Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1250/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1250/2015

DOSAR NR._

ROMANIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1250

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015

INSTANTA CONSTITUITĂ DIN

PREȘEDINTE: S. N.

GREFIER: G. - P. L.

Pe rol este soluționarea cauzei civile de fata având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea S.C. R. G. S.A. în contradictoriu cu intimatul C. R. D..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul contestatoarei, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul cauzei, stadiul judecății și modul de îndeplinite a procedurii, precum și faptul că, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței la data de 28.01.2015 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. M. și N. S. în copie conformă cu originalul actele din dosarul de executare nr. 225/2014.

Apărătorul contestatoarei depune la dosar dovada achitării onorariului executorului judecătoresc. La interpelarea instanței apărătorul contestatoarei arată că sentința civilă nr._ este în apel însă nu a primit citația.

La interpelarea instanței părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apărătorul contestatoarei solicită proba cu înscrisuri, înscrisurile depuse la dosar.

Intimatul solicită proba cu înscrisuri și învederează instanței în legătură cu înscrisurile care s-au depus la dosar, să se consemneze că în raport de înscrisurile pe care contestatoarea le-a depus înțelege să se înscrie în fals. Este vorba de toate înscrisurile depuse cu excepția celor 2 extrase de cont. Toate înscrisurile depuse de contestator și nu de către B.. Inclusiv înscrisurile pe care contestatoarea le-a depus în dosarul de executare și de care înțelege să se folosească în prezenta contestație.

Apărătorul contestatoarei învederează instanței că nu s-a depus întâmpinare de către contestator astfel că nu are dreptul de a propune probe și a invoca alte excepții. Înscrierea în fals este o cerere de probatoriu în cadrul prezentului dosar, ca atare orice discuție conform art. 208 c.pr.civ. este inutilă.

Instanța având în vedere că nu s-a depus întâmpinare, apreciază c este decăzut din dreptul de a solicita probe sau orice alte înscrisuri și excepții și alte cereri.

În baza art. 258 c.pr.civ. instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației, anularea formelor de executare efectuate în acest dosar 225/2014 al B. N. S. și să se dispună întoarcerea executării în sensul obligării intimatului să le restituie suma de 14.368 lei executată în cadrul acestui dosar . Cu cheltuieli de judecată, depune dovada în acest sens. Învederează instanței că, mai există și dosarul nr. 8093 în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/8.10.2014 a Judecătoriei sector 2, în care s-a admis contestația la executare din acel dosar și s-au anulat formele și s-a dispus întoarcerea executării . Și în acel dosar și în prezentul dosar executarea silită s-a pornit de domnul C. în baza sentinței civile nr. 6925/1996 a Judecătoriei sector 1, inițial în primul dosar pentru o sumă de 120.000 lei reprezentând debit reactualizat până la data formulării cererii de executare în acel dosar de executare 106, după care s-a mai făcut de executor la cererea creditorului C. încă un dosar de executare pentru reactualizare pentru suma de 14.000 lei în discuție. În primul rând, invocă excepția prescrierii dreptului de a obține executarea silită. Așa cum s-a reținut și în sentința din dosarul 8093, executarea silită s-a pornit cu încălcarea dispozițiilor art. 705 c.pr.civ. pentru că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în 3 ani. Sentința civilă 6925/1996 a Judecătoriei Sector 1 a rămas definitivă la 09.06.1997, dată de la care a început să curgă dreptul de a cere executarea silită. Acest drept nu a fost executat în cealaltă sentință domnul executor consideră că fiind anul 2000 nu s-ar fi împlinit prescripția pentru că au fost niște plăți parțiale în 1999. Ca atare solicită admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită și să se anuleze formele de executare. La baza acestei sentințe a Judecătoriei Sectorului 1 prin care societatea Casrom S.A. la vremea respectivă în prezent R. a fost obligată la plata unor daune cominatorii începând cu 13.03.1995 până la reintegrarea domnului C. în muncă, așa cum s-a dispus printr-o altă sentință 1964/1992 a Judecătoriei sectorului Agricol Ilfov, prin care s-a admis contestația de anulare a deciziei de desfacere a contractului de muncă și s-a dispus reintegrarea. Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, creditorul a fost reintegrat în 18.03.1999 prin decizia 65, lucru recunoscut chiar prin cererea dânsului cu semnătură, depusă la dosar cererea 300 din data de 17.03.1999, dată de la care nu mai curgeau acele daune cominatorii. Pentru toată perioada de la data pronunțării sentinței 1996 până la 17.03.1999 când a avut loc reintegrarea sau plătit daunele cominatorii și a depus hotărârile judecătorești. Domnul C., s-a adresat la CEDO pentru faptul că nu ar fi fost executat în timp util și în timp rezonabil aceea decizie de reîncadrare. Prin decizia CEDO s-a constatat că societatea i-a achitat toate sumele pretinse cu titlu de daune și ca atare altă cerere din partea lui este o cerere pur speculativă. Însă, bazându-se pe faptul că s-a constatat prin decizia CEDO că a avut loc o încălcare a unui drept reglementat de Constituție, art. 6 din Convenție, domnul C. bazându-se pe această hotărâre CEDO care se referea strict la o hotărâre pronunțată de Tribunalul București din 14.07.2005 nu la sentința Judecătoriei Sectorului 1 privind daunele cominatorii, a pornit executarea silită în anul 2014 în baza unei sentințe din 1996 care era și executată. Pentru că noile prevederi ale c.pr.civ. fac ca această prescripție a dreptului de a obține executarea silită, nu mai operează de drept. Între timp s-au executat și cei 120.000 lei și cei 14.000 lei din prezentul dosar. S-a dispus cei drept întoarcerea executării pentru că formele de executare au fost nelegale și nelegale sunt și acestea pentru că, în acest dosar se prezintă practic o continuare, o reactualizare a sumelor dintre data la care le-a calculat domnul executor în primul dosar și data când s-au virat banii urmare popririi din conturile societății în conturile executorului judecătoresc. Această diferență plus niște cheltuieli de executare. Practic sunt subsidiare primului dosar. Solicită anularea formelor de executare ca nelegale pentru că dreptul de a cere executarea silită era prescris și să se dispună întoarcerea executării cu obligarea intimatului să le restituie suma de 14.368 lei. Cu cheltuieli de judecată.

Intimatul învederează instanței că, înțelege că prezenta contestatoare, contestă executarea unei sentințe pronunțate în anul 1995, în baza a 3 considerente . În primul rând invocă prescrierea executării. În al doilea rând contestatoarea spune că executarea s-ar fi început în lipsa unui titlu executoriu și pentru faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Cu ale cuvinte pârâta contestă caracterul de titlu executoriu a sentinței care a și fost executată parțial. Al treilea considerent pentru care contestatoarea a formulat, ne spune că daunele cominatorii stabilite prin aceea sentință care sentință nu este titlu executoriu, nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, au fost achitate. E simplu, dacă nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, dacă nu avem un titlu, înseamnă că dumnealor au executat ceva care nu datorau. Executarea în prezenta cauză s-a început în temeiul Hotărârii Curții Europene pronunțată la data de 14 septembrie în cauza C. contra României, în care Curtea Europeană a constatat analizând o situație continuă de neexecutare a unor hotărâri judecătorești în favoarea reclamantului că autoritățile Statului român nu au depus diligențe necesare pentru ca hotărârile să fie executate integral și în timp util. Solicită să se rețină acest aspect pentru că este esențial. Prin urmare, Statul Român a fost condamnat pe temeiul art. 6 paragraf 1 din Convenție și Curtea a reținut la punctele 13, 18 cu privire la codebitoarea R., codebitoare alături de Compania Tarom pe sentința pronunțată la 9.11.1992, că pârâta care a refuzat reintegrarea sa în baza acelei sentințe din 1992, a fost obligată la plata unor daune cominatorii de 50.000 lei, adică câte 5 lei pe fiecare zi de întârziere până la reintegrarea sa efectivă care s-a produs la 17.03.1999. După data de 17, nimeni nu i-a mai cerut nimic, nici un fel de daune cominatorii. Pârâta vine și varsă un sac de înscrisuri, din care niciunul din acele înscrisuri, fie nu au nici o relevanță, fie au fost aduse să ducă instanța în eroare cu privire la deosebitele eforturi de al reintegra. Curtea a mai reținut că codebitoarea a mai efectuat o plată în sumă de 6925 lei în luna noiembrie 1999 și o sumă de 5463 în luna mai 2001. Dumnealor vorbesc de prescripție, lăsând la o parte că nu avem nici un fel de legătură cu prescripția, că termenul s-ar fi împlinit la 09.06.2000. Păi, dumnealor au efectuat o plată în 2001 până să apară decizia Curții Europene care ar fi întrerupt și termenul de prescripție și ar fi început un nou termen de prescripție de 3 ani de zile. Plângerea lui adresată Curții Europene a fost în 2003. Curtea Europeană a drepturilor omului nu este o a treia instanță care să exercite un control în fapt și în drept asupra hotărârilor interne pronunțate în fața executării acestor hotărâri, astfel încât toate discuțiile pe care le poartă anterior contestatoarea, anterior pronunțării hotărârii Curții europene nefiind decât la respunerea în discuție a hotărâri Curții Europene, pentru că dorește să fie modificată, fie anulată aceasta ceea ce este inadmisibil. Curtea reține la punctul 53” autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa integral și în timp util hotărârile pronunțate în favoarea reclamantului iar la punctul 63” în general îi revine statului să aleagă mijloacele ce trebuie folosite în ordinea sa juridică pentru a se descărca de obligația prevăzută de art. 46 din Convenție stabilind în sarcina Guvernului obligația de a lua măsurile corespunzătoare în urma hotărârii Curții Europene Statului Român îi revine niște obligații, respectiv măsuri care trebuie să le i-a pentru a remedia consecințele deja produse și care continuă să se producă .Să remedieze consecințele deja produse și să repună pe cât posibil partea în situația anterioară și a treia obligație cu privire la repararea ilicitului. Contestatoarea nu face decât să repună în discuție ceea ce deja Curtea Europeană a analizat și s-a pronunțat foarte clar cât se poate de clar deși instanțele se pare că înțeleg destul de greu. Ca urmare a acestui lucru hotărârea Curții Europene a rămas definitivă la 21.02.2011 trebuia pusă în executare, care datorită hotărârilor greși pronunțate timp de 23 de ani nu a știut ce să pună în executare și nu a putut să declanșeze soluționarea pe cale amiabilă cu privire la acoperirea acestor prejudicii . ca atare a formulat în temeiul art. 322 indice 1 și art. 408 indice 1 c.pr.penală, două cereri de revizuire ambele pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dintre care cea pe calea civilă a fost declinată către Tribunalul București, după care Tribunatul a disjuns cauza pe dosarul în care se solicită redactarea și rejudecarea acelor hotărâri care au conturat aceea situație continuă de neexecutare. În ceea ce privește pe prezenta contestație s-au formulat două dosare de revizuire în raport de cele două sume pe care dumnealor le-au achitat. Având în vedere că pârâta și-a exercitat cu rea credință drepturile procesuale amânând executarea timp de 4 ani, Curtea Europeană monitorizează prin cabinetul de miniștrii executarea hotărârii iar următoarea ședință este pe data de 05.03.2015. depune înscrisuri, scrisoare din care reiese care sunt consecințele atitudinii prezentei contestatoarei și care se reflectă asupra Statului Român. În cele 2 cereri de revizuire a solicitat instanței să respingă revizuirea, deși aceasta este singura cale procesuală cu care părțile se mai pot întâlni. Dacă prezenta contestatoarea era nelămurită cu privire la ce sume a achitat, dacă ele reprezintă achitarea integrală a prejudiciului sau nu avea această cale ori pârâta ce a făcut s-a dus deși nu era în interesul lui și-a solicitat să se respingă. Pârâtei i-au fost respinse toate contestațiile anterior hotărârii Curții Europene și contestația și contestația la titlu, pentru că cele 2 sume au fost executate, numai că în momentul când el a cerut actualizarea sumelor în baza fostului art. 154 c.pr.civ. o instanță a considerat că actualizarea sumelor pe care dumnealor parțial le-a executat ar face parte din obiectul judecării și au respins la nici două luni de zile, s-a modificat c.pr.civ. și acest articol a fost anulat. Interesul de a soluționa cererile de revizuire, dar în primul rând ale pârâtei, ori dacă dumnealor l-ia s-a respins odată toate contestațiile, acest lucru a intrat în puterea de lucru judecat. Dacă dumnealor au solicitat în mod expres respingerea cererilor de revizuire pe cale procedurală mai vin dumnealor să discute pe datorarea sau nu a creanței, pe executarea ei legală sau nu pentru că odată ce hotărârea Curții europene a rămas definitivă singurele apărări care mai pot fi făcute în temeiurile legale de contestație adică 399 sau 408 indice 1, sunt doar cele care vizează cauze de stingere a obligațiilor intervenită la data pronunțării Curții europene și până la momentul executării și nu se mai impune repunerea în discuție a tuturor situaților anterioare asupra cărora Curtea Europeană s-a pronunțat. Instanța i-a respins pârâtei atât excepția a inadmisibilitate a cererii de revizuire prin hotărârea 750 pronunțată în dosar_/3/2010 dar a arătat totodată că în acest sens Curtea de Apel a apreciat că remedierea consecințelor produse și neexecutarea respectivelor sentințe reținute de instanța de contencios european poate fi realizată prin recurgerea revizuentului la formele de executare silită recunoscută de dreptul intern. Și iată ne aflăm în fața autorității de lucru judecat cu privire la această dezlegare și acesta este considerentul pentru care el s-a adresat direct executorului arătându-i care este titlul, titlul care nu a fost niciodată anulat, pentru că dacă s-ar fi încheiat executarea vreodată și s-ar fi achitat integral cum spune pârâta, acel titlu trebuia anulat și s-ar fi făcut proces verbal de încheiere a executării . Atunci s-a adresat executorului, executorul a analizat toate înscrisurile depuse, a analizat înscrisurile depuse în cadrul dosarului de la Curtea Europeană cu privire la aceste daune cominatorii a verificat și expertizele făcute de expertul contabil și toate duceau către același lucru, faptul că în ceea ce privește creanța, creanța prevăzută de sentința asta daunele cominatorii în forma în care era ea la data respectivă viza o sumă de 27.000 lei din care pârâta a achitat 6.000 lei și 5.000 lei adică 1/3 și acum vin și invocă prescrierea. Pe fondul susținerii pârâtei, toate aceste susțineri inclusiv și cu privire la excepție pe care solicită să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece dacă ar fi existat un titlu executoriu, iar creanța nu ar fi fost certă, lichidă și exigibilă atunci ea nu ar fi primit nici un fel de executare și cele 2 sume achitate în 1999 și 2001 ar fi trebuit restituite ca nedatorate, iar în al doilea rând nu ar fi existat nici un prejudiciu, el neputând avea calitatea de victimă de parte vătămată, și plângerea Curții europene trebuia respinsă ca inadmisibilă pentru că nu mai avea calitatea de victimă, dacă dumnealor ar fi achitat integral. Deci pârâta pe de o parte susține că nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă dar a achitat parțial din ea, iar pe de altă parte invocă prescrierea. Ceea ce s-a cerut a fi achitat integral se referă la daunele cominatorii datorate pe perioada 13.03._99 și nu altceva. Și orice discuție și orice înscrisuri pe care dumnealor vin să le probeze acum, ei pot să vină instanța poate admite probe care vizează stingerea obligației de la momentul pronunțării hotărârii Curții Europene . Contestatoarea a mai solicitat anularea executării ca fiind prescrisă indicând data de 09.06.2000 ca fiind data când s-a împlinit termenul de prescripție. Contestatoarea face o gravă confuzie cu privire la prescrierea specială a prestațiilor succesive, deci dumnealor se referă la rămânerea definitivă a unei hotărâri în care s-a stabilit daune cominatorii deci un fel de prestație succesivă și care a fost dată sub condiția respectiv aceea de reintegrare. Vorbesc vorbe și indică un termen care nu are nici un fel de relevanță, 9.06.2003. Este ușor de observat că, contestatoarea a făcut ultima plată în luna mai 2011 care ar fi întrerupt ori prescripție și ar fi determinat curgerea unui nou termen. Dacă așa cum a arătat la început Curtea Europeană a analizat executarea hotărârilor definitive, ca o obligație ce a revenit autorităților statului așa cum erau și cele 2 societăți cu capital integral de stat adică Tarom și Casrom actuală R. situație în care curge nici un termen de prescripție pentru că ar însemna că acești debitori să nu facă niciodată nimic și să aștepte trecerea termenului de prescripție și să vină în fața instanței să invoce că s-a prescris. Acest lucru a fost analizat de Curtea Europeană. Depune note scrise.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la această instanță la 29.04.2014, contestatoarea S.C. R. G. S.A. . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul C. R. D. împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr. 225/2014 al B. D. M. și N. S. solicitând anularea executării silite pentru suma de 14.386,75 lei și întoarcerea executării, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a arătat că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 225/2014 s-a pornit la cererea creditorului C. R. D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosar nr._/1995 prin care s-a admis acțiunea reclamantului C. R. D. și a fost obligată pârâta S.C. Casrom S.A. în prezent S.C. R. G. S.A. la plata sumei de 50.000 lei /zi daune cominatorii începând cu data de 13.03.1995 și până la reintegrarea acestuia în muncă.

Tot în baza aceluiași titlu executoriu s-a pornit executarea silită în dosarul de executare nr. 106/2015 pentru suma de 120.003,76 lei împotriva căreia s-a formulat contestația la executare dosar_ .

În dosar de executare nr. 225/2015 suma solicitată de 14.368,75 lei reprezintă actualizarea sumei de 120.003,76 lei din dosar de executare nr. 106/2014.

Sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 s-a pronunțat în urma sentinței civile nr. 1964/9.11.1992 prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 68/8.02.1990 emisă de Tarom S.A. a cărei activitate a fost preluată de Comchim S.A. care și-a schimbat denumirea în R. Hodings S.A. în prezent R. G. S.A. Totodată s-a dispus plata despăgubirilor corespunzătoare pentru perioada 15.02._92 reprezentând drepturi salariale cuvenite și neîncasate de 154.043 lei și în continuare, până la data integrării efective în muncă a contestatorului.

Prin decizia 65/18.03.1999, Conchim S.A. a pus în executare sentința civilă nr. 2964/9.11.1992 și l-a reîncadrat pe intimat. Acesta prin cererea înregistrată sub nr. 300/17.03.1999 a recunoscut că societatea nu mai datorează daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 6925/13.06.1996.

Intimatul și-a desfășurat activitatea de la 17.03.1999 și până la 05.05.1999 când a solicitat și aprobat transferul la New Step S.R.L.

Daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 au fost achitate prin poprire, suma fiind de 6.925 RON pentru perioada 5.10._98 și achitate la data de 16.11.1999.

Prin sentința civilă nr._/20.10.2000 pronunțată de Judecătoria Sector 1, societatea a fost obligată la plata sumei de 5.462,7890 RON din care . 1046,7750 RON daune cominatorii pentru perioada 14.12._99 și 4.416,0140 RON actualizarea daunelor cominatorii stabilite la 11.01.1999.

Cu toate acestea, intimatul a formulat plângere la CEDO deoarece sentința civilă nr. 2964/9.11.1992 nu a fost pusă în executare la timp solicitând plata de daune materiale și pentru o altă decizie nr. 7391/14.12.1995 pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu Garda Financiară pentru că nu a fost pusă în executare.

Prin decizia din 14.09.2010, CEDO a reținut că în ceea ce privește sentința civilă nr. 2964/9.11.1992, aceasta nu ar fi fost implementată în timp util, dar în același timp s-a constatat că petentul și-a primit drepturile salariale menționate în sentință, astfel încât” sumele pretinse cu titlu de daune materiale este o chestiune pur speculativă în circumstanțele cauzei2.

Prin decizia CEDO s-a reținut că numai în ce privește decizia 7391/14.12.1995 pronunțată de Judecătoria Sector 5 dată în contradictoriu cu Garda Financiară a intervenit o încălcare a art. 6/1 din convenție.

Astfel, executarea silită s-a pornit în lipsa unui titlu executoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 632 c.pr.civ. întrucât decizia CEDO nu este titlu executoriu, iar creanța stabilită prin sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 a fost executată.

Executarea silită s-a pornit în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile cu încălcarea dispozițiilor art. 662 c.pr.civ. deoarece nu rezultă dintr-un titlu executoriu atâta timp cât daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 au fost achitate până la data reintegrării intimatului, CEDO constatând că petentul și-a primit drepturile salariale.

Executarea silită s-a pornit cu încălcarea dispozițiilor art. 705 c.pr.civ., potrivit cu care dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani motiv pentru care s-a invocat excepția prescrierii dreptului de a obține executarea silită solicitând admiterea excepției și anularea formelor de executare silită efectuate în dosar executare 225/2014, având în vedere că sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 a rămas definitivă și irevocabilă la 09.06.1997 iar cererea de executare silită a fost depusă la 25.04.2014.

D. urmare, se solicită întoarcerea executării silite cu restabilirea situației anterioare și obligarea intimatului la restituirea sumei de 14.386,75 lei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 711 și urm. c.pr.civ., art. 632, 662, 705, 722 c.pr.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru 824 lei și 300 lei.

S-a depus înscrisuri, filele 9-65.

S-a depus în copie dosarul de executare 225/2014, filele 102-235 și dosar executare 106/2014, filele 236-268.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

S-a administrat proba cu înscrisuri

Instanța reține următoarele:

Executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 225/2014 s-a pornit la cererea creditorului C. R. D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosar nr._/1995 prin care s-a admis acțiunea reclamantului C. R. D. și a fost obligată pârâta S.C. Casrom S.A. în prezent S.C. R. G. S.A. la plata sumei de 50.000 lei /zi daune cominatorii începând cu data de 13.03.1995 și până la reintegrarea acestuia în muncă.

În dosar de executare nr. 225/2015 suma solicitată de 14.368,75 lei reprezintă actualizarea sumei de 120.003,76 lei din dosar de executare nr. 106/2014.

Intimatul și-a desfășurat activitatea de la 17.03.1999 și până la 05.05.1999 când a solicitat și aprobat transferul la New Step S.R.L.

Daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 6925/13.06.1996 au fost achitate prin poprire, suma fiind de 6.925 RON pentru perioada 5.10._98 și achitate la data de 16.11.1999.

Decizia CEDO nu a privit sentința civilă nr. 6925/1996 și s-a pronunțat pe o altă sentință privind Garda Financiară.

Intimatul a solicitat la 25.04.2014 punerea în executare a sentinței civile nr. 6925/13.06.1996 ce reprezintă titlul executoriu, dar care nu mai putea fi pus în executare potrivit art. 705 c.pr.civ.

Titlul executoriu privește o creanță certă, lichidă și exigibilă stabilită până la data integrării intimatului și așa cum s-a constatat și în decizia CEDO, daunele cominatorii au fost achitate și actualizate până la data integrării.

În consecință, intimatul nu mai poate solicita daune cominatorii pe care le-a încasat deja, iar intimatul a recunoscut prin cererea din 17.03.1999 că au încetat a mai fi operante daunele cominatorii.

În ceea ce privește dispozițiile art. 705 c.pr.civ. termenul de prescripție a dreptului de a mai obține executarea silită a început să curgă de la data de 09.06.1997, data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 6925/13.06.1996 și s-a împlinit la 09.06.2000.

Având în vedere că din partea contestatoarei s-au mai făcut plăți la 16.11.1999 și la 21.05.2001, a avut loc o întrerupere a termenului de prescripție conform art. 708 alin 1 pct. 1 c.pr.civ., motiv pentru care a început să curgă un nou termen de prescripție, potrivit art. 708 alin 2 c.pr.civ., începând cu data de 21.05.2001, termen ce s-a împlinit la 21.05.2004 iar intimatul a formulat cererea de executare silită la 25.04.2014, la 10 ani de la împlinirea termenului.

În consecință, deoarece a intervenit prescripția dreptului de a mai obține executarea silită instanța va admite contestația și va anula toate formele de executare efectuate în dosar de executare nr. 225/2014 al B. D. M. și N. S..

Prin desființarea executării silite, prin anularea tuturor formelor de executare silită se impune admiterea cererii contestatoarei de întoarcere a executării silite, art. 723 alin 1 c.pr.civ., astfel că va obliga intimatul la plata sumei de 14.368,75 lei ( prin încheierea din 26.05.2014 executorul a constatat închisă procedura execuțională deoarece a fost recuperat debitul integral la data de 29.05.2014 conform recipisei de consemnare BREL_).

Taxa judiciară de timbru se va restitui conform art. 45 alin 1 lit. f din OUG 80/2013.

În temeiul art. 453 c.pr.civ., va obliga intimatul la 6200 lei cheltuieli de judecată către contestatoare reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite acțiunea formulată de contestatoarea S.C. R. G. S.A., cu sediul în Borsec ., Județul Harghita și cu sediul ales la Cabinet de avocat G. A. cu sediul în București, . Valaori nr. 2, . în contradictoriu cu intimatul C. R. D., domiciliat în București, ., ., Sector 2. .

Anulează toate formele de executare efectuate în dosar executare nr. 225/2014 al B. D. M. și N. S..

Dispune întoarcerea executării și obligă intimatul la plata sumei de 14.368,75 lei.

Obligă intimatul la 6200 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.

P. GREFIER

N. S. L. G. –P.

Red. SN/GPL

4 exp./ 02.03.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1243/2015....		Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4687/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI