Contestaţie la executare. Sentința nr. 2595/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2595/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2595/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.2595
Ședința publică din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. N. C.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatorii P. M. și P. C. în contradictoriu cu intimații M. D., M. I. și C. D. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la completul de urgență, au răspuns contestatorii reprezentați prin avocat L. A. cu împuternicire avocațială la dosar, la fila și intimata M. D. personal și asistată de avocat N. T. cu împuternicire avocațială ce se depune în ședință publică, la dosar și ceilalți intimați reprezentați de același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 30.12.2014, intimații au formulat și depus la dosar, întâmpinare, filele 43-45; la data de 19.01.2015 contestatorii au comunicat la dosar, răspunsul la întâmpinare, filele 56-60, iar la data de 03.03.2015 a fost înaintat dosarul de executare nr.776/DE/2014 de către B. Duruian I..
În ședință publică, instanța pune în vedere contestatorilor prin avocat, faptul că au obligația să înainteze executorului judecătoresc costurile privind comunicarea dosarului de executare, respectiv 91,76 lei, potrivit filei 70 de la dosarul cauzei.
Contestatorii prin avocat învederează că potrivit art.669 c.pr.civ., „pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor”. Mai precizează că odată cu contestația la executare au depus la dosar, actele pe care le-au contestat. executorul nu a adus alte acte în plus. Prin urmare, fiind dispuse din oficiu, consideră că nu ar trebui să suporte aceste cheltuieli în cuantum de 91,76 lei, reprezentând fotocopierea actelor deja existente.
Instanța pune în discuție acest aspect.
Intimații prin avocat arată că cheltuielile din oficiu se referă la cheltuielile făcute de executorul judecătoresc în cursul executării silite. Menționează că art. 669 c.pr.civ., la care face referire partea adversă prin avocat, se referă la cheltuielile făcute pentru demararea și desfășurarea executării silite, pe care executorul le poate face și din oficiu, dar pe care le solicită creditorului, pentru că el i-a solicitat executarea silită.
Însă obligația părții adverse, decurge din faptul că aceasta este cea care a făcut contestația în fața instanței, și nu poate pune în sarcina intimaților, cheltuielile acesteia.
Instanța învederează părților că dispozițiile art.717 c.pr.civ., sunt derogatorii, de la art.669 c.pr.civ., astfel că potrivit art.717 c.pr.civ., cheltuielile pot fi puse în sarcina părții interesate, iar instanța apreciază că contestatorii sunt părți interesate în acest ciclu procedural.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Părțile prin avocați solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisuri este concludentă, utilă, putând duce la soluționarea pricinii, instanța, potrivit art.258 c.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească închisă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorii prin avocat arată că prin contestația la executare au contestat executarea în integralitate și au indicat actele care doresc să fie anulate și ce anume, iar în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de executare. Cheltuieli de executare care rămân după anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și intră aici inclusiv această sumă pe care o solicită executorul pentru fotocopierea dosarului de executare.
Arată că contestatorii au de îndeplinit două obligații stabilite prin titlu executoriu, reprezentat de hotărâri judecătorești, respectiv Sentința civilă nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2. Menționează că nu pune în discuție titlu, fiind o hotărâre judecătorească, dar pentru că prima creanță vizează cheltuielile de judecată reținute în sarcina contestatorilor, ca parte care a căzut în pretenții, respectiv la fond de 919 lei și în recurs de 500 lei, și având în vedere natura juridică a cheltuielilor de judecată, anume de răspundere civilă delictuală și sub aspect procesual, de culpă procesuală, solicită instanței, o scurtă paranteză în legătură cu cauza care a generat aceste cheltuieli de judecată, contestatorii având calitatea procesuală de pârâți. Completează că au fost chemați în judecată cu un capăt de cerere pe care îl consideră absurd, respectiv stabilirea unui drept de servitute prin parterul locuinței, pe scara interioară, prin livingul de la parter și pe terasa locuinței contestatorilor, până la calcanul imobilului intimaților, pentru a-și repara calcanul. Este evident că s-au opus la această cerere și au fost chemați în judecată pentru acest capăt de cerere. Obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat tardiv, la dezbaterile pe fond și din neștiință, contestatorii care nu au fost reprezentați de un avocat, nu s-au opus, fiind vorba așa cum a reținut instanța de recurs, enorme dispozitive, instanța nu a putut invoca din oficiu, și au căzut în pretenții, instanța stabilind în schimb o obligație de a face, conform expertizei existente la dosar, respectiv să nu se opună ca intimații să repare calcanul pe o schelă aeriană deasupra terasei contestatorilor. Ceea ce este rezonabil.
Precizează că contestatorii au fost de acord cu repararea calcanului pe soluția adoptată de expert și rezultă aceasta dintre cele trei hotărâri de judecată depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, în data de 13.11.2014, când au primit somația de la executorul judecătoresc de a plăti aceste cheltuieli de judecată, au primit un termen de plată, conform art.667 coroborat cu 731 c.pr.civ., de o zi, 24 ore. Menționează că le-au plătit în 12 ore și au anunțat executorul și părțile. Prin urmare, înainte de a începe executarea silită, așa cum scrie de altfel și în somația executorului, contestatorii au îndeplinit voluntar, au plătit această creanță, conformându-se și dispozițiilor art.622 c.pr.civ., care spun că obligațiile se execută voluntar.
Mai menționează că între părți nu există dialog, există un război surd de ani de zile, cu procese mai mult sau mai puțin justificate, obiectul cazului în care au fost pârâți este evident și nu au avut cui să dea banii, cu cine să vorbească cu privire la cheltuielile de judecată.
Deci în momentul în care au primit somația, în mai puțin de 24 ore, au plătit. Nu a început executarea pe această creanță.
A doua obligație reținută în sarcina contestatorilor, a fost obligația de a face, respectiv să nu se opună la executarea lucrărilor de pe schela mobilă, amplasată în curtea imobilului, curte comună, deasupra terasei contestatorilor. Arată că la dosar, nu există niciun înscris, nicio somație, din care să rezulte că li s-au cerut să înceapă lucrările și s-au opus. Prin urmare, în termenul de 10 zile acordat de executor, prin somație, au răspuns a doua zi că sunt liberi să vină și să-și execute lucrarea.
Se constată din încheierea executorului, că pentru acest act de executare neîndeplinit, obligația de a face, li se solicită un onorariu de 2.728 lei. Potrivit art.669 alin.2 c.pr.civ., cheltuielile de executare se datorează pentru actele de executare îndeplinite. Nu există niciun act de executare îndeplinit pe obligația de a nu face.
Mai învederează că pentru obligația de a nu face nu au fost respectate dispozițiile art.904 c.pr.civ., „în situația în care un debitor are o obligație de a face sau de a nu face, se opune executării după scurgerea termenului de 10 zile stabilit prin somație, executorul trebuie să se adreseze instanței de executare pentru obținerea unei încheierii executorii, dată de instanța de executare, cu citarea părților”. Solicită instanței să observe că nu s-a respectat această cerință prevăzută de art.904 c.pr.civ., practic nici în cazul primei creanțe, cheltuieli de judecată, nici în cazul celei de a doua obligație, obligația de a nu face, nu s-a îndeplinit niciun act de executare silită. Ca atare, cheltuielile de executare nu sunt datorate.
Învederează că solicită cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, în cuantum de 300 lei și depune la dosar, un set de înscrisuri, reprezentând note scrise și dovada achitării onorariului de avocat, filele 147-150.
Intimații prin avocat solicită instanței să respingă contestația ca neîntemeiată și să aibă în vedere următoarele aspecte.
Titlurile executorii, Sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, respectiv Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel, pentru cheltuielile de judecată, sunt irevocabile la data de 11.12.2013. Cererea de executare silită a fost depusă la data de 17.10.2014. Un interval de timp suficient ca partea adversă să-și execute de bună voie obligațiile. Potrivit art.622 alin.1 și 2 c.pr.civ., toate aceste obligații stabilite prin titluri executorii se aduc la îndeplinire de bună voie. Ori în tot acest timp nu a existat nicio inițiativă de plată a cheltuielilor datorate. Se reproșează intimaților că nu le-au cerut! Intimații nu mai aveau nicio obligație să le ceară. Era clar titlu și era clară obligația. Legea nu stabilește în sarcina intimaților obligația de a le cere suplimentar după ce le-a stabilit instanța. Din momentul în care cunoșteau că le datorează, iar creanța era certă, lichidă și exigibilă, respectiv de la 11.12.2013, partea adversă putea să facă această plată.
Chiar dacă sunt aceste relații între părți, care se datorează contestatorilor în exclusivitate, relații pe care nu le contestă, ci le confirmă, indiferent care ar fi cauza, într-adevăr probează că părțile nu se pot înțelege și că singura modalitate era să se rezolve, pe cale oficială, respectiv printr-o notificare la executor, contestatorii puteau să facă plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cea de a doua obligație, contestatorii puteau să-și manifeste intenția de a permite. În aproape un an de zile nu a existat niciun fel de inițiativă de executare. Practic la data de 17.10.2014, în mod îndreptățit intimații s-au adresat executorului judecătoresc pentru executarea în integralitate a obligațiilor.
Cu privire la faptul că executarea silită nu a fost începută și că practic nu se datorează și cheltuielile de executare, consideră că acestea se datorează în temeiul art.622 alin.3 c.pr.civ., care dispune că „dacă nu s-a executat de bună voie debitorul datorează și cheltuielile ocazionate de executare”, dacă intimații au fost puși în situația de a se adresa executorului judecătoresc, de asemenea art.669 alin.2 c.pr.civ. Pe de altă parte se cunoaște că actul începător al executării silite este somația. Ori somația a fost trimisă. Nu se poate spune că nu s-a început executarea silită și că nu se datorează cheltuielile de executare.
Mai învederează că din cuprinsul hotărârilor judecătorești rezultă că o executare fără o asistență oficială este imposibilă în condițiile de ostilitate, în condițiile în care intimații sunt supravegheați cu cameră video în curte și în casă, în condițiile în care sunt reclamați pentru orice strop de zugrăveală sau orice reparație. Pentru absolut orice sunt reclamați. Arată că este imposibil ca intimații să facă lucrările fără supravegherea unui executor, eventual al organelor abilitate, dacă este nevoie.
Completează că situația de ostilitate care rezultă din cuprinsul hotărârilor, este confirmată de partea adversă. Faptul că exista o creanță certă, lichidă și exigibilă și o obligație clară în sarcina părții adverse, încă de la 11.12.2013, sunt de asemenea necontestate. Cu privire la onorariul executorului nu se contestă încălcarea legii în vreun fel, în stabilirea cuantumului, se spune doar că executarea nu a început, că contestatorii au plătit imediat ce au primit somația. Deci „cu alte cuvinte, exonerați-ne de cheltuieli”. Onorariul executorului este legal stabilit, iar față de faptul că executarea silită a fost începută, se datorează și cheltuielile de executare. Deci nu există executare de bună voie când primești somația. Există doar faptul că, dacă nu se executa, se apela la celelalte forme de executare silită. Dacă nu se plătea în termen de o zi, se începeau popririle, executarea silită imobiliară. Acesta este demersul executorului, nu faptul că după aceea acesta începe executarea, ci faptul că executorul continuă celelalte forme de executare silită.
În concluzie, față de toate aceste considerente, solicită respingerea contestației ca neîntemeiate, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata personal având cuvântul, arată că nu se poate lucra la imobil, atâta timp cât în timpul lucrărilor în permanență, contestatorii au bătut meșterii cu bețe, cu pietre. Când ies în curte, contestatorii aruncă de la terasă cu pietre, cu bețe. Menționează că trebuie neapărat supravegheate aceste lucruri. Executorul trebuie să vină și să spună contestatorilor să lase meșterii să lucreze.
Contestatorii prin avocat solicită instanței să observe pretențiile formulate de intimați prin întâmpinare, pentru a înțelege că nu este posibil ca, contestatorii să fie obligați la anveloparea calcanului în locul intimaților sau la montarea schelei, dacă aceștia nu o fac.
Intimații prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și învederează în replică, cu privire la afirmația făcută de partea adversă referitor la prevederile art.904 c.pr.civ., că acest articol se referă la desființarea lucrărilor. Astfel, este o altă situație, un text de lege care nu are incidență în cauză și nu puteau să facă intimații în locul părții adverse, ceea ce se pretinde.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 19.11.2014, sub dosarul nr._, contestatorii P. M. și P. C. în contradictoriu cu intimații M. D., M. I. și C. D. I. au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.776/DE/2014; cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite, în sensul exonerării de la plata sumei de 620 lei, reprezentând cheltuieli de publicitate, a sumei necuvenite de 2.728 lei – onorariu pentru obligația de a face și a sumei de 175,95 lei – onorariu pentru recuperare debit; suspendarea executării cheltuielilor de executare fără plata cauțiunii, având în vedere termenul stabilit de art.903 c.pr.civ. și dispozițiile art.718 alin.4 pct.3; restituirea taxei judiciare.
În motivarea, în fapt, contestatorii au arătat că la data de 13.11.2014, au primit prin scrisoare recomandată încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr.776/DE/2014 în sumă de 3.563,95 lei, somațiile de plată 776/DE/2014, fiecare în sumă de 2.491,475 lei, încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu.
Au învederat că instanța de executare Judecătoria Sectorului 2 București, a încuviințat executarea în dosarul nr._/300/2014 prin încheierea din 27.10.2014, fără a indica suma pentru care s-a încuviințat urmărirea.
Contestatorii au mai menționat că titlurile executorii sunt reprezentate de Sentința civilă nr._/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2010, prin care au fost obligați la plata sumei de 919 lei cheltuieli de judecată și obligarea să permită efectuarea lucrărilor la calcanul imobilului intimaților, lucrări ce se vor executa aerian, deasupra terasei contestatorilor, precum și Decizia civilă nr.2144R/11.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care au fost obligați la plata sumei de 500 lei.
Au mai arătat că nu au refuzat plata debitului, însă nu pot comunica cu intimații, sens în care a doua zi după primirea somației executorului au achitat în contul indicat, fiecare câte 459,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată de fond și câte 250 lei, cheltuieli de judecată în recurs. În ceea ce privește obligația de a face, respectiv de a nu obstrucționa efectuarea lucrărilor care se vor efectua pe schela aeriană montată pe terasa contestatorilor, au precizat că nu au încălcat obligația stabilită de instanță, refuzând accesul intimaților.
Referitor la onorariul executorului în suma 2.728 lei pentru obligația de a face prevăzut în încheierea nr.776/DE/2014, cheltuieli de publicitate și onorariul pentru debit, contestatorii au arătat că sunt nelegal solicitate, având în vedere că executarea silită nu este justificată, nefiind întrunite cerințele art.622 alin.2 c.pr.civ. și nici îndeplinită procedura prevăzută de art.903 c.pr.civ., precum și prevederile art.39 din Legea nr.188/2000 privind onorariile maxime ale executorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art.662, 667, 669, 711, 903 și urm. c.pr.civ.
La dosar, contestatorii au anexat un set de înscrisuri în dovedire, filele 8-32.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 252 lei.
Intimații, la data de 30.12.2014, au formulat și comunicat la dosar, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații au menționat că deși contestatorii știau de această datorie veche din decembrie 2013, nu și-au manifestat inițiativa de a o achita.
Au învederat că contestatorii sunt conflictuali, arțăgoși, violenți, agresivi în fapte și vorbe. „Cu perfidie și viclenie, se opun în continuare anvelopării clădirii dinspre aceștia, prin aceea că pe terasa contestatorilor lipită zidului au depozitat flori, scaune, mese, obiecte sprijinite de zid tocmai ca înlăturarea sau prăfuirea acestora să dea motive de scandal și împiedicarea lucrului”.
La data de 19.01.2015, contestatorii au formulat și comunicat la dosar, răspunsul la întâmpinare, prin care au arătat că intimații nu au adus nici un argument în susținerea solicitării acestora, reluând acuze și caracterizări subiective ale relațiilor personale, de vecinătate, cu contestatorii.
Au mai menționat că executorul judecătoresc nu a avut un rol activ, astfel cum este obligat de prevederile art.627 alin.2 c.pr.civ., respectiv nu i-a contactat anterior trimiterii somației, nu i-a informat asupra cererii creditorilor de începerea executării și asupra consecințelor acestei cereri, nu a întreprins nimic pentru stingerea de bunăvoie a obligației.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 17.10.2014 a fost înregistrată de B. Duruian I. cererea de executare silită a sentinței civile nr._/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2010 (hotărâre menținută prin deciziile civile în apel 984A/05.11.2012 și în recurs 2144R/11.12.2013) împotriva debitorilor P. M. și P. C.. Debitorii aveau obligația să permită creditorilor M. I., M. D. și C. D. I. efectuarea lucrărilor la calcanul imobilului, așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică judiciară din cauza amintită și să achite cheltuielile de judecată în cuantum de 1419 lei.
După comunicarea somației de plată emisă de B. Duruian I. în dosarul de executare format nr. 776/DE/2014 (f.102), comunicare ce a avut loc la data de 13.11.2014 (f.104), la data de 14.11.2014, în termenul de 1 zi acordat pentru plata debitului, debitorii au achitat suma constând în cheltuieli de judecată (f.28, 29) și au trimis la data de 15.11.2014 un e-mail executorului judecătoresc prin care arată că nu se împotrivesc la executare (f.25).
Prin încheierea din data de 05.11.2014 (f.92), au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 3563,95 lei, printre care 620 lei cheltuieli privind publicitatea executării silite și cu efectuarea altor acte de executare silită, 2728 lei onorariu executor pentru obligația de a face și 175,95 lei onorariu executor pentru recuperare debit.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 NCPC împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Se constată că au fost puse în executare două obligații, una de a da, constând în cheltuielile de judecată și una de a nu face, ce presupune o abținere din parte debitorilor de a permite executarea hotărârii judecătorești.
I. În ceea ce privește prima obligație, potrivit art. 669 alin. 2 c. proc. civ., în cazul în care debitorul a achitat suma în termenul acordat de executor prin somație (fapt ce se regăsește în cauză), debitorul este dator să achite cheltuielile de executare efectiv îndeplinite și onorariul executorului, proporțional cu activitatea depusă de acesta.
Suma de 175,95 lei a fost stabilită drept onorariu de executor prin raportare la debitul de 1419 lei, și, chiar dacă a fost stabilit la nivel maxim (10% fără TVA), în contextul în care suma a fost achitată în termen de 1 zi, instanța apreciază că debitorul nu depășește un prag rezonabil, din moment ce executorul a analizat actele dosarului și a întreprins măsurile necesare specifice executării, acestea fiind caracteristice oricărui debit executat, indiferent de cuantum. De asemenea, debitorii puteau să aibă așteptarea că suma va fi pusă în executare, din moment ce ultima hotărâre a fost pronunțată la data de 11.12.2013, iar până la comunicarea somației a trecut aproximativ 1 an; de asemenea, aceștia aveau obligația de plată, o obligație pozitivă, însă din actele dosarului nu rezultă nicio încercare de a lua legătura cu creditorii în scopul achitării sumei de bani. Dacă creditorii refuzau plata, debitorii ar fi avut procedura consemnării sumelor de bani la dispoziția creditorilor, creanța urmând să fie stinsă prin această metodă.
Este adevărat că obligația se execută de bunăvoie, însă aceasta presupune o executare voluntară care era în sarcina debitorilor, acest fapt neputând fi imputat creditorilor care erau îndreptățiți să ceară executarea, codul de procedură civilă neinstituind nicio obligație de somare prealabilă executării fără intervenția executorului într-un caz asemănător (art. 622 alin. 2 prin raportare la alin. 4 c. proc. civ., astfel cum va fi analizat la punctul II. de mai jos).
Onorariul de executor nu depășește pragul impus de Ordinul 2550/2006, întrucât contestatorii au omis din calcul TVA-ul (datorat de executor potrivit codului fiscal) care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează bugetului de stat, nu este inclusă în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 39 din Legea nr. 188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Sub aceste aspecte pretenția contestatorilor nu este temeinică.
II. În ceea ce privește obligația de a nu face, instanța reține că executarea de bunăvoie a obligațiilor (art. 622 alin. 2 c. proc. civ.) presupune o abținere din partea debitorilor de a permite executarea hotărârii judecătorești, fapt ce implică o obligație pozitivă a creditorilor de a solicita executarea. În acest sens sunt dispozițiile art. 622 alin. 4 c. proc. civ. care, spre deosebire de executarea unei obligații de a da, impune un veritabil fine de neprimire al cererii de executare. Potrivit art. 622 alin. 4 c. proc. civ., executarea unor obligații de a face (…) și alte asemenea – pentru identitate de rațiune și ținând cont că textul legal instituie anumite cazuri cu titlu exemplificativ, textul se referă și la obligațiile de a nu face – se poate face la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul titlului executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc. Abia în caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executare silită. Dispozițiile art. 904 și urm. vin în completarea acestor dispoziții, aplicându-se în mod subsidiar față de art. 622 alin. 4 c. proc. civ..
Astfel, se reține că intimații aveau obligația să solicite debitorilor accesul în imobil, iar abia apoi să urmeze calea executării silite. Pentru acest motiv, demararea executării silite pentru punerea în executare a obligației de a nu face, cu consecința stabilirii cheltuielilor de judecată constând în 620 lei cheltuieli de publicitate și alte cheltuieli – formulare care nu corespunde unei explicații clare și fără să fie găsit corespondent în realitate pentru aceste sume imputate – și 2728 lei onorariu pentru obligația de a face – cuantum, de altfel, nereglementat de Ordinul nr. 2550/2006, singura categorie în care pot fi încadrate aceste cheltuieli fiind cea relativă la orice acte sau operațiuni date prin lege de la 50 lei la 200 lei, astfel că onorariul nu putea fi mai mare de 200 lei –, a fost dispusă cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Instanța reține că, indiferent de contextul relațiilor între părți, executarea urmează reguli unice, astfel că eventualul conflict între părți nu interesează în cauza dedusă judecății.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea și va dispune anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 05.11.2014 din dosarul de executare nr. 776/DE/2014 al B. Duruian I. în sensul că înlătură debitele de 620 lei cheltuieli de publicitate și 2728 lei onorariu executor pentru obligația de a face.
În respectul principiului disponibilității, respectării dreptului de apărare și al respectării dreptului la un proces echitabil, apărările noi relevate în notele scrise depuse la termenul de astăzi (f.147) nu vor fi luate în considerare, având în vedere că au fost depuse în etapa dezbaterilor pe fondul cauzei (art. 389-390 c. proc. civ.).
În temeiul art. 44 alin. 1 lit. b) și f) din OUG nr. 80/2013, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 239,42 lei pentru contestația la executare (corespunzător pretențiilor încuviințate).
În aplicarea dispozițiilor art. 722 alin. 1 și art. 716 alin. 2 c. proc. civ., pune în vedere intimaților să achite executorului judecătoresc cheltuielile ocazionate de comunicarea dosarului de executare, în cuantum de 49 lei (pretențiile contestatoarei fiind încuviințate în proporție de aproximativ 95,01%).
Fiind în culpă procesuală pentru desfășurarea procedurii de față, în temeiul art. 451 și urm. c. proc. civ., constatând caracterul real, necesar și proporțional al cheltuielilor de judecată constând în onorariu de apărător în cuantum de 300 lei (f. 150), instanța va obliga intimații să achite contestatorilor suma de 285,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, în temeiul art. 718 c. proc. civ., aceasta producând efecte până la momentul pronunțării asupra cauzei, fapt ce a avut loc la acest termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea, privind pe contestatorii P. M. având CNP:_ și P. C. având CNP:_ ambii cu domiciliul în București, ..1, sector 2 și cu domiciliul ales la C.. Av. L. A. în București, ..7, ., ., sector 2 în contradictoriu cu intimații M. D. având CNP:_, M. I. având CNP:_ și C. D. I. având CNP:_, toți intimații cu domiciliul în București, . bis, sector 2.
Dispune anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 05.11.2014 din dosarul de executare nr. 776/DE/2014 al B. Duruian I. în sensul că înlătură debitele de 620 lei cheltuieli de publicitate și 2728 lei onorariu executor pentru obligația de a face.
Dispune restituirea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 239,42 lei.
Obligă intimații să achite contestatorilor suma de 285,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pune în vedere intimaților să achite suma de 91,76 lei în favoarea B. Duruian I., costul comunicării dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea va fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. N. C. M. C.
Red./tehred./A.N.C./M.C./7ex./03.04.2015
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2626/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2630/2015.... → |
|---|
