante O. M., ca intimata V. G., nu are calitate in cauza intrucat nu a declarat apel, tribunalul a constatat că aceasta afirmatie e lipsita de suport juridic, in calea de atac a unei hotariri sunt citate în cauza toate părtile de la judecata în fond. În spetă, V. G. avand calitate de intimată.

În ceea ce priveste, criticile formulate de apelanta parata I. E. in apelul declarat (sotia supravietuitoare a defunctului I. R. – decedat la 9.02.1997 - fiu al defunctei Z. (ns. M.) J. fiica defunctilor M. R. si I., tribunalul a reținut că desi aceasta afirma că sotul său a acceptat mostenirea de pe urma defunctei Z. J., nu a facut nici o dovada în acest sens, contrar dispozitiilor art.1169 Cod civil.

Este adevărat ca mostenirea poate fi acceptată si tacit, asa cum a sustinut în dezvoltarea motivelor de apel, însa această acceptare trebuie dovedita. Nu se poate sustine că prima instantă a analizat superficial probele adminstrate, asa cum s-a afirmat de apelanta I. E.. Apelanta nu a administrat probe nici la fond si nici în apel, din care sa rezulte acceptarea tacită, in termen, de către R. I. a mostenirii de pe urma mamei sale. Faptul ca reclamanta ar fi facut vorbire in cererea de chemare in judecata despre niste discutii cu cei ce aveau vocatie succesorala nu este suficient pentru a se dovedi acceptarea tacită a mostenirii, întrucât beneficiarul retransmiterii trebuie să dovedeasca că mostenitorul a acceptat mostenirea in termen sau că a murit inainte de expirarea termenului.

Nici criticile formulate de apelantii C. M. si A. N. si intervenienta P. C., nu pot fi primite. In primul rand sustinerile acestora potrivit carorara instanta trebuia sa lamureasca anumite aspecte prin intrebari suplimentare la interogatoriu, sunt lipsite de suport atat timp cat legal citati si reprezentati in instantă, acestia puteau solicita administrarea de probatorii in dovedirea propriilor lor afirmatii. Mai mult, in administrarea probei cu interogatoriu, atat la fond cat si in apel, instanta a adresat părtilor atat intrebarile puse de părtile adverse cat si cele considerate de instanta utile cauzei. In situatia in care apelantii C. M., A. N. si P. C. aveau intrtebari suplimentare de adresat puteau solicita incuviintarea acestora intantei, ceea ce nu au facut.

De asemenea, tribunalul a reținut că procesul civil, este un proces al intereselor private, partile fiind obligate sa-si dovedeasca pretentiile si afirmatiile, iar rolul activ al judecatorului consta în prinicipal, a explica si respecta acestora drepturile procesuale. Cat timp apelantilor nu le-a fost îngradit dreptul la aparare si administrare probatorii, acestia beneficiind si de asistentă juridică de specialitate, nu se poate spune ca prima instanta nu a avut rol activ în administrarea probatoriului, astfel cum rezultă din motivele apelantilor C. M., A. N. si P. C..

In ceea ce priveste calitatea acestora de mostenitori ai defunctilor M. R. si I., se retine că acestia au ca autor pe M. M. fiica lui M. R. si I., astfel:

P. M. (fosta M.) a decedat in 1971, asadar este fiica predecedata a defunctei M. I., imprejurare fata de care apelantele C. M. si A. N. vin la mostenirea bunicilor M. R. si I. prin reprezentare conform art.664-668 cod civil.

Potrivit art.700 alin.1 cod civil, dreptul de optiune succesorala se prescrie in termen de 6 luni, termen ce incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii, deci de la data mortii celui care lasa mostenirea. Regula privind inceputul precriptiei se aplică indiferent daca succesibilul mosteneste in nume propriu sau prin reprezentare ori prin retransmitere.

Tribunalul a reținut că apelantele C. M. si A. N. nu au dovedit ca au facut acte de acceptare de pe urma bunicilor, in termenul de optiune succesorala. Din declaratia martorului audiat in apel, rezulta ca acesta avea varsta de 11 ani la data decesului lui M. I., imprejurare fata de care nu se poate retine ca martorul are cunostinta neindoielnic despe faptul ca apelantele C. M. si A. N. ar fi facut acte de accepatre a mostenirii de pe urma defunctilor M. R. si I..aceleasi considerente sunt valabile si pentru apelanta P. C..

Pentru aceleasi ratiuni, tribunalul nu a primit nici sustinerile formulate de Z. I. și Z. G..

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanta O. M. și pârâții Z. G., Z. I., C. E. și A. N..

La data de 09.12.2011 intimata I. E. a depus la dosar cerere de aderare la recursul declarat de C. E..

În drept, cererea de aderare la recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 316 rap. la art. 293 C.pr.civ.

P. decizia nr.566R/16.03.2012 Curtea de Apel București a admis recursurile declarate de recurenta reclamantă O. M. și de recurenții pârâți A. N., C. M., P. C., Z. I., C. E., Z. G. împotriva deciziei civile nr. 241/10.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. M., M. C., M. M., P. A., P. D., T. N. și Vitilă Gerogeta, a respins cererea de aderare la recurs formulată de I. E., ca inadmisibilă și a casat decizia civilă recurată, în sensul că: a admis apelurile formulate de apelanta reclamantă O. M., apelanții pârâți A. N., C. M., P. C., M. C. și M. M., I. E. împotriva sentinței civile nr. 3980/04.05.2009 pronunțată de Judecătoria sector 2, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 2 București

Pentru a pronunța această decizie Curtea a constatat că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față a fost declanșat de recurenta-reclamantă O. M. care, prin acțiunea cu a cărei soluționare a investit instanța de fond, a solicitat a se constata deschise succesiunile bunicilor săi, defuncții M. R. și M. I., precum și mamei sale, Z. (fostă M.) J. și în consecință, să se constate calitatea sa de moștenitor legal, prin retransmitere.

P. întâmpinarea formulată la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. G., reclamanta-pârâtă O. M. a arătat că nu a înțeles să solicite și deschiderea succesiunii mamei sale, Z. (fostă M.) J., ci numai a celor doi bunici, M. R. și I., amintind doar de succesiunea mamei sale pentru a se putea judeca în contradictoriu și cu celelalte 4 persoane care ar avea vocație la moștenirea mamei sale.

Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a luat act de această precizare din partea reclamantei O. M., în sensul că solicită a se dezbate numai moștenirile rămase de pe urma defuncților M. R. și M. I., pentru două considerente:

În primul rând, modificarea obiectului cererii de chemare în judecată nu a fost făcută prin intermediul unei cereri precizatoare, cerere care putea fi formulată în condițiile art. 132 alin. 1 C.pr.civ., ci este o simplă apărare formulată în cadrul întâmpinării la cererea reconvențională prin care pârâta V. G. solicita, la rândul său, să se constate deschise succesiunile celor doi defuncți, precum și faptul că singurele care au calitatea de moștenitoare legale sunt pârâta V. G. și reclamanta O. M..

În al doilea rând, întâmpinarea – din cuprinsul căreia instanța de fond a reținut că reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că nu mai solicită și dezbaterea succesiunii mamei sale Z. (fostă M.) J. – este formulată prin mandatar, iar pentru renunțarea un capăt de cerere, privind dezbaterea succesiunii defunctei Z. (fostă M.) J., era nevoie de prezentarea unui mandat special, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C.pr.civ.

Totodată, Curtea a mai constatat că specificul acestei cauze constă în aceea că se solicită a se constata calitatea de moștenitor prin retransmitere, situație în care este imperios necesar a se dezbate toate succesiunile succesive. În situația în care sunt în discuție mai multe moșteniri, fiecare din ele trebuie să fie analizată în mod separat, prin veriticarea condițiilor generale ale dreptului de moștenire în raport de fiecare moștenire în parte, deoarece nu este posibil (așa cum a procedat instanța de fond) a se constata calitatea de moștenitor a unei persoane de pe urma autorilor autoarei sale, în lipsa dezbaterii succesiunii autoarei acelei persoane.

Astfel, prima succesiune este cea a defunctului M. R..

Instanța de fond a constatat că succesiunea acestuia a fost deschisă prin deces, la data de 07.08.1947 și că au vocație generală la moștenirea acestuia soția supraviețuitoare M. I. și cei patru descendenți – M. M., M. E., M. M. și M. J.. Dintre cei 5 moștenitori cu vocație generală la moștenirea lui M. R., instanța de fond a constatat că numai M. I. a făcut acte de acceptare tacită, prin luarea în stăpânire a bunului imobil comun din masa succesorală și prin închirierea acestuia, așa cum reiese din dosarul fiscal.

Cea de-a doua moștenire este cea a defunctei M. I., decedată la data de 28.12.1978.

Cu privire la moștenitorii acesteia, instanța de fond a constatat că au vocație generală cei 5 copii ai defunctei, respectiv: Agapiu (fostă M.) E., M. M., M. M., Z. (fostă M.) J. și M. G. și că, dintre aceștia, doar Agapiu (fostă M.) E. și Z. (fostă M.) J. au efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii.

În privința acestei constatări a formulat apel reclamanta O. M. – prin care a susținut faptul că pârâta V. G. nu a administrat probe din care să dovedească că a acceptat moștenirea lui M. I. în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii prevăzut de art. 700 C.civ., precum și de pârâta. De fapt, ceea ce a invocat apelanta-reclamantă este faptul că instanța de fond trebuia mai întâi să verifice acceptarea în termen a moștenirii lui M. I. de către M. E., și apoi acceptarea în termen a moștenirii lui M. E. de către pârâta V. G., pentru a se putea vorbi de calitatea pârâtei de moștenitor a defunctei M. I., prin retransmitere. Aceasta deoarece, în lipsa acceptării din partea mamei sale a moștenirii lui M. I., calitatea de erede al lui M. E. se stingea, cu consecința că nu se mai punea problema re-transmiterii părții sale din moștenirea lui M. I., la decesul lui M. E., către pârâtă.

Pentru verificarea acestor critici, instanța de apel a încuviințat pentru apelanta-reclamantă O. M. și intimata-pârât V. G. proba cu înscrisuri, în condițiile în care în speță părțile au învederat instanței că niciunul dintre moștenitori nu a efectuat acte de acceptare expresă a moștenirii, iar în privința mijloacelor de probă a acceptării tacite, proba cu înscrisuri nu este suficientă, deoarece părțile nu au invocat efectuarea de către moștenitori a unor acte de dispoziție sau de administrare definitivă, în accepțiunea art. 690 C.civ., ci un fapt juridic – respectiv deținerea bunului succesoral, mutarea definitivă în casa moștenită – fapt care se poate dovedi prin administrarea probei testimoniale.

Instanța de apel a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă O. M. pe considerentul că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că Agapiu E. a prelungit contractul de închiriere încheiat de mama sa cu P. G., în anul 1980-1981; iar cu privire la acceptarea moștenirii lui Agapiu E. de către pârâta V. G., nu a învederat nici un considderent sub aspect probatoriu.

La acest punt, Curtea a constatat ca fiind întemeiate criticile formulate de către recurenta-reclamantă O. M. prin recursul de față, conform cărora instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 689 și art. 700 C.civ., deoarece instanța de apel s-a referit la momente ulterioare împlinirii termenului de 6 luni. Într-adevăr, tribunalul a analizat relevanța, sub aspectul acceptării tacite a moștenirii defunctei M. I. (decedată în anul 1978), a unor acte îndeplinite de către Agaiu (fostă M.) E. în anul 1980, deci la 2 ani de la data deschiderii succesiunii.

Curtea a constatat că, pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 689 rap. la art. 700 C.civ. și verificarea judioasă a criticilor formulate prin motivele de apel de către apelanta-reclamantă O. M., era necesară administrarea probei testimoniale pentru a se stabili dacă în perioada 28.12._79, Agapiu (fostă M.) E. a efectuat acte juridice sau fapte materiale care să aibă semnificația acceptării tacite a moștenirii lui M. I., în accepțiunea art. 689 C.civ., precum și a moștenirii lui Agapiu (fostă M.) E., de către pârâta-reclamantă V. G., pentru a se putea pune în discuție problema retransmiterii succesorale.

Cu privire la ceilalți moștenitori cu vocație generală la moștenirea defunctei M. I. – respectiv M. M., M. M. și M. G. - instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada unor acte de acceptare tacită din partea acestora.

P. apelul formulat împotriva acestei constatări a instanței de fond, apelanții-pârâți C. M., A. N. și apelanta-intervenientă P. C. au susținut faptul că autoarea lor - P. M. M. - a locuit în imobilul în litigiu, iar după decesul acesteia, copiii ei au făcut acte de acceptare tacită; au mai susținut că în mod greșit a reținut tribunalul că P. M. M. nu a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii lui M. I., deoarece era decedată la acea dată. De asemenea, apelanții au mai criticat insuficiența mijloacelor de probă adminsitrate în primă instanță de fond, aspect care a avut consecințe asupra reținerii situației de fapt, sub aspectul persoanelor care au acceptat în termen moștenirea lui M. I., dintre cei 5 descendenți ai acesteia.

Pentru verificarea acestor susțineri, tribunalul a încuviințat proba testimonială cu un martor pe aspectul acceptării succesiunii lui M. I., însă din examinarea declarației martorei D. C. Curtea a constatat că aceasta nu a fost întrebată în legătură cu aspectele esențiale pentru aflarea cărora a fost încuviințată această probă, respectiv împrejurări din care să reiasă acte de acceptare tacită a moștenirii lui M. I., în perioada 28.12._79, de către cei 4 descendenți ai acesteia, în viață la data deschiderii moștenirii, iar în legătură cu acceptarea din partea lui P. M. M., predecedată, împrejurări din care să reiasă acceptarea tacită a moștenitorilor acesteia, de asemenea în cadrul termenului de opțiune succesorală, caculat de la data decesului lui M. I..

Este corectă critica formulată prin recursul declarat de pârâta A. N., conform căreia în mod greșit tribunalul a respins critica potrivit căreia mama sa P. M. M. nu avea cum să eectueze acte de acceptare tacită a moștenirii lui M. I., deoarece era decedată la data deschiderii succesiunii acesteia, astfel că apelul declarat de apelanta A. N. era întemeiat. Într-adevăr, P. M. M. era predecedată la data deschiderii succesiunii lui M. I., situație în care instanțele urmau să analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 664-668 C.civ., referitoare la reprezentarea succesorală.

Potrivit acestor dispoziții legale, reprezentanții urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului lor, decedat la data deschiderii succesiunii, pentru a culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia, dacă s-ar mai fi aflat în viață. Reprezentanții (copii defunctei predecedate P. M. M.) trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea reprezentatului: trebuie să aibă capacitate succesorală, adică să fi fie născuți la data decesului lui M. I., să aibă vocație succesorală generală proprie; să fi acceptat moștenirea în termenul de 6 luni calculat din data de 28.12.1978.

Spre acest demers, trebuia ca instanțele de fond să administreze toate probele, inclusiv proba testimonială, referitoare la dovedirea unor împrejurări din care să reiasă dacă copii lui P. M. M., care erau născuți la data de 28.12.1978, au efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii lui M. I., în perioada 28.12._79; și nu să constate că în privința acestora a expirat termenul de opțiune succesorală pe considerentul că autoarea lor (P. M. M.) nu a afectuat acte de acceptare tacită - deși aceasta era predecedată, și în lipsa oricăror probatorii pe aspectul acceptării tacite de către reprezentanți a moștenirii lăsate de reprezentată.

Curtea a mai reținut că prin sentința de fond judecătoria nu a analizat și nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la cea de-a treia succesiune, a defunctei Z. (fostă M.) J., considerând în mod greșit că reclamanta a renunțat la acest capăt de cerere, petit la care – de altfel – nici nu putea renunța, pentru că în lipsa constatării calității de moștenitoare a mamei sale, reclamanta nu ar putea să culeagă moștenirea defuncților M. R. și M. I., prin retransmitere.

Pot beneficia de retransmitere numai acei moștenitori legali care dovedesc că autorul lor a acceptat moștenirea în termenul de 6 luni de la data decesului lui de cuius.

Acestea au fost și criticile formulate de către apelanții-pârâți Z. G., Z. I. și I. E., care au învederat instanței de apel faptul că în mod greșit s-a reținut numai calitatea de moștenitoare a reclamantei O. M. de pe urma defuncților M. R. și M. J., deoarece toți copii lui Z. (fostă M.) J. au calitate de moștenitori.

În aceste condiții, trebuia ca tribunalul să constate că instanța de fond nu a analizat moștenirea lui Z. (fostă M.) J., nu a stabilit în mod efectiv care sunt persoanele care au vocație concretă la moștenirea acesteia și care ar putea în acest fel să preia, prin retransmitere, moștenirea lăsată de primii doi defuncți.

Or, tribunalul – fără a observa că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește dezbaterea moștenirii lui Z. (fostă M.) J. – a respins apelul formulat de pârâții Z. G., Z. I. și I. E., pe considerentul că nu au administrat probe din care să reiasă acceptarea taxcită a moștenirii lui Z. J., considerent pe care instanța de recurs de asemenea îl consideră nelegal, deoarece instanța avea la rândul ei posibilitatea de a dispune completarea probelor pe care le considera necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 teza finală C.pr.civ.

În ceea ce privește compunerea masei succesorale, Curtea a constatat că imobilul cu privire la care instanța de fond a constatat că se află în masa succesorală rămasă de pe urma defuncților M. R. și M. I. nu are aceeași descriere cu cea din titlul de proprietate. Astfel, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1923 de fostul Tribunal Ilfov, secția Notariat a luat naștere starea de coproprietate între M. R. și J. I.. Imobilul astfel dobândit nu s-a aflat în proprietate devălmașă, ci în stare de coproprietate, deoarece actul de dobândire a fost încheiat anterior datei căsătoriei dintre cei doi de cuius.

P. acest act de vânzare-cumpărare, cei doi defuncți au dobândit un imobil compus din teren în suprafață de 475 m.p. și o construcție cu destinația de locuință compusă din 1 cameră și o sală.

Dacă problema întinderii reale a terenului menționat în actul de proprietate a fost lămurită de instanța de fond prin dispunerea completării probei cu expertiza tehnică, astfel că în raportul de expertiză efectuat de expert Sandița I. (filele 1266-1267 din vol. IV) se regăsesc motivele care explică diferența de suprafață dintre cea din titlul și cea din măsurători (în sensul că suprafața trecută în act este doar aproximativă și întrucât în partea de Apus a terenului se află malul Lacului Plumbuita); în schimb Curtea a constatat că instanțele nu au lămurit problema actului de proprietate în ceea ce privește construcția aflată pe acest teren, în prezent compusă din parter și un etaj și construcții anexe, în componența stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expert O. C.. Expertiza a concluzionat că noua construcție a fost edificată în anul 1934, astfel că nu este aceeași cu construcția pentru care defuncții M. R. și M. I. deșineau un titlu de proprietate încheiat în anul 1923. În aceste condiții, având în vedere că autorizația de construire nu reprezintă titlu de proprietate, pentru reținerea în componența masei succesorale și a imobilului-construcție P+E, era necesar a se solicita părților a se face dovada dreptului de proprietate asupra construcției, eventual printr-o hotărâre în constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.

În ceea ce privește situația juridică a terenului în suprafață de 475 m.p. (510,5 m.p. din măsurători) situat în București, ., sector 2, Curtea a constatat că instanțele de fond nu au lămurit-o, având în vedere că răspunsurile emise de autoritățile cu competențe în acest domeniu sunt contradictorii. Astfel, se constată că, deși prin adresa nr._/25.11.1999 (fila 21 vol I și fila 652, 654 din vol. III) Administrația Financiară a Sectorului 2 învederează faptul că în evidența cadastrală a Consiliului Local sector 2 terenul din . figurează ca proprietate ICRL C., totuși prin adresa nr. 194/23.01.2008 (fila 747 vol III) . că acest teren nu a figurat și nu figurează în ec’vidențele sale. Totodată, prin adresa nr._/_/04.10.2007 Primăria Municipiului București, Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții Planificare (fila 550 vol. II) învederează că situația juridică a terenului este cea comunicată de Aministrația Financiară, respectiv teren proprietate de stat, cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor INT ICRAL C.. Pentru lămurirea acestor divergențe cu privire la situația juridică a terenului cu privire la care se pretinde a fi inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defuncților M. R. și M. I., era necesar ca instanța să ceară lămuriri tuturor instituțiilor publice cu competențe în acest domeniu, cu date cât mai concrete de identificare, eventual cu copie de pe raportul de expertiză efectuat de expert Săndiță I., sau cu indicarea numărului cadastral – nr. cadastral 4946, conform adresei nr._/4316/08.04.2008 comunicată de Primăria Municipiului București, potrivit căreia acest imobil a primit adresa pe ., din anul 1986. Din relațiile comunicate de Administrația Financiară reiese că imobilul a purtat adresa .. 49 (filele 578-595 vol. II).

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a constatat că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 5 C.pr.civ. - deoarece instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care nu a analizat, pentru fiecare moștenire în parte, îndeplinirea condițiilor generale ale dreptului la moștenire, precum și acceptarea în termenul de 6 luni, termen ce începe să curgă separat, de la data deschiderii fiecăreia dintre moșteniri în parte, și nu a analizat condițiile în care poate opera retransmiterea moștenirlor succesive, respectiv condițiile reprezentării succesorale, și fără a se pronunța pe capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii lui Z. (fostă M.) J. - va admite recursurile, va casa în tot decizia civilă recurată, iar în temeiul art. 297 C.pr.civ. va admite apelurile, va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 2.

Cererea de aderare la recurs formulată de I. E., a fost respinsă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că dispotițiile art. 316 C.pr.civ. îngăduie ca, în recurs, să se aplice dispozițiile privitoare la judecata în apel, dispoziții din care nu fac parte cele ale art. 293 și 293¹ C.pr.civ. În plus, Curtea a constatat că posibilitatea aderării este specifică numai fazei procesuale a apelului, care are efect devolutiv atât sub aspectul temeiniciei cât și al legalității, iar aplicarea acestor dispoziții și în recurs ar echivala cu extinderea, prin analogie, a unei instituții incompatibile cu etapa procesuală a recursului.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 29.08.2012.

În rejudecare au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu martori, declarațiile martorilor M. F., P. G. și C. E. fiind consemnate la filele 394-396 dosar vol III, precum și proba cu expertiza tehnică construcții.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de optiune succesorala invocata de către reclamantă pentru toti pârâții și intervenienții și unită de instanță cu fondul cauzei prin încheierea din sedința publică din 20.04.2007, instanța o apreciază ca fiind o apărare de fond, care va fi analizată pentru fiecare parte atunci când i se va stabili sau nu calitatea de moștenitor (f.423)

În ceea ce îi privește pe pârâții Popesu A. și P. D., instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge cererea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă având în vedere că prin Certificatul de moștenitor nr.197/09.12.2002 emis de BNP M. N. G. (f.66-69), s-a constatat că aceștia sunt străini de succesiunea defunctului P. I. G., fiul lui M. M..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Autorii comuni ai părților litigante au fost M. R. și M. (născută J.) I.. Cei doi s-au căsătorit la data de 13.09.1930, după cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ eliberat de Sfatul Popular al raionului 1 Mai, însă din probatoriul administrat s-a reținut că cei doi au conviețuit cu mult timp înainte de a se căsători. În acest sens, instanța reține că în anul 1923 M. R. și J. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil din . la numita F. N. C., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/oct. 1923 la fostul Tribunal Ilfov – Secția Notariat; imobilul compus din teren în suprafață de aproximativ 475 mp și o construcție cu destinația de locuință edificată pe acesta. Ulterior, proprietarii cumpărători au dărâmat această construcție, edificând una nouă, formată din trei camere și o sală, în baza Autorizațiunii nr. 608/07.09.1934 eliberată de Primăria .>

În privința descendenților soților M., se reține din probatoriul administrat, că au fost în număr de 5, respectiv M. M., M. E. (cunoscută și ca E.), M. M., M. J. și M. G..

În privința decendentelor M. M. și M. E., instanta constată că acestea s-au născut înainte de căsătoria soților R. M. și I. J., în 24.08.1920 (conform certificatului de deces de la fila 74 V1), respectiv 02.07.1917 (conform certificatului de naștere de la fila 108 V1), fiind recunoscute de R. M., având în vedere că au purtat numele M., deși la data nașterii lor numele mamei era J.. Dealtfel, în privința celei de a doua, M. E. (E.) acest fapt este confirmat de adresa nr. 1444/28.09.2005 a Primăriei . se arată că respectiva s-a născut J., fiind fiica Ioanei J., cu tată necunoscut, existând ulterior o mențiune în sensul că a fost „legitimată” prin căsătoria dintre R. M. și I. J., celebrată la 13.09.1930.

Toți cei 5 descendenți menționați mai sus au decedat la rândul lor, filiația în urma fiecăruia fiind următoarea:

M. M. a avut trei copii, M. C., M. N. – devenită T. N. în urma căsătoriei și M. M.– toți fiind pârâți în prezenta cauză.

În ceea ce privește succesiunea defunctului M. R. instanța reține următoarele:

Succesiunea acestuia a fost deschisă prin deces, la data de 07.08.1947 și au vocație generală la moștenire soția supraviețuitoare M. I. și cei patru descendenți – M. M., M. E., M. M. și M. J.. Dintre cei 5 moștenitori cu vocație generală la moștenirea lui M. R., instanța constată că numai M. I. a făcut acte de acceptare tacită, prin luarea în stăpânire a bunului imobil comun din masa succesorală și prin închirierea acestuia, așa cum reiese din dosarul fiscal (f. 577-617 vol. 2-3).

Nu se poate reține că fiica acestuia M. M. ar fi acceptat în termen succesiunea de pe urma defunctului său tată,

M. R., așa cum susțin pârâtele C. M. și A. P. N., întrucât din probele administrate în cauză rezultă numai că aceasta a locuit în imobil până la decesul său, intervenit la data de 06.04.1971. Din depoziția martorei C. E. rezultă că P. M. s-a îngrijit de imobil cât a stat acolo și că s-a ocupat de datinile creștinești după ce au murit M. R. și M. J.. Această depoziție insă nu este concludentă și nu poate fi reținută de instanță întrucât fiica M. M. este predecedată defunctei M. I. și ca atare aceasta ar fi putut să se ocupe cel mult de datinile creștinești privind pe defunctul M. R..

Ca atare, durata și continuitatea actelor materiale de folosire, îngrijire si de îmbunatatire a imobilului, unita cu plata exclusiva a impozitelor aferente pe o perioada foarte lunga de timp exclud caracterul unor acte întâmplatoare sau de administrare în interesul tuturor mostenitorilor si dovedesc însusirea calitatii de unic mostenitor si de proprietar al defunctei M. I..

În ceea ce privește moștenirea defunctei M. I. se reține că la data de 28.12.1978 a survenit decesul acesteia, cu ultim domiciliu în București, ., sector 2, (certificat de deces . nr._ eliberat de Primăria sectorului 2 București -fila 14 vol 1), astfel că în condițiile art. 651 C.civil, instanța va constata deschisă această succesiune.

În privinta mostenitorilor defunctei, instanta reține că în lipsa unor acte de acceptare expresă a succesiunii defunctei, din probatoriu a rezultat că succesiunea a fost acceptată doar de M. J. și de Agapiu E., două dintre fiicele acesteia întrucât ambele au preluat posesia imobilului. Astfel, din depoziția martorei C. E. rezultă că după moartea șoților M. în imobil au rămas toate fetele (f.394 vol. III). Această depoziție se coroborează cu înscrisurile de la dosar (f. 644-647, 941-948 Vol.4) din care rezultă că Agapiu E. a închiriat imobilul și a solicitat impunerea sa ca urmare a venitului obținut din închiriere, aceasta manifestându-și în mod tacit dar neechivoc intenția de a accepta succesiunea de pe urma mamei sale, întrucât numai prin acceptarea acestei moșteniri putea să efectueze acte juridice cu privire la moștenirea mamei sale. De asemenea, atât din certificatul de deces . nr._/25.04.2000 (f.110), cât și din certificatul de deces . nr._/04.06.1998 (f.15) rezultă că utlimul domiciliu al celor două fiice a fost în București, ..

Totodată, se constată că M. E. (menționată în actele de stare civilă și cu prenumele E.) s-a căsătorit cu Agapiu I. și a avut un singur copil – Agapiu G., devenită V. G. în urma căsătoriei (filele 108-112 V1) – pârâtă-reclamantă în cauză.

În privința acestei părți, reprezentantul reclamantei-pârâte a contestat calitatea sa de nepoată a defuncților M. R. și I., față de diferențele existente în actele de stare civilă între prenumele autoarei sale E./E..

Instanța constată netemeinicia acestor susțineri. Astfel, în ciuda diferenței de prenume E./E., rezultă că este vorba de aceeași persoană atât față de mențiunile din certificatele de naștere și de deces referitoare la numele părinților și la locul nașterii – rezultă și că Agapiu G. (născută la 15.04.1936 – certificat de naștere la fila 111 V1 – căsătorită V. conform certificatului de căsătorie de la fila 112 V1) este fiica ei, atât față de identitatea dintre numele părinților și de vârsta mamei menționată în certificatul de naștere al Georgetei Agapiu.

De asemenea, pârâta-reclamantă V. G. este unica moștenitoare a defunctei M. E., iar conform art.653 alin.1 C.civ. descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului, fiind moștenitor sezinar.

S-a arătat de către pârâții P. C. M. și P. A. N. și de către intervenienta P. C., că în calitate de fiice ale defunctei predecedate M. M., au acceptat în termen legal moștenirea defunctei M. I.. Din depozițiile martorilor audiați în rejudecare, martorii P. G. și C. E., (f.394,396), rezultă numai că acestea au acceptat moștenirea mamei lor, că după moartea acesteia au plecat din imobilul situat în . și că au luat o parte din bunurile aflate în imobil, în anul 1968.

Potrivit art.689 teza a IIa C.civ., acceptarea este tacita când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede, si care lasă a se presupune neaparat intenția sa de acceptare.

Textul citat impune două condiții pentru a putea opera acceptarea tacită și anume voința succesibilului de a accepta moștenirea și săvârșirea de acte sau fapte din care să rezulte intenția de a accepta pur și simplu moștenirea. Împrejurările invocate de către acești pârâți și intervenientă nu se circumscriu categoriei juridice a actelor cu semnificație juridică de acceptare tacită a succesiunii. Mai mult, martorul P. G. a declarat că nu cunoaște dacă A. N. ”a participat în vreun fel la înmormântarea lui M. I. și nici dacă aceasta a investit cu privire la imobilul din .”

În privința celorlalte persoane care ar fi avut vocație la succesiunea defunctei M. I., respectiv copiii săi M. M. și M. G., nu s-a făcut dovada că ar fi acceptat succesiunea în vreuna din modalitățile prevăzute de lege. Astfel, nu există acte exprese de acceptare a succesiunii făcute în termenul legal consacrat de art. 700 C.civil, iar susținerile pârâților din prezenta cauză, în sensul că înțeleg să accepte succesiunile defuncților lor bunici sau străbunici, M. R. și I., sunt lipsite de efecte juridice, câtă vreme autorii lor, copiii defuncților, nu au acceptat aceste succesiuni. În sprijinul concluziei că M. M. și M. G. nu ar fi acceptat succesiunile defuncților M. R. și I. s-au retinut răspunsurile date la interogatoriu de pârâți și intervenienți, (filele 483-485 vol.2), prin care acestia recunosc că autorii lor nu au acceptat succesiunea.

În ceea ce privește moștenirea defunctei M. Z. J. instanța reține următoarele:

Pârâta I. E. nu are calitate de moștenitor al lui M. J., având în vedere că fiica acesteia vine la moștenirea bunicii prin reprezentarea tatălui predecedat la data de 1997, iar în cauză nu s-au făcut probe din care să rezulte că fiica a făcut acte de acceptare tacită sau expresă. Pârâta I. E. neputând veni la moștenire prin reprezentarea soțului.

Ceilalți moștenitori ai defunctei M. Z. J. sunt copii acesteia reclamanta-pârâtă O. M. și pârâții Z. I., Z. G. și C. E.. Din probele adminsitrate în cauză, depoziții de martori, răspunsuri la interogatorii, precum și din susținerile părților și recunoașterile parțiale ale acestora din cererile depuse la dosar (f.513 Vol 2) rezultă că aceștia au acceptat tacit succesiune de pe urma mamei lor. Astfel, din depoziția martorei M. F. rezultă că pârâtul Z. G. și familia sa au locuit în imobilul din . împreună cu mama sa, că acesta avea grijă de părinți, că după moartea mamei sale a plecat în Italia la muncă, dar că în imobil a continuat să locuiască soția acestuia, că ”le-a trimis bani, a mai făcut câte ceva la casă, un gard la stradă, camera din partea dreaptă a renovat-o” (f.395 vol 3). De asemenea, reclamanta prin cererile depuse (f.652 vol 1) nu contestă calitatea de moștenitori a pârâților Z. I., Z. G. și C. Elenea, ci le reproșează faptul că deși au cunoscut situația imobilului nu i-a interesat problemele moștenirii, că de acestea s-a ocupat singură plătind în mod exclusiv impozitul aferent. P. răspunsurile la interogatorii (f.480 vol 2 – întrebări 6 și 7) reclamanta-pârâtă O. M. recunoaște că de la mama ei au rămas lucruri vechi, de când erau mici, și că niciunul dintre frați nu a luat nimic, ca și ea, că nu a făcut niciun act privind succesiunea fără știrea fraților (f.155 TB, întrebarea nr.4) și că toți frații au contribuit la întreținerea părinților în viață cât și la cheltuielile privind decesul lor (f.158 TB, întrebarea nr.5) . De asemenea, pârâții Z. I., Z. G. și C. E. nu își contestă calitatea de moștenitori ai mamei lor. Faptul că reclamnta a fost singura care a făcut demersuri pentru plata impozitelor restante și a lămuririi situației juridice a imobilului din . nu presupune că aceasta este și singura acceptantă a moștenirii rămase de pe urma mamei ei.

Având în vedere că moștenitorii defunctei M. J. sunt reclamata-pârâtă O. M. și pârâții Z. I., Z. G. și C. E., iar moștenioarea defunctei M. E. este pârâta reclamantă Agapiu G., instanța constată că aceștia au dobândit calitatea de moștenitoare de pe urma defunctei M. I. prin retransmitere, retinându-se că ceilalți pârâți și intervenienții din prezenta cauză sunt străini de succesiunile defuncților M. R. și M. I..

Față de cele reținute instanța va constata că ceilalți pârâții și intervenienți principali sunt străini de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul legal. De asemenea, va respinge cererile de intervenție ca fiind formulate de persoane străine de succesiunea defuncților.

În ceea ce privește masa succesorală, se constată că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1923 de fostul Tribunal Ilfov, secția Notariat, defuncții M. R. și M. (Z.) I. au dobândit, în cote egale de ½, în starea de coproprietate, actul de dobândire fiind încheiat anterior datei căsătoriei dintre cei doi defuncți, imobilul compus din teren în suprafață de 475 m.p. și o construcție cu destinația de locuință compusă din 1 cameră și o sală (f.11 vol 1).

Din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, imobilul ce a format obiectul actului de vânzare-cumpărare sus menționat este unul și același cu imobilul situat în prezent în ., compus din teren în suprafață de 510 mp – conform susținerilor expertului topograf, diferența de teren s-a datorat, pe de o parte, lipsei instrumentelor de măsurare la data încheierii actului, iar, pe de altă parte, prin alinierea frontului la . actului de vânzare-cumpărare. Conform raportului de expertiză tehnică imobiliară nr. 6925/26.08.2008 întocmit de exp. O. C., pe teren sunt edificate 2 corpuri de clădire – unul principal C1, cu destinația de locuință (P+E) din zidărie cărămidă, cu învelitoare din carton asfaltat edificată în 1934, precum și construcții anexe, valoarea de circulație a întregului imobil fiind stabilită la 408.913 lei (construcții – 30.161 lei, teren 378.752 lei).

Pentru lămurirea situației juridice a acestui imobil, instanța a efectuat mai multe adrese către DVBL, Primăria Municipiului București - Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, Comisia de Aplicare a Legii 18/1991, Primăria Municipiului București - Direcția de Patrimoniu, Administrația Financiară Sector 2, Apolodor SA, Primăria Sectorului 2, OCPI și către ICRAL C..

Cu toate acestea, răspunsurile instituțiilor abilitate nu au fost diferite față de cele comunicate instanței în primul ciclu procesual.

Astfel, prin adresa nr._/03.11.2014 a Primăriei sectorului 2 București - Direcția Urbanism, cadastru și Gestionare Teritoriu (f.285), precum și prin adresa nr._/_/26.11.2014 a Primăria Municipiului București - Direcția de Patrimoniu (f.316) rezultă că imobilul figurează în evidențe ca proprietate de stat – categoria de folonsiță „construcții și curți” cu posesor ICRAL C., actual ., nu s-a făcut dovada existenței unui act juridic de preluare a imobilului de către stat, astfel că probatoriul administrat a relevat păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul soților M..

P. adresa nr.2093/28.10.2014 . precizat că terenul din . sector 2 nu a figurat și nu figurează în evidențele acestei societăți.

Așa fiind și având în vedere că din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul defuncților M. R. și M. I., în acest sens fiind și declarațiile de impunere aflate în dosarul fiscal, contractele de închiriere încheiate de M. I. și Agapiu E. și chiar adresele DVBL sector 2, prin care s-a impus acest imobil și s-a stabilit în sarcina proprietarilor și moștenitorilor acestora obligația de plată a impozitelor aferente, instanța va constata că masa succesorală este compusă din imobilul teren din . sector 2.

În ceea ce privește construcția edificată pe teren instanța reține că potrivit deciziei de casare era necesar ca părțile să face dovada dreptului de proprietate asupra construcției, eventual printr-o hotărâre în constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, având în vedere că potrivit expertizei pe teren există o construcție care nu este aceeași cu construcția pentru care defuncții M. R. și M. I. dețineau un titlu de proprietate (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1923 de fostul Tribunal Ilfov, secția Notariat).

Cum potrivit art.315 c.proc.civ. In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului și cum în rejudecarea în fond după casre, părțile nu au produs alte dovezi cu privire la dreptul de proprietate asupra construcției potrivit art.1169 C.civ., instanța nu va include în masa succesorală și construcția astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză.

Față de cele reținute instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă, astfel cum a fost completată și precizată, va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. G., va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A. și P. D. și va respinge cererea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și va respinge cererile de intervenție ca fiind formulate de persoane străine de succesiunea defuncților. De asemenea, va constată deschisă succesiunea defunctului M. R., decedat la 07.08.1947, cu ultim domiciliu în București, .. 47, sector 2, va constata că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 475 mp (510,5 mp din măsurători) (restul cotei de ½ aparține soției supraviețuitoare M. I.). Va constată că are calitatea de unică moștenitoare legală a defunctului M. R. soția supraviețuitoare M. I. și va constata deschisă succesiunea defunctei M. I., decedată la 28.12.1978, cu ultim domiciliu în București, ., sector 2.

Totodată, va constata că masa succesorală de pe urma defunctei M. I. se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 475 mp (510,5 mp din măsurători) și pasiv succesoral în sumă de suma de 15.824.244 ROL. Va constată deschisă succesiunea defunctei M. Z. J. decedată la data de 03.06.1998 cu ultimul domiciliu în București, ., sector 2.

Instanța va constata că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei M. Z. J. reclamata-pârâtă O. M. și pârâții Z. I., Z. G. și C. E., în calitate de fii ai defunctei cu o cotă de ¼ fiecare și va constată că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei M. I. reclamata-pârâtă O. M., pârâții Z. I., Z. G. și C. E., în calitate de nepoți de fiică, cu o cotă de 1/8 fiecare din masa succesorală și pârâta-reclamantă V. G., în calitate de nepoată de fiică, cu o cotă de 4/8 din masa succesorală. Totodată, va constata că ceilalți pârâții și intervenienți principali sunt străini de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul legal.

În condițiile art. 728 C.civil, coroborat cu art. 673¹⁰C.proc.civ., instanța având în vedere că imobilul nu este comod partajabil în natură, si că reclamanta-pârâtă a fost singura care a solicitat atribuirea bunului, va dispune sistarea stării de coproprietate asupra bunului imobil, în sensul atribuirii acestuia către reclamanta-pârâtă O. M..

De asemenea, va obliga reclamanta-pârâtă ca în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri să plătească pârâtei-reclamante V. G. suma de 189.376 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți de 4/8 cuvenite acesteia și către fiecare dintre pârâții Z. I., Z. G. și C. E., câte 47.344 lei fiecare, reprezentând contravaloarea cotei părți de 1/8 cuvenite a fiecărui comoștenitor.

În privinta cheltuielilor efectuate cu întocmirea cadastrului pentru imobil, instanța reține că nu s-a facut dovada ca ar fi fost platit de reclamanta, beneficiarii lucrarii fiind alte persoane M. G. și Z. G. (f.459, 552-556 vol.1).

În privinta impozitului plătit de reclamanta-pârâtă, se constată din înscrisurile de la dosar că aceasta a semnat un angajament de plată pentru suma de 15.824.244 ROL, cu DVBL sector 2 (f.27), iar pârâta-reclamantă V. G. a achitat suma de 1.000.000 ROL, conform chitanței nr._/26.04.2005 (f.113) și suma de 100 lei conform chitanței nr._/24.01.2007 (f.346) astfel că instanța va obliga pârâta-reclamantă V. Gerogeta la plata către reclamanta-pârâtă O. M. a sumei de 591,21 RON, iar pârâții Z. I., Z. G. și C. E. la plata sumei de 197,8 lei fiecare către reclamanta-pârâtă O. M.. În privința celorlalte sume de plată a impozitului instanța reține că titlurile executorii au fost emise pe numele deuncților M. R. și M. I., iar reclamanta nu a făcut dovada că a plătit aceste sume astfel încât nu pot fi obligați pârâții la plata acestora.

Cât privește celelalte pretenții ale reclamantei-pârâte, respectiv plata sumei de 1000 euro de către fiecare beneficiar al moștenirii, reprezentând sumele pe care soțul său le-ar fi cheltuit pentru „îngrijirea moștenirii”, instanța constată, pe de o parte, că nu s-a făcut nicio dovadă în sprijinul acestor afirmații, iar, pe de altă parte, că reclamanta-pârâtă nu avea calitatea de a solicita obligarea pârâților la plata acestor sume. În măsura în care soțul reclamantei, terț in raport de această moștenire, ar fi efectuat asemenea cheltuieli pentru conservarea bunurilor succesorale, acesta era îndreptățit să formuleze în nume propriu cerere de chemare în judecată pentru recuperarea acestor cheltuieli.

În condițiile art. 274 alin. 1 și 276 C.proc.civ., instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă O. M. cu domiciliul în București, sector 3, .. 23, . a fost completată și precizată, în contradictoriu cu pârâții A. N. cu domiciliul în București, sector 2, ., C. A. cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., C. M. cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., C. I. cu domiciliul în sector 4, București, ., . M. cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., C. E. cu domiciliul în Jilava, ., ., ., D. M. cu domiciliul în București, sector 2, .-250, .. A, ., I. E. cu domiciliul ales în București, sector 2, ., . C. cu domiciliul în București, sector 2, .. 34, M. M. cu domiciliul în București, sector 2, .-250, .. A, ., P. A. cu domiciliul în București, sector 3, ., . N. cu domiciliul în București, sector 2, ., . G. cu domiciliul în București, sector 2, .. 80, Z. I. prin mandatar Z. G., cu domiciliul în Voluntari, ., ., ., Z. G. cu domiciliul în Voluntari, ., ., . și intervenienții P. O. C. cu domiciliul în sector 1, București, ., .> P. D. cu domiciliul în București, sector 4, .. 42, ., ..

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. G..

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A. și P. D. și respinge cererea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererile de intervenție ca fiind formulate de persoane străine de succesiunea defuncților.

Constată deschisă succesiunea defunctului M. R., decedat la 07.08.1947, cu ultimul domiciliu în București, .. 47, sector 2.

Constată că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 475 mp (510,5 mp din măsurători) (restul cotei de 1/2 aparține soției supraviețuitoare M. I.).

Constată că are calitatea de unică moștenitoare legală a defunctului M. R. soția supraviețuitoare M. I..

Constată deschisă succesiunea defunctei M. I., decedată la 28.12.1978, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 2.

Constată că masa succesorală de pe urma defunctei M. I. se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 475 mp (510,5 mp din măsurători) și pasiv succesoral în sumă de suma de 15.824.244 ROL.

Constată deschisă succesiunea defunctei M. Z. J. decedată la data de 03.06.1998 cu ultimul domiciliu în București, . 2.

Constată că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei M. Z. J. reclamata-pârâtă O. M. și pârâții Z. I., Z. G. și C. E., în calitate de fii ai defunctei cu o cotă de 1/4 fiecare.

Constată că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei M. I. reclamata-pârâtă O. M., pârâții Z. I., Z. G. și C. E., în calitate de nepoți de fiică, cu o cotă de 1/8 fiecare din masa succesorală și pârâta-reclamantă V. G., în calitate de nepoată de fiică, cu o cotă de 4/8 din masa succesorală.

Constată că ceilalți pârâții și intervenienți principali sunt străini de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul legal.

Atribuie definitiv reclamantei-pârâte O. M. imobilul din masa succesorală, respectiv imobilului din București, ., sector 2, format din teren în suprafață de 475 mp (510,5 mp din măsurători), și obligă pe aceasta ca în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri să plătească pârâtei-reclamante V. G. suma de 189.376 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți de 4/8 cuvenite acesteia și către fiecare dintre pârâții Z. I., Z. G. și C. E., câte 47.344 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți de 1/8 cuvenite fiecărui comoștenitor.

Obligă pârâta-reclamantă V. G. la plata către reclamanta-pârâtă O. M. a sumei de 591,21 lei, iar pârâții Z. I., Z. G. și C. E. la plata sumei de 197,8 lei fiecare către reclamanta-pârâtă O. M., cu titlu de impozit achitat de reclamanta-pârâtă (pasiv succesoral).

Compensează cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

I. A. P. D. O.

Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./20 ex/19.06.2015

← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 5077/2015.... →

Succesiune. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI