Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4687/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4687/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4687/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4687
Ședința publică din data de 28.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară privind pe reclamanții S. I. S. și Al F. S., în contradictoriu cu pârâții G. A., G. I., G. E., R. M. și A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții S. I. S. personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, fila 92 și Al F. S. reprezentat de același avocat și pârâții G. I. personal, R. M. personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, fila 270 și A. C. reprezentată de același avocat, lipsă fiind pârâtele G. A. și G. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
La interpelarea instanței, apărătorul reclamanților arată că înțelege să se folosească în continuare de mijlocul procesual al denunțării ca fiind fals.
La interpelarea instanței, reclamantul R. M. insistă în a se folosi de acel înscris.
Apărătorul pârâților R. M. și A. C. depune în ședință publică originalul procurii în limba română, cu care s-a și prezentat la notariat, și arată că nu-l are pe cel în limba irakiană.
Apărătorul reclamanților învederează instanței că a solicitat să se pună în vedere și să depună originalul, nu traducerea.
Instanța pune în discuție această împrejurare și efectele ei procesuale.
Apărătorul reclamanților solicită instanței să ia act că înțelege să se înscrie în fals împotriva procurii.
Apărătorul pârâților R. M. și A. C. arată că pârâții nu au nici un fel de vină.
Având în vedere că a pus în vedere pârâților să depună la acest termen procesual originalul procurii aflate în copie la filele 141-142, iar aceștia nu au depus originalul, ci o traducere în limba română a documentului original redactat în limba irakiană, instanța va înlătura din probațiune acest înscris.
La interpelarea instanței, pârâtul G. I. depune în ședință publică precizări, pe care le comunică și apărătorului reclamanților și celui al pârâților R. M. și A. C..
La interpelarea instanței, apărătorului reclamanților arată că nu solicită termen în vederea studierii precizărilor depuse.
Apărătorul reclamanților prezintă în ședință publică originalul pașaportului reclamantei Al F. S. și, îl depune și în copie certificată pentru conformitate cu originalul. Totodată, solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 C.pr.civ. în privința pârâților G. A., G. E. și A. C..
La interpelarea instanței, pârâtul G. I. arată că soția sa nu s-a putut prezenta la acest termen de judecată din cauza unor probleme de la serviciu, iar fiica sa nu este în țară și poate veni abia în luna august. Totodată, arată că nu deține nici un document care atestă că fiica sa este plecată în străinătate, însă poate aduce.
La interpelarea instanței, apărătorul pârâților R. M. și A. C. arată că susține tot ceea ce a depus colega sa în scris pentru pârâții G..
Apărătorul reclamanților depune în ședință publică interogatoriile propuse a fi luate pârâților R. M., G. A., G. E., G. I. și A. C..
Apărătorul pârâților R. M. și A. C. depune interogatoriul formulat pentru reclamantul S. I. S..
Instanța procedează la administrarea interogatoriilor formulate de reclamanți pentru pârâții R. M. și G. I., răspunsurile acestora la întrebări fiind consemnate și atașate separat la dosarul cauzei. Totodată, procedează la administrarea interogatoriului propus de către pârâtul R. M. pentru reclamantul S. I. S., răspunsurile acestuia la întrebări fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, acesta fiind însoțit și de d-na G. E. – D., în calitate de traducător autorizat, care depune autorizația nr. 9453/08.07.2013, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Apărătorul pârâților R. M. și A. C. invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât este vorba de un termen de 3 ani în care ar fi trebuit să acționeze. Totodată, invocă și faptul că la momentul la care s-a introdus acțiunea nu s-au depus din punctul său de vedere, actele în original ale … Deci, nu s-au făcut demersuri, întrucât trebuia să meargă la notariat și să-și ia toate actele originale, care au stat la baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către apărătorul pârâților R. M. și A. C..
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției, întrucât este vorba despre o acțiune în revendicare care este imprescriptibilă. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere că toate chestiunile legate de intabularea în cartea funciară se aplică actelor și faptelor care sunt introduse după . Noului Cod Civil.
Instanța reține spre soluționare excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către apărătorul pârâților R. M. și A. C..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea tuturor pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în mun. București, .. 3, ., .. Învederează instanței că, reclamanții sunt proprietarii apartamentului menționat mai sus, apartament dobândit conform contractului de vânzare – cumpărare nr._ încheiat în data de 15 noiembrie 1991 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București.
Arată că, imediat după cumpărarea apartamentului, reclamantul S. I. împreună cu familia sa, a părăsit definitiv România, astfel cum rezultă din datele prevăzute în pașaport și a ajuns pe teritoriul canadian, la data de 31 august 1992. Precizează că, perioada de valabilitate a vizei de ședere în statul român a expirat la 15 octombrie 1992, rezultând astfel din datele menționate că între 31 august 1992 și 02 noiembrie 2007, nu era pe teritoriul României. Totodată, învederează instanței că, înainte de a pleca, reclamantul a lăsat în grija d-lui R. M., strict cu scopul administrării, imobilul, neîncheind însă nici un înscris în acest sens. Arată că, în lipsa reclamantului, numitul R. M., prin manopere doar de el știute, a transferat dreptul de proprietate a imobilului în numele său și al soției sale, A. C., înscriind în acest sens, în calitate de proprietar, apartamentul în cartea funciară, pentru ca la data de 02 noiembrie 2007 să încheie un contract de vânzare – cumpărare cu pârâții G. A., G. I. și G. E., având drept obiect prezentul imobil.
Învederează instanței, că reclamanții nu au semnat nici un contract de vânzare – cumpărare, că nu au fost în România la momentul încheierii contractului și nici nu au mandat o persoană fizică sau juridică în acest sens.
Față de cele precizate, având în vedere lipsa calității de proprietar a înstrăinătorilor R. M. și A. C., având în vedere că la înstrăinarea succesivă a imobilului, a stat un act de proprietate care nu provenea de la adevăratul proprietar, coroborat și cu înscrisurile depuse la dosar, solicită să se constate că au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului revendicat și să se dispună în consecință. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și cele efectuate cu translatorul, cele privind biletele de avion le va solicita pe cale separată. Depune chitanțele . nr. 0108/28.04.2015 și nr. 23/17.02.2017 și facturile nr. 0118/28.04.2015 și nr. 207/17.02.2015, în original.
Apărătorul pârâților R. M. și A. C. solicită respingerea acțiunii întrucât aceasta este formulată în mod tendențios. Arată că, S. I. S. spune că, de fapt, tatăl și mama au cumpărat acest apartament, însă este vorba despre mama și fiul. Crede că există o mică problemă și cu achiziționarea apartamentului, însă nu este treaba dumnealui la această oră. Solicită să se consemneze că tot ceea ce se folosește în dreptul nostru civil este obligatoriu ca reclamantul să facă dovada prin toate actele, respectiv să aducă de la notar un certificat de grefă. Deci, pârâtul doar vine în fața instanței sau nu vine deloc, pentru a-și formula o apărare sau nu, însă în acest moment, ca să faci afirmația că acea procură este falsă, în condițiile în care tu, ca reclamant, nu ai făcut nici măcar un demers către notariat să iei de acolo procura…Având în vedere că s-a solicitat revendicare imobiliară, aceasta rămâne ca instanța să judece. Totodată, învederează instanței că se contestă faptul că-l cunoaște pe Nabeal, care a avut actele originale și cheile apartamentului. Arată că, dacă nu avea actele originale nici un notar nu i-ar fi făcut contract de vânzare – cumpărare. Prin urmare, când minte? Când spune că vrea apartamentul și că nu a fost niciodată interesat de acesta până în anul 2014 sau când a luat legătura ori când zice că i l-a dat d-lui Nabeal? Arată că, a făcut procură iar acum vine să se înscrie în fals pentru că, probabil tatăl și mama lui, adevărații cumpărători, au făcut procura d-lui Nabeal în 2007. Mai mult de atât, să i se impună dumnealui să aducă tot dosarul notarial nu crede că este corect și nu există o bază notarială, însă nu are importanță la acest moment. Baza legală era ca reclamantul în momentul în care afirmă că acea procură e falsă să facă dovada. Dacă instanța a înțeles, solicită acesteia să cenzureze acțiunea în esența ei. Tot ceea ce spune S. I. S. este o minciună. Deci, problema este că-și cenzurează singuri acțiunea. Prin urmare, când este minciună, când spune că n-a semnat nicio procură sau când spune că-l cunoștea pe R. și i-a dat în anul 1992 ori când vine și spune că a dat unei familii în chirie…Deci, toate aceste aspecte, având în vedere că ești reclamant, ar trebui să le dovedești. Și atunci pe care variantă o să o creadă instanța, normal că, pe cea dovedită. Învederează instanței că toată această acțiune este făcută în râs întrucât în momentul în care vii și spui că ești proprietar în 1991, iar în 1992 că i-ai dat lui R., însă la interogatoriu arăți că nu-l cunoști, nu l-ai văzut în viața ta...
Pârâtul G. I. învederează instanței că, acțiunea este nefondată și se consideră o familie cinstită și corectă.
Apărătorul pârâților R. M. și A. C. arată că și dânsul invocă buna – credință întrucât pârâții au cumpărat de la reclamanți iar ei au fost reprezentați de cineva cu procură. Totodată, arată că a și dovedit că minciunește.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 28.08.2014, sub nr._, reclamanții S. I. S. și Al F. S. au chemat în judecată pe pârâții G. A., G. I., G. E., R. M. și A. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul apartament în suprafață totală de 45,67 mp, situat în mun. București, .. 3, ., ., sector 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că ei sunt proprietarii imobilului litigios în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 15.11.1991 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București. Ulterior, au părăsit teritoriul României, însă au lăsat imobilul în grija pârâtului R. M., strict în scopul administrării, însă acesta a înstrăinat prin mecanisme frauduloase imobilul către pârâții G. A., G. I., G. E.. Așadar, susțin reclamanții, cum doar titlul lor provine de la adevăratul proprietar, se impune admiterea acțiunii.
În drept, sunt invocate prevederile art. 563 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.998 lei, potrivit disp O.U.G. nr. 80/2013.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Legal încunoștințați, pârâții R. M. și A. C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive, ambele fiind respinse prin încheierea de ședință din data de 17.02.2015, iar pe fondul cererii au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, care profită pârâților, nu vor mai fi redate motivele întâmpinării.
În susținerea întâmpinării, s-au depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Legal încunoștințați, pârâții G. A. și G. E., nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat la judecată.
Legal încunoștințat, pârâtul G. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, care profită pârâtului, nu vor mai fi redate motivele întâmpinării.
În susținerea întâmpinării, s-au depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au formulat cerere de denunțare ca fals a înscrisului intitulat procură specială de care se prevalează pârâții.
În ședința publică din 28.04.2015 instanța a dispus înlăturarea din probațiune a înscrisului de la filele nr. 141-142 având în vedere că, deși a fost pus în vedere pârâților R. M. și A. C. să depună la termen originalul procurii aflate în copie la filele 141-142, aceștia nu s-au supus obligației, depunând o traducere în limba română a documentului original redactat în limba irakiană.
Pârâtul G. I. a depus la data de 16.02.2015 o a doua întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, care a fost respinsă de instanța prin încheierea din data de 17.02.2015. Totodată, pârâtul G. I. a depus la aceeași dată și o cerere reconvențională prin care a solicitat instituirea unui drept de retenție, însă prin încheierea din data de 17.02.2015 instanța a admis excepția tardivității cererii reconvenționale, întrucât aceasta nu a fost depusă odată cu întâmpinarea conform art. 209 alin. 4 C.proc.civ.
În ședința publică din data de 28.04.2015 pârâții R. M. și A. C. au invocat prin apărător excepția prescripției extinctive.
În ședința publică din data de 17.02.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar și proba cu interogatoriul pârâților și reclamanților, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art. 258 C.pr.civ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, reține asupra excepției prescripției extinctive, respectiv asupra fondului cererii următoarele:
Excepția prescripției extinctive, invocată de pârâții R. M. și A. C. prin apărător, va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă extinctiv conform art. 563 alin. 2 C.civ., care stipulează că dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
Prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996 nu constituie o astfel de excepție, ci instituie un termen de decădere 3 ani pentru introducerea acțiunii în rectificarea cărții funciare împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare.
Pe fondul acțiunii, așa cum s-a învederat constant în doctrină și jurisprudență, acțiunea în revendicare imobiliară este acea acțiune civilă imprescriptibilă extinctiv, cu caracter real, prin care titularul dreptului de proprietate înțelege să-și valorifice dreptul subiectiv pe cale judiciară solicitând în contradictoriu cu cel care are sau a avut stăpânirea materială a bunului fie obligarea acestuia să lase imobilul în liniștită posesie și deplină proprietate, fie obligarea acestuia să plătească despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa sau a fost înstrăinat.
Astfel, conform art. 563 alin. 1 C.civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Totodată, alineatul al treilea din același articol prevede că dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință în condițiile legii, este pe de plin recunoscut. Nu în ultimul rând, art. 566 alin 1 C.civ. stipulează că pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa sau a fost înstrăinat.
Atunci când ambele părți litigante exhibă în contradictoriu titluri de proprietate diferite asupra aceluiași bun, se va proceda la compararea acestora urmându-se a se da câștig de cauză aceleia care are un titlu preferabil, caracterul preferabil decurgând de regulă din faptul că titlul provine de la adevăratul proprietar sau excepțional din aceea că titlul, dobândit cu caracter oneros și cu bună-credință, devine inatacabil în temeiul principiului publicității materiale a cărții funciare sau principiului forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară.
Pentru înțelegerea acestui principiu vor fi redate mai jos conținutul art. 30 alin. 1, art. 31, art. 33 alin. 1, art. 34, art. 36 din Legea nr. 7/1996, varianta în vigoare înainte de data de 01.10.2011, când a intrat în vigoare Noul Cod Civil, toate aceste dispoziții fiind aplicabile speței conform art. 76 din Legea nr. 71/2011. Totodată, se pot consulta susținerile doctrinare din cuprinsul Tratatului de publicitate imobiliară, volumul I, autor M. N., ediția 2006 a editurii Universului Juridic, paginile 398-410.
Astfel, conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Art. 31 din Legea nr. 7/1996 stipulează următoarele: cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară (alin. 1), iar dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală (alin. 2).
Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevede că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Așadar, principiul publicității materiale a cărții funciare, numit și principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară, este acea regulă potrivit căreia cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.
Publicitatea materială a cărții funciare asigură securitatea dinamică a circuitului civil, deoarece terții dobânditori de bună-credință sunt puși la adăpost de orice cauză de evicțiune anterioară titlului lor de dobândire, dacă cei vătămați prin înscriere nu reacționează în termenele imperative prevăzute de lege în vederea rectificări cuprinsului cărții funciare, termene de decădere înăuntrul cărora publicitatea cărții funciare este suspendată și față de terți.
Principiul publicității materiale a înscrierilor în cartea funciară acționează numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
- terțul să fi dobândit cu bună-credință vreun drept real printr-un act juridic cu titlu oneros, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.
- în momentul dobândirii dreptului să nu fi fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei și nici să nu fi fost cunoscută, pe de altă cale, această inexactitate de către terțul dobânditor.
- la data dobândirii publicitatea materială să nu fi fost suspendată prin efectul legii, respectiv pentru un interval de 3 ani conform art. 36 din Legea nr. 7/1996.
În speță, sunt îndeplinite toate aceste trei condiții.
Pârâții G. A., G. I., G. E., în calitate de cumpărători au dobândit cu bună-credință și cu titlu oneros dreptul de proprietate asupra imobilului apartament în suprafață totală de 45,67 mp, situat în mun. București, .. 3, ., ., sector 2, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5122/02.11.2007 de BNPA A.-G. S. și A. P..
La data încheierii acestui contract, în cuprinsul cărții funciare nu era notată nicio acțiune prin care să se conteste cuprinsul cărții funciare, așa cum rezultă aceasta din extrasul de carte funciară, emis la data de 16.10.2007, aflat la fila nr. 151 din dosar. Totodată, din cuprinsul acestuia rezultă că pârâții vânzători R. M. și A. C. figurau ca proprietari ai imobilului litigios.
Reclamanții, deși le incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., nu au propus încuviințarea și administrarea unor alte probe din care să rezulte că pârâții G. ar fi cunoscut pe altă cale inexactitatea cuprinsului cărții funciare.
Sub acest aspect, pe bună-dreptate, în speță, titlul pârâților R. M. și A. C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 713/02.10.2007 de BNP R. E. M., încheiat între reclamanții S. I. S. și Al F. S., în calitate de vânzători și pârâții R. M. și A. C., în calitate de cumpărători, este lovit de nulitate absolută pentru lipsa totală a consimțământului, întrucât reclamanții nu și-au exprimat niciodată voința în sensul reprezentării lor prin mandatar pentru vinderea imobilului litigios.
În ședința publică din 28.04.2015 instanța a dispus înlăturarea din probațiune a înscrisului de la filele nr. 141-142 având în vedere că, deși a fost pus în vedere pârâților R. M. și A. C. să depună la termen originalul procurii aflate în copie la filele 141-142, aceștia nu s-au supus obligației, depunând o traducere în limba română a documentului original redactat în limba irakiană.
Așadar, acționând în afara puterilor sale de reprezentare, însă în numele și pe seama reclamanților, mandatarul Nabeal H. Abo Al Tamen a încheiat un contract de vânzare-cumpărare lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului, manifestarea de voință a părții reprezentate, reclamanții, fiind inexistentă.
Rezultă cu claritate astfel că inexactitatea cuprinsului cărții funciare nu ar fi putut fi cunoscută la data de 02.11.2007, pe altă cale de pârâții G., întrucât până la declanșarea prezentului litigiu reclamanții nu au atacat niciodată titlul pârâților R. M. și A. C. și nici nu au promovat acțiune în rectificarea cărții funciare.
Având în vedere că de la data înregistrării cererii de înscriere a dobânditorului nemijlocit al dreptului, în speță data de 03.10.2007, (f. 152) a început să curgă termenul de decădere de 3 ani pentru rectificarea cuprinsului cărții funciare pentru nevalabilitatea titlului ce a stat la baza înscrierii, iar acesta s-a împlinit la data de 03.10.2010, dată până la care nu a fost promovată acțiune în rectificare, titlul de proprietate al pârâților G. s-a consolidat în mod definitiv, devenind inatacabil.
Este adevărat că titlul pârâților G. a fost încheiat în perioada termenului de 3 ani, când principiul publicității materiale era suspendat prin efectul legii, însă valorificarea acestei împrejurări trebuia să se realizeze înăuntrul termenului imperativ prin intentarea acțiunii în rectificare.
Având în vedere principiul disponibilității acțiunii civile, cum reclamanții nu au solicitat decât obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, fără a solicita în subsidiar și plata despăgubirilor de la pârâții R. M. și A. C., întrucât au înstrăinat imobilul, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, fără a se impieta asupra posibilității reclamanților de a solicita aceasta pe calea unei acțiuni separate.
Se va respinge cererea reconvențională ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției extinctive, invocată de pârâții R. și A., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată, având ca obiect revendicare imobiliară privind pe reclamanții S. I. S. și Al F. S., ambii cu domiciliul ales în mun. București, sector 3, .. 17, . cu pârâții G. A., domiciliată în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, G. I., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., G. E., domiciliată în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, R. M., cu reședința în mun. B., ., jud. B. și A. C., domiciliată în mun. B., ., jud. B., ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională, ca tardiv formulată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 9 ex/14.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 4694/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
