Întoarcere executare. Sentința nr. 647/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 647/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 647
Ședința publică din data de 22.01.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „întoarcere executare” privind pe reclamanta S.C. U. G. S.A. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru reclamantă, apărătorul ales, cu împuternicire avocațială aflată la fila 12 din dosar, și pentru pârâtă, apărătorul ales, avocat G. R., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei-întoarcere executare, stadiul judecății- primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare-nelegal îndeplinită, întrucât pârâta din eroare a fost citată la sediul său în Cluj-N., .. 151, județul Cluj, și nu la sediul ales așa cum s-a solicitat prin întâmpinare, respectiv în G., ., județul Cluj, precum și faptul că 13.11.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, întâmpinare,, șa 04.12.2014, a fost depus de către reclamantă, prin Serviciul Registratură, la dosarul cauzei, răspuns la întâmpinare, și că la data de 15.01.2015, a fost depus la dosarul cauzei, de către S.C.P.E.J. M. și Asociații, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din dosarul de executare nr. 59/2014, după care:
Instanța constată că lipsa de procedură cu pârâta, la acest termen de judecată, a fost acoperită prin prezenta în ședință publică a apărătorului ales, având în vedere că pârâta a fost citată la sediul său și nu la sediul ales, așa cum s-a solicitat prin întâmpinare.
Instanța comunică apărătorului ales al pârâtei, în ședință publică, răspunsul la întâmpinare, depus la dosarul cauzei de către reclamantă.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, excepție invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.
Având cuvântul pe excepția pusă în discuție, apărătorul ales al pârâtei, solicită instanței admiterea excepției, și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cluj-N., aceasta fiind instanța de executare.
Apărătorul ales al reclamantei având cuvântul pe excepția pusă în discuție, solicită instanței respingerea excepției ca neîntemeiată, motivat de faptul că la momentul introducerii acțiunii, Judecătoria Sectorului 2 București, era instanță de executare, invocându-se dispozițiile art. 723 alin. 3 C.pr.civ. și Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014.
Astfel se susține că de la momentul pronunțării Diciziei Curții Constituționale, art. 650 alin. 1 C.pr.civ. care stabilea instanța de executare fusese abrogat implicit în virtutea art. 147 alin. 1 din Constituție, care statuează că dispozițiile legale declarate neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale și că se suspendă de drept, de îndată, aplicabilitatea lor.
În susținerea excepției, apărătorul ales al reclamantei mai precizează că, în speța de față sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, o astfel de cerere fiind introdusă la instanța de la sediul celui împotriva căruia se îndreaptă procedura judiciară, respectiv instanța de la sediul debitorului.
De asemenea se mai arată că o astfel de interpretare cum că instanța de la sediul debitorului este instanța de executare, este împărtășită și de către legiuitor, prin Legea nr. 138/15.10.2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, avându-se în vedere forma art. 650 alin. 1 C.pr.civ., care determină instanța de executare.
În finalul susținerilor, apărătorul ales al reclamantei solicită instanței respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, ca neîntemeiată, pentru motivele arătate și precizate prin răspunsul la întâmpinare.
În replică, apărătorul ales al pârâtei precizează că legiuitorul a menționat în mod clar la contestația la executare, cât și la întoarcerea la executare, instanța de executare, fiind în strânsă legătură de instanța la care executorul judecătoresc, a solicitat încuviințarea executării silite, motiv pentru care solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, și soluționarea cauzei de către Judecătoria Cluj-N., astfel că în urma vidului legislativ creat, sunt avute în vedere reglementările de drept comun, sediul pârâtei ca instanță de executare.
Apărătorul ales al reclamantei învederează instanței că instanța de la Cluj-N. a încuviințat executarea silită, însă nu poate să i se confere statut de instanță de executare, existând noțiunea de instanță de executare, cu referire la dispozițiile aplicabile în materie în momentul formulării acțiunii, motiv pentru care apreciază că nu poate fi considerată instanță de executare, instanța de la sediul pârâtei.
Instanța socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise, și reține spre soluționare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, reclamanta S.C. U. G. S.A. în contradictoriu cu pârâta .., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. 59/2014, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.808.632,03 lei reprezentând sumele executate efective prin poprire cu dobânda legală penalizatoare, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, reclamanta a arătat că titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2565/17.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost desființat, motiv pentru care se impune întoarcerea executării silite efectuate în baza sa în dosarul de executare nr. 59/2014 al S.C.P.E.J. M. și Asociații.
Judecătoria Sectorului 2 este competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite, instanța de executare fiind cea de la sediul debitorului din cadrul executării silite.
În cauză se impune întoarcerea executării silite efectuate urmare a executării parțiale a titlului executoriu, titlu care a fost desființat nu înainte de a se executa silit prin poprire suma de 1.808.632,03 lei.
În drept, reclamanta a invocat art. 722-725 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a propus proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, în privința excepției necompetenței teritoriale s-a arătat că instanța de executare este cea prevăzută în art. 650 alin. 2 C.proc.civ., care soluționează orice incident apărut în cursul executării silite, inclusiv cererile de întoarcere a executării. În speță, instanța de executare este Judecătoria Cluj-N., cea care a încuviințat executarea silită în dosarul de executare. Executarea silită în dosarul de executare a început anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale de declarare drept neconstituționale a prevederilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ. În cauză se aplică și dispozițiile art. 107 C.proc.civ., sediul pârâtului fiind în acest caz în Cluj N., astfel că și din această perspectivă competența ar trebui stabilită în favoarea Judecătoriei Cluj-N.. Pe fond s-a arătat că este nefondată cererea de întoarcere a executării silite în condițiile în care decizia Înaltei Curți de desființare a titlului executoriu a fost atacată cu contestație în anulare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205, art. 453 alin. 1 C.proc.civ.
În dovedire, pârâta a propus proba cu înscrisuri.
La data de 04.12.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Prezenta acțiune are ca obiect întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia, ca urmare a desființării parțiale a titlului executoriu, și este întemeiată pe dispozițiile art.722-725 C.proc.civ.
Conform art. 723 alin.1 C.proc.civ. în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării, iar alin. 2 stabilește că dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
Potrivit art. 723 alin.3 C.proc.civ. dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.
Conform art. 650 alin. 1 C.proc.civ., în forma în vigoare la data depunerii cererii de executare silită și a începerii executării silite (05.02.2014 f.128), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Dispozițiile legale anterior enunțate stabilesc o competență teritorială exclusivă, care nu poate fi înlăturată prin convenția părților, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 C.proc.civ. (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) coroborate cu art.129 pct.3 C.proc.civ. (potrivit cărora, când competența teritorială exclusivă este de ordine publică, părțile nu o pot înlătura).
Conform art. 622 alin. 2 C.proc.civ. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În cauză, instanța constată că executarea silită a fost inițiată la momentul depunerii cererii de executare silită – 05.02.2014 – formându-se dosarul de executare silită nr. 59/2014 pe rolul S.C.P.E.J. M. și Asociații cu sediul în Calea Dorobanților, nr. 13, .-N., jud. Cluj.
La data începerii executării silite instanța de executare era Judecătoria Cluj-N., ca instanță în circumscripția teritorială a căreia se afla sediul biroului executorului judecătoresc, instanță care, de altfel, a încuviințat executarea silită prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 10.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ (f.142).
În consecință, instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite este conform art. 723 alin. 3 C.proc.civ. instanța de executare, instanță de executare determinată potrivit dispozițiilor art. 650 C.proc.civ. în forma în vigoare la data începerii executării silite prin depunerea cererii de executare silită, respectiv Judecătoria Cluj-N., în circumscripția teritorială a căreia se află situat sediul S.C.P.E.J. M. și Asociații.
Împrejurarea că dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. sunt abrogate în prezent, fiind abrogate și la data depunerii cererii de întoarcere a executării silite, sunt lipsite de relevanță.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 348/2014, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
În sinteză, decizia C.C.R. stabilește că textul de lege indicat anterior nu întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de normele constituționale și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nesocotește dreptul la un proces echitabil.
Potrivit deciziei C.C.R., dacă în ceea ce privește alegerea executorului judecătoresc marja de apreciere lăsată de legiuitor creditorului este mai mare, dându-i-se acestuia posibilitatea de alegere a executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel în funcție de natura bunurilor care urmează a fi supuse executării, respectiv a obligațiilor care trebuie să fie executate, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare sunt necesare soluții clare și deja consacrate legislativ, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea (pct. 20, Decizia C.C.R. nr. 348/2014).
Astfel, decizia a lipsit de efecte dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ, motiv pentru care, pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare, devine aplicabil dreptul comun în materia procedurii necontencioase judiciare, respectiv art. 528 C. – Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță (al. 1). În celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase (al. 2). În cazul în care competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor al. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanța în a cărei circumscripție petentul își are, după caz, domiciliul, reședința, sediul ori reprezentanța, iar dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului București sau, după caz, la Tribunalul București (al. 3).
Având în vedere însă că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite.
În speța dedusă judecății, cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 05.02.2014 (f.128), cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 06.02.2014 (f.141), sediul biroului executorului judecătoresc fiind în Cluj-N., fiind încuviințată executarea silită de această instanță la data de 10.02.2014 (f.142), înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr.348/17.06.2014, astfel încât competența rămâne câștigată în favoarea acestei instanțe legal învestite, chiar dacă norma care a determinat competența a fost înlăturată, intenția legiuitorului fiind aceea de a stabili o unică instanță de executare.
Împrejurarea că Judecătoria Sectorului 2 București a soluționat contestația la executare formulată de reclamantă împotriva executării silite pornite în același dosar de executare, nu poate duce la concluzia că aceeași instanță este competentă să soluționeze și cererea de întoarcere a executării silite.
Pentru a reține aceasta, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile speciale ale art. 713 alin. 2 teza I C.proc.civ., ce trebuie interpretate restrictiv, în baza cărora Judecătoria Sectorului 2 a fost instanță de executare competentă alternativ pentru soluționarea contestației la executare, fără ca această competență să se extindă și în cadrul cererii de întoarcere a executării silite, fiind o dispoziție specială, de favoare, aplicabilă exclusiv contestației la executare. În al doilea rând, cererea de întoarcere a executării este întemeiată pe desființarea titlului executoriu prin decizia nr. 2565/17.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu pe soluția pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, care a respins contestația la executare, astfel că nici din această perspectivă nu se poate determina competența în favoarea acestei instanțe, întoarcerea executării neavând la bază desființarea popririi în cadrul contestației la executare.
Pentru aceste motive, reținându-se în esență că instanța de executare este Judecătoria Cluj-N., instanță determinată prin raportare la prevederile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. în vigoare la data începerii executării silite și prin raportare la sediul executorului judecătoresc, competența fiind câștigată în favoarea acestei instanței, chiar dacă norma a fost ulterior abrogată (art. 25 alin. 2 C.proc.civ.), instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a instanței și va declina competența de judecare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. U. G. S.A. în contradictoriu cu pârâta .., în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de judecare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. U. G. S.A. cu sediul în București, sector 2, . în contradictoriu cu pârâta .. cu sediul ales în G., ., județul Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. DA
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 02.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 643/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 913/2015.... → |
|---|
