Contestaţie la executare. Încheierea nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 5457/2015
Dosar număr_
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 11.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. E. S.
GREFIER: V. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite privind pe contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, reprezentată prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea Juridică - Biroul Juridic C. 5 în contradictoriu cu intimatul B. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează oral instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța, deliberând asupra cererii de probatorii formulate în cauză și reținând că proba cu înscrisuri este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, o încuviințează în temeiul art. 258 și urm. C.proc.civ. și nemaifiind alte cereri de formulat, declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 18.05.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. E. MilitaruVasile A. M.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5457
Ședința publică din data de 18.05.2015
Instanța constituită din:
P.: M. E. S.
GREFIER: V. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite privind pe contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, reprezentată prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea Juridică - Biroul Juridic C. 5 în contradictoriu cu intimatul B. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, în conformitate cu art. 396 C.proc.civ., pentru data de astăzi, 18.05.2015, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 04.08.2014 sub nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, reprezentată prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea Juridică - Biroul Juridic C. 5 a formulat, în contradictoriu cu intimatul B. I., contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite împotriva măsurii popriri comunicate de B. B. C. C. în dos. de executare nr. 199/2014 prin adresa înregistrată sub nr. J10459/MC/27.07.2014, la cererea creditorului B. I., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sent. civ. nr. 2205/19.04.2013 pron. de TB, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dos. nr._/3/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civ. nr. 4486/02.06.2014 pron. de C., secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a invocat nerespectarea prevederilor art. 666 C.proc.civ. și ale prevederilor speciale ale art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 și pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, precum și ale OG nr. 22/2002; a susținut că nu i s-ar fi comunicat Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 199/16.07.2914 și a învederat că, în cauză, cuantumul cheltuielilor de executare este excesiv față de munca depusă de executorul judecătoresc.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, art. 714 pct. 1 și 3, art. 718 C.proc.civ., OG nr. 22/2002, OUG nr. 8/2014 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
2. Deși legal citat, intimatul B. I. nu a depus la dosar întâmpinare în termenul legal, însă a formulat apărări scrise față de pretențiile contestatoarei, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, invocând, în esență, caracterul neechitabil al procedurii de executare a hotărârii judecătorești obținute împotriva statului.
3. În temeiul art. 258 și urm. C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, reținând că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
4. Prin cererea adresată B. B. C.-C. la data de 27.06.2014 (fila 85, verso), creditorul B. I. a solicitat executarea silită împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 5 în baza titlului executoriu reprezentat de sent. civ. nr. 2205/19.04.2013 pron. de TB, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dos. nr._/3/2012 (filele 86, verso - 88), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civ. nr. 4486/02.06.2014 pron. de C., secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014, s-a încuviințat executarea silită la cererea creditorului B. I. împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 5 în temeiul titlului executoriu menționat mai sus, în oricare dintre formele prevăzute de lege (fila 83).
Executarea silită a format obiectul dosarului de executare nr. 199/2014 al B. B. C.-C..
La data de 21.07.2014 le-a fost comunicată terților popriți adresele de înființare a popririi (filele 75, verso – 76 și 79), fiind înștiințată și debitoarea, prin adresa comunicată la aceeași dată (filele 77, verso și 82, verso). Totodată, a fost emisă și somația mobiliară din data de 16.07.2014, punându-i-se în vedere debitoarei că dacă în termenul arătat în somație nu își execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită, urmând, în temeiul art. 2 din OG nr. 22/2002, ca debitoarea să ia toate „măsurile ce se impun în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor ce [îi] incumbă” (fila 80).
5. Împotriva acestei executări silite a fost formulată de către contestatoarea-debitoare contestația la executare pendinte, solicitând anularea executării silite înseși față de nerespectarea prevederilor art. 666 și ale prevederilor speciale ale art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 și pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, precum și ale OG nr. 22/2002; a susținut că nu i s-ar fi comunicat Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 199/16.07.2914 și a învederat că, în cauză, cuantumul cheltuielilor de executare este excesiv față de munca depusă de executorul judecătoresc.
6.1. În ceea ce privește pretinsa nerespectare a prevederilor speciale ale art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 și pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, instanța reține că, potrivit art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003, „[s]e restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (…) f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare (…)”, iar potrivit art. 117 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, „[p]rocedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor”.
Astfel, potrivit pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004 privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal din 22.12.2004, „2. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent. 3. (1) Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget. (2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
Potrivit art. XV alin. 2 din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, „[c]ererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu”.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Ordinul nr._ privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a modelului și conținutului unor formulare și pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice și al viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, „[c]ererile de restituire a sumelor prevăzute la alin. (2), depuse de contribuabili, se soluționează conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului tranșelor anuale aprobate la restituire al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 7”.
Într-adevăr, deși a obținut titlul executoriu reprezentat de sent. civ. nr. 2205/19.04.2013 pron. de TB, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dos. nr._/3/2012 (filele 86, verso - 88), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civ. nr. 4486/02.06.2014 pron. de C., secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, creditorul nu a urmat procedura prevăzută de art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 rap. la pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, ci s-a adresat direct, la data de 27.06.2014 (fila 85, verso), B. B. C.-C., care a deschis dosarul de executare nr. 199/2014.
Subsecvent, B. B. C.-C. a emis somația mobiliară din data de 16.07.2014, punându-i în vedere debitoarei că dacă în termenul arătat în somație nu își execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită, urmând, în temeiul art. 2 din OG nr. 22/2002, ca debitoarea să ia toate „măsurile ce se impun în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor ce [îi] incumbă” (fila 80). La data de 21.07.2014 le-a fost comunicată terților popriți adresele de înființare a popririi (filele 75, verso – 76 și 79), fiind înștiințată și debitoarea, cu o copie de pe somația mobiliară din data de 16.07.2014 + titlul executoriu + Încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.07.2014 pron. de JS2 în dos. nr._/300/2014 + Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 199/16.07.2914, prin adresa comunicată la aceeași dată (filele 77, verso și 82, verso).
Prin urmare, comunicarea somației mobiliare din data de 16.07.2014 și a unei copii de pe titlul executoriu – chiar dacă a fost făcută de B. B. C.-C. în dos. de executare nr. 199/2014 – respectă exigențele prevederilor speciale ale art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 și pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, în condițiile în care contestatoarea nu a respectat termenul de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare.
Altfel spus, argumentele contestatoarei sunt – la nivel declarativ - pertinente, creditorul având, într-adevăr, obligația de a urma procedura specială de restituire reglementată de art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003 și pct. 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, însă în concret, în cauza pendinte, o asemenea cerere s-ar fi dovedit oricum inutilă, deoarece debitoarea [căreia ar fi trebuit să îi fie indiferent cine a trimis cererea – creditorul însuși sau B., în numele creditorului] nu a respectat termenul de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării. Astfel, contestatoarea însăși recunoaște că cererea a fost înregistrată sub nr._/24.07.2014, iar plata a fost făcută la data de 17.10.2014 (fila 72). În acest fel, nu i se poate imputa creditorului că nu a urmat o cale care și-a dovedit parțial ineficiența [sub aspectul nerespectării termenului de 45 de zile].
6.2. În ceea ce privește pretinsa nerespectare a prevederilor art. 666 C.proc.civ., instanța reține că, potrivit acestui text legal, „[d]acă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. (2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării”.
Or, potrivit art. 782 alin. 1 teza I C.proc.civ., „[p]oprirea se înființează fără somație (…)”, sens în care contestatoarea nu se poate plângere de necomunicarea somației, B. B. C.-C. făcând subsecvent aplicarea art. 783 alin. 1 teza finală C.proc.civ., înștiințând debitorul despre măsura luată, căruia i s-a comunicat, în copie, „adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.”
6.3. În schimb, susținerile contestatoarei sunt întemeiate sub aspectul nerespectării prevederilor art. XV alin. 1 din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, conform căruia „[p]lata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora”.
La fel, art. 1 alin. 2 din Ordinul nr._ prevede că „[p]lata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, potrivit prevederilor art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, denumită în continuare ordonanță de urgență”.
Art. XV alin. 4 și 7 din OUG nr. 8/2014 prevăd în mod neechivoc că „[î]n cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (…) (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)”. Or, creditorul a demarat executarea silită la data de 27.06.2014 (fila 85, verso), după . data de 28.02.2014, a OUG nr. 8/2014.
Față de aceste aspecte, instanța va admite în parte contestația la executare în sensul eșalonării debitului în 5 tranșe anuale, conform art. XV din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, începând cu data de 07.09.2014 [45 de zile de la data de 24.07.2014 (fila 72, data înregistrării cererii de restituire)] și va dispune îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B. B. C.-C. în dosarul de executare nr. 199/2014 în sensul celor arătate [în sensul că debitul urmărit va fi menținut în limita primei tranșe de 20% + indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.; în mod analog va fi redus și onorariul executorului judecătoresc, în temeiul art. 39 lit. a) din Legea nr. 188/2000, la 10% din suma reprezentând *prima tranșă de 20% + indicele prețurilor de consum comunicat de INS* + TVA].
6.4. În condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. XV alin. 3 din OUG nr. 8/2014, „[t]ermenul prevăzut la alin. (1) [de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești] curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2) [de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire]”, înseamnă că prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii au devenit inaplicabile față de dispozițiile speciale ale art. XV alin. 3 din OUG nr. 8/2014.
6.5. În ceea ce privește pretinsul caracter neechitabil al procedurii de punere în executare a hotărârii judecătorești, invocat de intimat prin apărările formulate în cauză, instanța reține că, într-adevăr, executarea unei hotărâri sau decizii judecătorești face parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 (Homsby împotriva Greciei, 19 martie 1997, pct. 40, Culegere de hotărâri și decizii 1997-II). Neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acestuia poate constitui o încălcare a dreptului oricărei persoane de acces la instanță, consacrat la art. 6 § 1 din Convenție (Bourdov împotriva Rusiei, nr. 59.498/00, pct. 34, CEDO 2002-III). În plus, neexecutarea poate aduce atingere dreptului persoanei la respectarea bunurilor ei, în condițiile în care hotărârea pronunțată în favoarea ei poate da naștere unei anumite creanțe care poate fi considerată „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
O autoritate publică nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească. Deși este adevărat că o întârziere la executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în împrejurări speciale, această întârziere nu poate fi de așa natură încât să afecteze însăși substanța dreptului protejat prin art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Homsby, citata anterior; Jesiuniene împotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, pct. 27, 6 martie 2003, Qufaj Co. Sh.p.k. împotriva Albaniei, nr. 54.268/00, pct. 28, 18 noiembrie 2004, precum și Beshiri și alții împotriva Albaniei, nr. 7.352/03, pct. 60, 22 august 2006).
Instanța reține că, pentru a se pronunța asupra respectării cerinței executării într-un termen rezonabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia în considerare complexitatea comportamentului tuturor autorităților naționale implicate, inclusiv pe cel al legiuitorului național (a se vedea, mutatis mutandis, Young, James si Webster împotriva Regatului Unit, 13 august 1981, pct. 48-49, . nr. 44).
Chemată să se pronunțe asupra respectării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de D. D. D. și alții împotriva României, Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public ce necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea a arătat că respectă modul în care acesta concepe imperativele de interes general, cu excepția cazului în care hotărârea se dovedește lipsită în mod vădit de temei rațional (Mellacher și alții împotriva Austriei, 19 decembrie 1989, pct. 45, . nr. 169).
In plus, Curtea a declarat incompatibilă cu cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție eșalonarea plății datoriilor stabilite pe cale judiciară, deoarece actul de eșalonare nu avea statut de „lege” în sensul jurisprudenței Curții (SARL Amag-G și Mebachichvili împotriva Georgiei, nr. 2.507/03, pct. 61, CEDO 2005-VIII) sau deoarece mecanismul de eșalonare, deși respecta noțiunea de „lege”, fusese aplicat în mod defectuos (Suljagic împotriva Bosniei-Herțegovinei, nr. 27.912/02, pct. 56-57, 3 noiembrie 2009).
În pricina pendinte dedusă judecății, izvorâtă din eșalonarea în 5 tranșe anuale, conform art. XV din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instanța reține că statului nu i se impută faptul că a refuzat executarea unei hotărâri judecătorești care îi recunoaște intimatului anumite drepturi patrimoniale. Intimatul nu susține nici că prevederile legale adoptate în materie vizează eliminarea efectelor hotărârii judecătorești respective.
Dimpotrivă, intimatul invocă, pe cale de apărare, de eșalonarea, stabilită pe cale legislativă, a executării creanței la care are dreptul în urma unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, trebuie analizat dacă eșalonarea, așa cum este aplicabilă intimatului, este compatibilă cu Convenția.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică [M. și Sentes împotriva României (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/10, pct. 24, 6 decembrie 2011, precum și Panfile împotriva României (dec.), nr. 13.902/11, pct. 21, 20 martie 2012].
Având în vedere expunerea de motive a OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, criza economică și financiară și întrucât autoritățile naționale se afla, în principiu, într-o poziție mai bună pentru a stabili ce constituie „utilitate publică”, instanța reține că măsura în litigiu urmărește un scop de utilitate publică, iar tratamentul aplicat intimatului face posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc. Astfel, în conformitate cu legislația în vigoare, intimatul a primit la data de 17.10.2014 o primă tranșă, reprezentând 20% din totalul sumelor datorate, iar conform legii, sumele plătite au fost actualizate în raport cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Restul sumei urmează să fie plătit eșalonat, conform legislației în vigoare, până în 2018. Nu exista nimic în dosar care să sugereze că statul nu ar avea intenția de a respecta calendarul plăților.
Ținând seama de faptul că o parte din suma datorată intimatului a fost deja plătită, instanța nu poate considera că a fost afectată însăși substanța dreptului creditorului, sens în care plata eșalonată a sumei datorate nu poate fi considerată nerezonabilă.
7. Contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține că B. B. C.-C. i-a comunicat debitoarei, o dată cu adresa de înștiințare despre înființarea popririi, și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 199/16.07.2914 (filele 80, verso – 81, 77, verso și 82, verso), iar debitoarea nu s-a înscris în fals împotriva acestor mențiuni.
8.1. Analizând caracterul pretins excesiv al cheltuielilor de executare, instanța reține că, potrivit art. 669 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Prin urmare, dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. privind reducerea onorariului de avocat sunt aplicabile și în faza executării silite.
8.2. În aceste condiții, instanța reține că, în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 (fila 89), creditorul a convenit cu doamna avocat G.-E. C. un onorariu de 2.500 lei, achitat în baza chitanței nr. 80/03.10.2013 (fila 89). Cu toate acestea, observând actele din dosarul de executare, instanța observă că doar cererea adresată B. – având un conținut standard - a fost semnată de doamna avocat G.-E. C., nerezultând ce alte servicii ar fi fost prestate de Cabinetul de avocatură.
Instanța nu poate exclude faptul că acordarea de asistență juridică presupune și consultanța acordată părții înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedură în fața organului de executare, însă onorariul avocațial de 2.500 de lei este disproporționat în raport cu natura pricinii, complexitatea acesteia și mai ales munca îndeplinită de avocat, astfel că va fi redus la 200 de lei. Cum cererea de executare silită a fost înaintată unui profesionist al dreptului – și anume unui executor judecătoresc, care încasează deja un onorariu + alte cheltuieli de executare, rezultă că acordarea de cheltuieli cu titlu de onorariu de avocat presupune dovada efectuării de către acesta a unor diligențe suplimentare față de cele care îi incumbă în mod obișnuit, tipic unui executor judecătoresc – or, în cauză, nu s-a făcut o astfel de dovadă. Avocatul nu poate primi – și el – un onorariu pentru munca prestată, prin acte specifice profesiei sale, de executorul judecătoresc, fără nicio altă contribuție în cadrul dosarului de executare decât aceea de a formula cererea ce stat la baza deschiderii dosarului de pe rolul B..
Eventualele onorarii aferente activității de asistare și/sau reprezentare în fața instanței de executare ar fi putut să fie solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul litigiilor în care se susține că ar fi fost achitate, iar nu cu titlu de cheltuieli de executare.
În concluzie, față de cele arătate, reținând că oricum va admite în parte contestația la executare în sensul eșalonării debitului în 5 tranșe anuale, conform art. XV din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, începând cu data de 07.09.2014, instanța va reduce cheltuielile de executare constând în onorariu de avocat de la suma de 2.500 lei la suma de 200 lei.
8.3. În privința celorlalte aspecte invocate de contestatoare cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare nr. 199/16.07.2014 emisă de B. B. C.-C. în dosarul de executare nr. 199/2014 face referire și la cheltuieli diverse (248 lei). Contestatoarea s-a plâns în mod întemeiat de caracterul nedeterminat al acestor cheltuieli nedefinite, neprevăzute ca atare de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006sau de art. 669 alin. 3 C.proc.civ. și Ordinul MJ nr. 2550/2006.
Față de toate aceste aspecte, instanța va anula cheltuielile de executare constând în „cheltuieli diverse” în cuantum de 248 lei ca fiind nejustificate.
9. În ceea ce privește cererea contestatoarei de anulare a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 199/16.07.2914 și a adresei de înființare a popririi emise la data de 16.07.2014, debitoarea nu a indicat în mod expres care sunt viciile [altele decât cele analizate mai sus] de care acestea ar fi fost lovite. Instanța reține că ea este ținută de principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că trebuie să se limiteze la analizarea actelor de executare contestate de debitoare și la motivele de neregularitate invocate în mod expres.
Neputând depăși aceste limite, reținând că instanța nu a identificat – din analiza efectuată mai sus - niciun motiv de ordine publică care ar putea fi invocat din oficiu, va respinge în rest contestația la executare formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 5, reprezentată prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea Juridică - Biroul Juridic C. 5 ca neîntemeiată.
10. Față de toate aceste aspecte, instanța va admite în parte contestația la executare în sensul eșalonării debitului în 5 tranșe anuale, conform art. XV din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, începând cu data de 07.09.2014 [45 de zile de la data de 24.07.2014 (fila 72, data înregistrării cererii de restituire)]; va reduce cheltuielile de executare constând în onorariu de avocat de la suma de 2.500 lei la suma de 200 lei; va anula cheltuielile de executare constând în „cheltuieli diverse” în cuantum de 248 lei și - pe cale de consecință - va dispune îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B. B. C. C. în dosarul de executare nr. 199/2014 în sensul celor arătate [în sensul că actele de executare vor fi anulate în limita tranșelor nr. 2 – nr. 5 de 80% + indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.; în mod analog, va fi redus și onorariul executorului judecătoresc, în temeiul art. 39 lit. a) din Legea nr. 188/2000, la 10% din suma reprezentând *prima tranșă de 20% + indicele prețurilor de consum comunicat de INS* + TVA] și va respinge în rest contestația la executare formulată.
11. Observând art. 718 alin. 1 C.proc.civ. care prevede posibilitatea de a se dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța va respinge cererea contestatoarei de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Administrația Finanțelor Sector 5, reprezentată prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea Juridică - Biroul Juridic C. 5, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul B. I., cu domiciliul în București, . - 5, ., ., în sensul eșalonării debitului în 5 tranșe anuale, conform art. XV din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, începând cu data de 07.09.2014.
Reduce cheltuielile de executare constând în onorariu de avocat de la suma de 2.500 lei la suma de 200 lei.
Anulează cheltuielile de executare constând în „cheltuieli diverse” în cuantum de 248 lei.
Dispune îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B. B. C. C. în dosarul de executare nr. 199/2014 în sensul celor arătate.
Respinge în rest contestația la executare formulată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. E. MilitaruVasile A. M.
Red.S.M./Th.red.A.V. și S.M./12.01.2016/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5498/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 643/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
