Contestaţie la executare. Sentința nr. 8983/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8983/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 8983/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8983
Ședința publică din data de 16.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea S. S. Solutions SRL în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin avocat T. I., cu împuternicire avocațială la dosar (f.7 dosar_ ), lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuție competența soluționării pricinii.
Contestatoarea, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze prezenta pricină.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 731 alin. 1 și art. 650 alin. 1 C.proc.civ., forma în vigoare anterior intervenirii Legii nr. 138/2014.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare formulată de contestatoare.
Contestatoarea, prin avocat, solicit admiterea cererii și suspendarea cauzei până la soluționarea plângerii contravenționale.
Instanța respinge cererea contestatoarei de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea plângerii contravenționale, în condițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., ca neîntemeiată, măsura suspendării neimpunându-se în cauză câtă vreme se invocă prescripția dreptului de a obține executarea silită.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, respectiv anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr._/2014, învederând că pe rolul instanțelor de judecată au fost înregistrate dosarele nr._/300/2015, soluționat la data de 19.06.2015, și dosarul nr._/300/2015 soluționat la data de 11.09.2015, fiind desființate ambele titluri. Totodată solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București în data de 05.03.2015 sub nr._, contestatoarea S. S. Solutions SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silita efectuate in dosarul de executare silita nr._/2014 al B.E.J. T. B. O., in temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedura civila și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la termenul de formulare a contestației la executare, contestatoarea a învederat că, la data de 02.03.2015, i-a fost comunicata de către B.E.J. T. B. O. somația emisa in dosarul de executare nr._/2014, pentru sumele de 56 euro si 306,24 lei, odată cu aceasta fiind transmise si procesele-verbale . nr._/19.12.2011 si . nr._/19.12.2011, emise de intimata, reprezentând titlurile executorii, ambele emise pentru același autoturism, înmatriculat sub nr._ .
Titlurile executorii, respectiv procesele-verbale nu au fost comunicate de intimată, în conformitate cu dispozițiile art. 25, 26 și 27 din O.G. nr. 2/2001, și niciun alt act de executare nu i-a fost comunicat până la data de 02.03.2015, situație față de care la 02.03.2015 a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 3 Cod procedura civila, astfel încât consideră că a făcut dovada că prezenta contestație a fost depusă cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile legale.
Având in vedere art. 712 alin. 2 teza ultima Cod procedura civila, contestatoarea a precizat faptul că prezenta contestație nu vizează titlul executoriu, fata de faptul ca împotriva procesului-verbal de contravenție este deschisa calea plângerii contravenționale, ci contestația vizează impedimentul la executare prevăzut de art. 9 alin. 3 teza a Il-a din O.G. 15/2002, coroborate cu art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (in forma in vigoare la data constatării abaterii contravenționale si chiar la data încheierii procesului-verbal), respectiv prescripția executării sancțiunii, fata de faptul ca procesele-verbale de contravenție reprezentând titlurile executorii, nu au fost comunicate de intimata contestatoarei.
În cauza sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. 3 teza a Il-a din O.G. 15/2002, care statuează in sensul ca procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (l)", coroborate cu cele ale art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (in forma in vigoare la data constatării abaterii contravenționale si chiar la data încheierii procesului-verbal), conform cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Aspectul comunicării proceselor-verbale de contravenție are relevanta pentru instituția prescripției executării sancțiunii, iar comunicarea proceselor-verbale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, pronunțata . interesul legii, privind interpretarea și aplicarea art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată, in legătura cu care s-a dispus: "In interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.".
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de I.C.C.J. in recursul in interesul legii, in condițiile in care, pana la momentul comunicării de către executorul judecătoresc a somației însoțită de cele doua procese-verbale, intimata nu si-a îndeplinit obligația legala de a comunica contestatoarei procesele-verbale in cauza si in condițiile in care mențiunile din procesul-verbal contestat făcea imposibila comunicarea legala a acestora către contestatoare.
Contestatoarea a solicitat admiterea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, având in vedere datele întocmirii proceselor-verbale de contravenție a căror executare silita s-a solicitat, respectiv 19.12.2011, raportata la data comunicării efective a acestuia către contestatoare, 02.03.2015, și luând în considerare faptul că procesele-verbale nu au fost comunicate contestatoarei în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Sancțiunea prescripției executării sancțiunii amenții contravenționale lipsește de efecte juridice orice act de executare efectuat după împlinirea termenului de prescripție, având in vedere faptul ca prin efectul prescripției se stinge însăși dreptul de a începe executarea silita,fiind dispozițiile imperative ale art. 706 alin. 2 Cod procedura civilă referitoare la efectele împlinirii termenului de prescripție, conform cărora prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Comunicarea procesului-verbal în termenul de o lună este o condiție extrinsecă și ulterioară procesului-verbal, care nu afectează validitatea acestuia, care se apreciază prin raportare la momentul încheierii actului.
Prescripția executării sancțiunii contravenționale, conform art. 14 din O.G. nr. 2/2001 nu este motiv de nulitate a procesului-verbal și nu poate justifica admiterea unei plângeri, care învestește instanța numai cu verificarea legalității și temeiniciei actului, ci un aspect ce poate fi invocat de contravenient pe calea unei contestații la executare, în cazul în care sancțiunea contravențională ce i-a fost aplicată va fi executată silit.
Totodată, contestatoarea a învederat faptul că mențiunile făcute chiar de intimata in cuprinsul proceselor-verbale de contravenție in baza cărora s-a început executarea, făcea imposibila comunicarea legala a acestora, in condițiile in care, deși in cuprinsul proceselor-verbale încheiate la data de 19.12.2011 intimata face mențiunea ca sediul societății contestatoare este in București, ., sector 2, din cuprinsul certificatul de înregistrare al contestatoarei încă din data de 11.05.2011 aceasta și-a schimbat sediul in București. .. 6A, .. 5.1., sector 2.
În final, contestatoarea a arătat că înțelege să conteste cheltuielile de executare sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea acestora, in temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedura civila, având in vedere faptul ca societatea contestatoarea a executat obligația pusa in vedere prin somația primita in data de 02.03.2015, in termenul indicat in somație, respectiv o zi de la data primirii, efectuând plata sumei de 557,44 lei (56 euro - la un curs BNR 1 euro = 4,4381 lei, la 27.02.2015, așa cum se menționează in somația executorului + 306,24 lei) la data de 03.03.2015.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, iar în probațiune a solicitat înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 44 lei, conform OUG nr. 80/2013.
În data de 23.03.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, precum și respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din OG nr. 15/2002, a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Agentul constatator a emis fiecare act coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, in interiorul termenului de 6 luni.
In ceea ce privește comunicarea procesul verbal de constatare a contravenției, aceasta s-a făcut prin proces verbal de afișare, care a fost întocmit si comunicat, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in termenul legal de o luna de Ia data aplicării sancțiunii.
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara așa cum a reținut debitorul.
In speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata in procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.
Așadar, afirmația contestatorului in sensul ca nu a luat la cunoștința de procesele verbale întocmite împotriva sa echivalează cu simple elucubrații, întrucât, așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, acesta a fost informat in timp util, dar nu si-a valorificat dreptul conferit de lege in termen procedural.
Prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actelor sancționatoare, atâta vreme cat acestea au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, care sa atragă nulitatea acestuia.
Prescripția dreptului de a cere executarea silita invocata de către contestatoare este neîntemeiată.
Potrivit art. 705 alin. 2 C.proc.civ. termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita.
In acest context, obligația contestatorului era perfecta, aflându-se in termenul de prescripție, care a început sa curgă la data nașterii dreptului, (data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției).
De asemenea, conform art. 708(2) din C.proc.civ., cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii de către creditoare a cererii de executare, însoțită de titlul executoriu. Astfel, manifestarea de voința a titularului de a-si realiza dreptul (depunerea cererii de executare, reprezentând sesizarea executorului) semnifica începerea executării.
Atâta timp cat cererea de executare silita a fost depusa la biroul executorului in timp util, înainte de expirarea termenului de prescripție arătat, încheierea prin care a fost încuviințată executarea silita, precum si actele ulterioare acesteia, emise de Biroul Executorului Judecătoresc Franz R. C. si T. A. R., sunt întemeiate si legale.
Referitor la susținerile contestatoarei cu privire schimbarea sediului, intimata a precizat că dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, definesc calitatea de utilizator al rețelei de drumuri naționale, astfel: "persoanele fizice sau juridice înscrise in certificatul de înmatriculare, care au in proprietate sau care, după caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule înmatriculate in România...", iar procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 15/2002, constatarea contravenției fiind efectuata cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare si Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculări a Vehiculelor.
Referitor la valoarea cheltuielilor de executare contestate de contestator, intimata a învederat că acestea se încadrează in limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006. Aceste dispoziții raportate la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000, din care reiese ca debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, precum si onorariul executorului judecătoresc asimilat conform alin. 5 din același articol, cheltuielilor de executare, edifica fără echivoc obligativitatea care incumba debitorului de a le achita in continuare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 669 alin. 2 Noul C.proc.civ.
Mai mult, in același articol din Noul C.proc.civ. se legiferează faptul ca „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul când creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel". Or, subscrisa ca si creditor nu am renunțat la executare, iar prin faptul ca debitorul nu a achitat in mod voluntar creanța de drept comun nici după declanșarea procedurii, rezulta ca aceasta rămâne obligata in continuare Ia stingerea datoriei bănești prin plata cu toate cheltuielile de executare aferente, astfel cum sunt enumerate de art. 39 alin. 5 din legea de referința (Legea nr. 188/2000).
Corelat cu prevederile arătate, legea, in speța Noul Codul de procedura civila si Legea nr. 188/2000 statuează, pe lângă cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silita si pe lângă cele de transport, libertatea identificării si stabilirii si altor cheltuieli, implicit a cuantumului acestora, prin mențiunea „alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite,,, guvernate de art. 39 alin. 5 pct. 7 din legea de referința.
Scopul evidențiat de Ministerul Justiției si asumat si de UNEJ (Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ) prin abordarea mai sus relatata, a fost acela declarat de a determina comportamentul membrilor săi, potrivit căruia este de natura a crea o practica cat mai unitara in stabilirea cheltuielilor de executare, constituind in acest sens, un punct de referința pentru executorii judecătorești.
De asemenea, implicit anularea unor înscrisuri întocmite de executorul judecătoresc, nu este justificata atâta vreme cat acestea au fost întocmite in spiritul si litera leșii.
Procesul verbal a fost comunicat la domiciliul debitorului, astfel cum dispun prevederile art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 14 din aceeași norma juridica in evidenta opoziție cu afirmațiile eronate ale debitorului.
Prin sentința civilă nr. 4286/04.06.2015, Judecătoria Sectorului 5 București și-a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 17.07.2015 sub nr._ .
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250+250 lei, având și obligația de a achita suma de 28+28 euro, reprezentând tarif despăgubire, astfel cum rezultă din procesele verbale contravenționale . nr._/19.12.2011 și nr._/19.12.2011(f. 61-62), întocmit de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București.
Intimata a formulat cerere de executare silită (f. 59-60), formându-se dosarul de executare nr._/2014 al B. T. B. O., fiind obținută încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 2 _București prin încheierea din data de 29.10.2014 (f. 69). Printr-o încheiere datată 26.02.2015, au fost stabilite cheltuielile de executare la suma de 306,24 lei (f. 70)
În data de 26.02.2015 a fost emisă somație mobiliară pentru suma de 56 euro, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 306,24 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 71).
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în timp ce art. 711 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Totodată, art. 703 C.proc.civ. prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
În acest sens, art. 174 C.proc.civ. prevede că nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, nulitatea fiind absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, respectiv relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.
Nulitatea poate fi necondiționată de existența unei vătămări, legiuitorul reglementând această chestiune în art. 176 C.proc.civ, dar regula este că nulitatea este condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 C.proc.civ.
Textul legal prevăzut în art. 703 C.proc.civ. reiterează în materia executării silite regula generală din materia actelor de procedură prevăzută în art. 175 C.proc.civ., potrivit căreia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, iar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Că aceasta este voința reală a legiuitorului rezultă din interpretarea sistemică a Codului de procedură civilă, care prevede în materia executării silite anumite cazuri de nulitate expresă, cum ar fi cele menționate în art. 666 alin. 2 sau 678 alin. 2 C.proc.civ. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat o . situații în care intervine nulitatea unor acte de executare sau chiar nulitatea executării, este evident că art. 703 C.proc.civ. nu face altceva decât să reproducă în materia executării silite regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ., iar o interpretare contrară ar fi de natură să se depărteze nu doar de la litera legii, ci și de la spiritul ei.
Așadar, art. 703 C.proc.civ. nu reglementează un caz de nulitate expresă, situație în care vătămarea s-ar presupune, ci doar reamintește regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ.
Pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 175 alin. 1 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Sub acest aspect, se reține incidența art. 14 din OG nr. 2/2001 potrivită căruia executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Pe cale de consecință, este lesne de observat că prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi analizată deopotrivă în cadrul contestației la executare, cât și în cadrul plângerii contravenționale.
Astfel, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Analizând textul legal antemenționat, folosind interpretarea logică și sistematică, rezultă că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, prin această interpretare asigurându-se respectarea garanțiilor procedurale ale contravenienților.
Așadar, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului trebuie să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În același sens este și decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, statuându-se că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Or, intimata nu a făcut dovada că s-a încercat mai întâi comunicarea procesului verbal contravențional prin poștă, cu aviz de primire, ci a depus procesul verbal de comunicare a acestuia prin afișare la sediul contestatoarei.
În atare condiții, este lesne de observat că nu s-a procedat la comunicarea procesului verbal contravențional cu respectarea art. 27 din OG nr. 2/200, sens în care a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale, conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, primul motivul de nulitate invocat de către contestatoare fiind întemeiat.
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare, motivul invocat de contestatoare este întemeiat.
Astfel, conform art. 669 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. Totodată, în alin. 3 al art. 669 C.proc.civ. se prevede că sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Potrivit art. 669 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, iar aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, urmând ca dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 să se aplice în mod corespunzător, suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nefiind condiționată de plata unei cauțiuni.
Potrivit art. 451 alin. 1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Totodată, art. 451 alin. 2 C.proc.civ. statuează că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, dar măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudența sa(Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 451 C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil, criterii ce se impun a fi avute în vedere, prin analogie, și în cazul cheltuielilor de executare.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a le contesta și combate.
Instanța reamintește faptul că prin încheierea din data de 26.02.2015 au fost stabilite cheltuielile de executare la suma de 306,24 lei, compusă din: 30,74 lei, onorariu executor; 211 lei, cheltuieli necesare desfășurării executării silite; 24,50 lei, taxe poștale; 40 lei, taxe de timbru (f. 70).
Sub un prim aspect, se constată că valoarea cheltuielilor de executare depășește valoarea debitului supus urmăririi silite ceea ce este de neconceput, fiind chiar absurd.
Totodată, suma de 211 lei reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite este nu doar excesivă și disproporționată, ci lipsită de fundament juridic în lipsa unei precizări a componenței acestor cheltuieli, sens în care se impune ca această sumă să nu fie suportată de către contestatoare.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța, potrivit art. 717 și art. 650 C.proc.civ., va admite contestația la executare și va anula executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/2014, al B. T. B. O..
Luând în considerare dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și constatând culpa procesuală a intimatei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestatoare a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând din onorariu avocațial (f. 7), apreciind cheltuielile judiciare efectuate în cauză drept reale, necesare și rezonabile.
Sub aspectul taxelor judiciare de timbru sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Pe cale de consecință instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 44 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care contestația la executare este admisă.
Potrivit art. 716 alin. 2 C.proc.civ., va pune în vedere contestatoarei să achite să achite suma de 52,24 lei către B. T. B. O., reprezentând contravaloare copiere dosar de executare, urmând ca după plată suma să fie recuperată de contestatoare de la intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. S. Solutions SRL, cu sediul ales în București, .. 104, ., ., înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/1992, CUI_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, bld. I. M., nr. 401A, sector 6, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_, CUI_.
Anulează executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare_/2014, al B. T. B. O..
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 44 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care contestația la executare este admisă.
Pune în vedere contestatoarei să achite suma de 52,24 lei către B. T. B. O., reprezentând contravaloare copiere dosar de executare, urmând ca după plată suma să fie recuperată de contestatoare de la intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata să achite contestatoarei și cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
02.10.2015/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8918/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8864/2015.... → |
|---|
