Contestaţie la executare. Sentința nr. 3893/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3893/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 3893/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3893
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, formulată de contestatorul . LTD SRL în contradictoriu cu intimatul ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul prin administrator R. B., lipsind intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data de 08.04.2015 s-a depus dosarul de executare nr. 342/2014, după care,
Instanța procedează la legitimarea reprezentantului contestatorului în baza cărții de identitate, datele de identificare fiind înscrise în caietul grefierului de ședință.
Contestatorul, prin reprezentant, depune la dosar informații ONRC privind intimatul și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.083 lei, instanța procedând la anularea acesteia.
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuția părților competența soluționării pricinii.
Contestatorul, prin reprezentant, apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze prezenta pricină.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 713 alin. 1 și art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul, prin reprezentant, solicită încuviințare probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează proba solicitată, recte înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin reprezentant, solicită admiterea contestației la executare, anularea parțială a încheierii din data de 17.12.2014 prin care au fost stabilite onorariul și cheltuielile de executare, având în vedere următoarele aspecte: în dosarul de executare nu se face proba niciunei cheltuieli efectuate; suma de 700 lei solicitată de executorul judecătoresc nu este justificată în nici un fel; la paginile 14-15 din dosarul de executare există depuse două facturi care nu sunt opozabile contestatorului; executorul a stabilit onorariul maximal posibil; OMJ 2550/C/2006 prevede o limită de la care trebuie să se înceapă executarea silită și o limită maximală; în speță, față de dispozițiile legale, onorariul ar fi trebuit să fie de 807 lei;
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2015, sub nr._, contestatorul . LTD SRL a formulat, în contradictoriu cu intimatul ., contestație la executare împotriva înștiințării privind măsura popririi din data de 17.12.2014, precum si a încheierii din 17.12.2014 emise de B. L. I. V. în dosarul de executare nr. 342/2014, solicitând să se dispună:
- anularea parțiala a încheierii din 17.12.2014 prin au fost stabilite onorariul si cheltuielile de executare;
- suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare;
- restabilirea situației anterioare executării.
În motivarea cererii, contestatorul a menționat următoarele:
Art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000 prevede un onorariu maxim de 10% pentru creanțele de pana la 50.000 de lei, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauză executorul judecătoresc a stabilit onorariul maximal posibil, respectiv 3.760 lei, greu de justificat față de circumstanțele și complexitatea cazului, si fără sa tina cont de prevederile OMJ 2550/C/2006 care prevăd o limita minima de la care trebuie sa se înceapă executarea, iar in măsura in care executarea necesita o activitate complexa consumatoare de resurse intelectuale, executorul sa tinda spre limita superioara prevăzuta de OMJ, justificând acele consumuri suplimentare prin înscrisuri doveditoare.
Limita inferioara prevăzuta de OMJ 2550/C/2006 este de 751ei plus 2% din suma care depășește 1.000 lei, respectiv un onorariu de 807 Iei.
Executorul a stabilit cheltuieli de executare nejustificate și nu a ținut cont de suma de recuperat, de efortul minim depus și nici de dispozițiile legale in vigoare si a abuzat de textul de lege in propriu interes, adăugând o . cheltuieli fără un suport scriptic, justificat economic 700 lei reprezentând alte cheltuieli prevăzute de lege.
Executarea silită nu este o metodă de îmbogățire a executorului judecătoresc, acesta trebuind să-și evalueze onorariul în funcție de munca efectivă pe care trebuie să o presteze.
O poprire a unor conturi ale unei societăți românești la banei din România nu implică eforturi și cunoștințe speciale, pentru un executor judecătoresc fiind o procedură de rutină, pe care o îndeplinește cu regularitate.
De altfel in textul de lege se prevede foarte clar ca toate cheltuielile si/sau serviciile Ia care este îndreptățit executorul sa le solicite debitorului sunt cele executate/prestate de către terți, pentru care executorul ar trebui sa aibă documente justificative.
Având în vedere faptul ca executorul întocmește acte de executare prin care interpretează in mod si in folos propriu textele legale cu privire la onorarii si cheltuieli de judecata stabilind sume fără argumente justificative, se impune cu necesitate suspendarea executării silite până Ia soluționarea contestației.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm C.proc civ., iar în probațiune a solicitat proba cu expertiză contabilă și proba cu înscrisuri.
Intimatul, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală sau pentru a solicita probe în apărare față de cererea contestatorului.
Conform art. 716 alin. 2 C.proc.civ., instanța a dispus emiterea unei adrese către B. L. I. V., în vederea atașării dosarului de executare nr. 342/2014, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, relațiile fiind comunicate și anexate la dosar.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 9930/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București (f. 22-26), . LTD SRL (contestatoare în prezenta), a fost obligată la plata către . (intimată în prezenta) a următoarelor sume: 30.668,69 lei; 4.377,89 lei; 2.561,26 lei.
Contestatoarea nu a achita debitul benevol, sens în care intimata a formulat cerere de executare silită (f. 19), formându-se dosarul de executare nr. 342/2014 al B. L. I. V., în cadrul căruia a fost încuviințată executarea silită prin încheierea din data de 15.12.2014 (f. 31).
Prin încheierea nr. 17/12.2014 au fost stabilite cheltuielile de executare la suma de 4.460 lei (f. 32), compusă din: 3.760 lei, onorariu executor; 700 lei, cheltuieli prevăzute de lege. Ulterior, au fost emise adrese de înființare a popririi (f. 33-87).
În drept, conform art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Totodată, potrivit art. 703 C.proc.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
În acest sens, art. 174 C.proc.civ. prevede că nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, nulitatea fiind absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, respectiv relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.
Nulitatea poate fi necondiționată de existența unei vătămări, legiuitorul reglementând această chestiune în art. 176 C.proc.civ, dar regula este că nulitatea este condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 C.proc.civ.
Textul legal prevăzut în art. 703 C.proc.civ. reiterează în materia executării silite regula generală din materia actelor de procedură prevăzută în art. 175 C.proc.civ., potrivit căreia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, iar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Că aceasta este voința reală a legiuitorului rezultă din interpretarea sistemică a Codului de procedură civilă, care prevede în materia executării silite anumite cazuri de nulitate expresă, cum ar fi cele menționate în art. 666 alin. 2 sau 678 alin. 2 C.proc.civ. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat o . situații în care intervine nulitatea unor acte de executare sau chiar nulitatea executării, este evident că art. 703 C.proc.civ. nu face altceva decât să reproducă în materia executării silite regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ., iar o interpretare contrară ar fi de natură să se depărteze nu doar de la litera legii, ci și de la spiritul ei.
Așadar, art. 703 C.proc.civ. nu reglementează un caz de nulitate expresă, situație în care vătămarea s-ar presupune, ci doar reamintește regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ.
Pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 175 alin. 1 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Conform art. 669 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Totodată, în alin. 3 al art. 669 C.proc.civ. se prevede că sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Potrivit art. 669 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, iar aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, urmând ca dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 să se aplice în mod corespunzător, suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nefiind condiționată de plata unei cauțiuni.
Conform art. 451 alin. 1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Totodată, art. 451 alin. 2 C.proc.civ. statuează că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, dar măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudența sa(Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 451 C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil, criterii ce se impun a fi avute în vedere, prin analogie, și în cazul cheltuielilor de executare.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a le contesta și combate.
Analizând încheierea nr. din data de 17.12.2014 (f. 32), instanța constată că executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare cu respectarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și art. 669 alin. 2 și 3 C.proc.civ., neimpunându-se cenzurarea acestora, câtă vreme este vorba despre cheltuieli reale, necesare și rezonabile.
În acest sens, onorariul executorului judecătoresc reprezintă exclusiv remunerația ce i se cuvine acestuia pentru serviciul de interes public pe care îl prestează, nefiind înglobate în onorariu cheltuielile ocazionate de efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport sau alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Conform art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite
În speță a fost executată suma de 37.608,04 lei provenită în urma unui litigiu între profesioniști, astfel că onorariul executorului judecătoresc respectă limita impusă de textul legal (art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000).
Mai mult decât atât, onorariul stabilit nu depășește limita legală, în condițiile în care în sarcina executorului exista obligația legală de a plăti TVA. În lipsa oricărei referiri la TVA în privința limitei maxime stabilite se impune a reține că taxa pe valoare adăugată se adaugă (astfel cum rezultă din chiar denumire) la suma maximă reprezentată de procentul din valoarea creanței executate silit, în ipoteza în care executorul judecătoresc este plătitor de TVA.
Totodată, celelalte cheltuieli în cuantum de 700 lei sunt justificate, câtă vreme se referă la cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, fiind vorba despre cheltuieli necesare desfășurării executării silite, conform art. 669 alin. 3 C.proc.civ.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța, potrivit art. 717 și art. 650 C.proc.civ., va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Totodată, art. 718 alin. 1 teza I și alin. 6 C.proc.civ. statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, iar asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 717 alin. 1 C.proc.civ.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestator suspendarea executării silite.
Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 teza I C.proc.civ., instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, sens în care cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestator, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Cererea formulată de contestator privind întoarcerea executării silite este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Procedura întoarcerii executării silite este prevăzută de art. 722-725 C.proc.civ. și reprezintă în fapt o reluare a "drumului executării", însă în sens invers, având drept scop restabilirea situației anterioare executării săvârșite.
Astfel, conform art. 723 alin. 1 teza I C.proc.civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Din analiza logico-juridică a textului art. 723 alin. 1 teza I C.proc.civ., rezultă că, pentru a se realiza întoarcerea executării, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: a) se dispune de către instanța de judecată desființarea titlului executoriu sau a însăși executării silite; b) cel interesat, adică debitorul urmărit, a solicitat instanței de judecată, odată cu cererea de desființare a titlului sau a executării silite, restabilirea situației anterioare executării.
Or, în cauză instanța nu a desființat executarea silită ci, dimpotrivă, a constatat legalitatea acesteia, sens în care contestatorul nu este îndrituit să obțină întoarcerea executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul . LTD SRL, cu sediul în București, .. 6B, tronson 4, ., . 4, înmatriculat în registrul comerțului sub nr. J40/_/1993, CUI_, în contradictoriu cu intimatul ., cu sediul în București, .. 42, ., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J40/_/1993, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea contestatorului privind restabilirea situației anterioare executării, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
08.05.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 24/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 3955/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
