Contestaţie la executare. Sentința nr. 1157/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1157/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1157/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1157
Ședința publică din data de 03.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare – suspendare executare privind pe contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimatul G. I. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. Cauza a fost lăsată la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 167 C.pr.civ, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 18.10.2012, contestatorul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat în contradictoriu cu intimatul G. I. C. anularea executării silite și a tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 746/2012 al SCPEJ D. C. și D. A. C..
În motivare, a arătat că Hotărârea nr. 147/2009 emisă de Comisia Județului N. de aplicare a Legii nr. 9/1998 și 290/2003, nu reprezintă un titlu executoriu.
Intimatul, fiind legal citat, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că Hotărârea nr. 147/2009 emisă de Comisia Județului N. de aplicare a Legii nr. 9/1998 și 290/2003 reprezintă un titlu executoriu, întrucât este un act administrativ, care se bucură de forță executorie prin el însuși, acest caracter rezultând din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în special art. 14 și 15.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art. 167 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 9448/28.05.2013 Judecătoria a admis contestația la executare și a desființat executarea silită din cadrul dosarului execuțional nr. 746/2012 al SCPEJ D. C. și D. A. C..
Prin decizia civilă nr. 3030R/30.09.2014 Tribunalul București – Secția a III – a Civilă a admis recursul, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
Analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:
Instanța nu poate să nu atragă atenția asupra consecințelor pe care le poate avea comportamentul contestatorului debitor, constând în aceea de a nu plăti intimatului sumele de bani care li se cuvin în virtutea titlului executor.
Textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a reamintit jurisprudența sa constantă conform căreia articolul 6 par. 1 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil; el consacră în acest fel „dreptul la o instanță”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza o instanță în materie civilă (hotărârea Philis c. Greciei). Totuși, a spus Curtea, acest drept ar fi iluzoriu dacă ordinea judiciară internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă (fără efect) în detrimentul uneia dintre părți.
Hotărârea dată în cauza Hornsby c. Greciei stabilește două lucruri foarte importante: dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia; Statul (incluzând instituțiile publice) are obligația de a se „plia” unei hotărâri judecătorești pronunțate contra lor. În caz contrar, este încălcat articolul 6 par. 1 din Convenție, prin lipsirea lui de un efect util (cauza V. I. c. României, cauza Immobiliare Saffi c. Italiei, cauza Ș. c. României).
De asemenea, în cauza Ș. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, a spus Curtea, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
În plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a sentinței. Curtea a amintit că nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Subscriind acestor motivări ale instanței europene de contencios al drepturilor omului, instanța reține că intimatul a manifestat diligență și a apelat și la procedura executării silite.
Instanța constată în același timp că, prin comportamentul său, întârziind plata sumelor de bani recunoscute intimatului prin titlul executoriu, contestatoarea încalcă dreptul de proprietate al intimatului, garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Astfel, instanța observă că intimatul are o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatului, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
În ce privește proporționalitatea cheltuielilor de executare cu onorariul avocatului raportat la munca depusă de apărătorul ales al intimatului, acesta are un cuantum rezonabil raportat la valoarea, obiectul și miza executării silite.
Având în vedere cursul soluționării dosarului, la primul termen de judecată, observând enunțul art. 403 alin. 1 C.pr.civ., încheindu-se cadrul procesual în care cererea de suspendare a executării silite ar fi putut fi soluționată, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru toate aceste considerente, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, privind pe contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în mun. București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, în contradictoriu cu intimatul G. I. C., domiciliat în Piatra N., ., ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 4 ex/09.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1153/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3083/2015. Judecătoria... → |
|---|
