Contestaţie la executare. Sentința nr. 3956/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3956/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 3956/2015
Dosar nr. _
R.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3956
Ședința publică din data de: 10.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul P. P. A. în contradictoriu cu intimații B. Comercială Română S.A., K. R. S.R.L., S. S. prin reprezentant legal S.C. K. R. S.R.L. și B. E. Judecătoresc P. N. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei și excepțiilor au avut loc în ședința publică de la data de 06.03.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea până la 20.03.2015, 03.04.2015 și 10.04.2015, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 07.04.2014 sub nr._, contestatorul P. P. A. în contradictoriu cu intimații B. Comercială Română S.A., K. R. S.R.L., S. S. prin reprezentant legal S.C. K. R. S.R.L. și B. E. Judecătoresc P. N. I. a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului E. Judecătoresc P. N. I., suspendarea executării pana la soluționarea contestației, înțelegând sa conteste pe aceasta cale si cheltuielile de executare, comunicate odată cu actele contestate și obligarea pârâtelor să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile in baza cărora s-a efectuat executarea silita și să invoce excepția prescrierii dreptului de a obține executarea silita in sensul ca timp de 3 ani de zile in urmă nu a fost somat sau înștiințat, nu i s-a mai adus la cunoștință situația juridica a contractului de credit.
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatorul a arătat că a încheiat cu B. Comercială Română contractul de credit nr. 1082PFP/08.10.2007, având valoarea totală de 9.000 euro, la care a plătit ratele, însă datorită unor probleme economice a avut unele întârzieri, ulterior fiind contactat de o firmă de recuperări creanțe fără a fi notificat sau înștiințat în vreun mod legal, lucru pe care nu l-a luat în considerare, întrucât dacă ar fi existat vreun contract de cesiune de creanță ar fi trebuit să-i fi fost comunicat.
În ceea ce privește contractul de cesiune apreciază ca K. Romania SRL nu are calitate sa pună in executare un contract de credit, o eventuala executare silita se face in baza contractului de cesiune si nici atunci, numai in condițiile legii, lipsind obiectul de activitate – nefiindu-i prezentat nici un contract de cesiune, nici un mandate, in ce condiții acesta poate sa cumpere creanțe, obiectul sau de activitate.
A mai arătat că până la momentul îndeplinirii formalităților cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore, chiar dacă ar avea cunoștință despre cesiune. Astfel, cf. art. 1316 privind forma cesiunii "Cesiunea contractului si acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuie încheiate in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat" - in speța in forma scrisa.
A mai menționat si unele aspecte dezbătute in jurisprudență, respectiv faptul ca "clauzele privind comisioanele sunt cuprinse in contracte preformulate, lipsindu-le caracterul negociat. Totodată, ele creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar cerințelor bunei-credințe. Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmează, aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmând a fi eliminate din contracte. Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze si lipsa bunei-credințe a băncii trebuie analizate in funcție de justețea acestui comision fata de costurile suportate de banca in legătura cu activitatea sa de acordare a creditului. O astfel de justificare nu exista, acest comision nereprezentând altceva decât o dobânda mascata care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurențial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un dol.
Prin urmare, orice alt cost pus in sarcina clienților, inclusiv comisionul de acordare/comisionul de gestiune, este interzis in mod expres de legislația in vigoare
Observațiile privind cuprinderea acestor clauze in contracte preformulate, crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor si nulitatea absoluta a acestor clauze abuzive sunt valabile si in aceasta ipoteza.
Cu privire la caracterul abuziv al comisionului de risc s-au pronunțat în repetate rânduri instanțe de judecata,constatându-se cu putere de lucru judecat caracterul abuziv si implicit nulitatea clauzelor care permit perceperea acestuia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 705 si urm., art. 711 și urm. din Codul de procedura civila, art. 1317 din C.civ. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 12.05.2014, contestatorul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a solicitat să se constate caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit astfel: punctul 9 din contractul de credit lit. b "comision de acordare credit 1,95 % flat" coroborat cu punctul 3.1. din anexa este interzis in mod expres de legislația in vigoare, fiind exclus cu desăvârșire din art. 36 din OUG 50/2010 care prevedere in mod neechivoc care sunt comisioanele pe care le pot percepe creditorul, punctul 9 din contract lit. c - comision de administrare coroborat cu art. 3.9. din anexa care sensul ca acesta este raportat la valoarea inițiala a creditului si nu la soldul creditului, în acest sens plătea comision de administrare la o valoare mult mai mare decât cea a soldului, punctul 9 din contract lit. f - comision de urmărire riscuri coroborat cu punctul 3.8 din anexa care de asemenea este interzis prin lege, fiind de altfel calculate pe toata perioada contractuala la valoarea creditului inițial și nu la soldul rămas, punctul 6 coroborat cu punctele 2.1 și 2.2 care prin menționarea unui număr excesiv de comisioane încalcă dreptul consumatorilor la o informare precisă și corectă, clauze care trebuie în consecință sancționate cu nulitatea.
În drept, cererea precizatoare a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 296/2004, OUG nr. 50/2010, și art. invocate prin cererea principală și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtelor și prorogarea unei eventuale expertize după administrarea celorlalte probe cu privire la stabilirea sumei exacte ce rămâne de plată.
Intimata B. Comercială Română S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca urmare a admiterii excepției tardivității contestației formulate cu depășirea termenului prevăzut de art.714 NCPC, excepției inadmisibilității contestației la titlu, prin raportare la dispozițiile art. 712 alin. 2 NCPC, excepției lipsei de interes a contestației la titlu întemeiate pe dispozițiile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit încheiate cu consumatorii, excepției inadmisibilității cererii de anulare a actelor de executare, a excepției prescripției dreptului de a mai solicita anularea clauzelor din contractul de credit care constituie titlu executoriu, fie ca neîntemeiată, în toate cazurile cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în baza dispozițiilor art. 451-453 NCPC.
În susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, intimata a arătat în ceea ce privește excepția tardivității contestației, aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru formularea contestației prevăzut de art.714 NCPC, cu privire la excepția inadmisibilității contestației, a arătat că reclamantul avea deschisă o altă cale de atac pentru a pune în discuție fondul dreptului constatat prin titlu, cale la care nu a apelat, în speță devine incidență teza finală a art. 712 alin. 2, fiind inadmisibilă formularea unei contestații la titlu în acest context, cu privire la excepția lipsei de interes, în speță, reclamantul nu justifică un interes legitim, iar cu privire la anumite clauze
contractuale, nici măcar un interes practic, menționând că obiectul cesiunii dintre bancă și K. R. SRL nu a fost contractul de credit în sine, întrucât executarea acestuia fusese terminată prin declararea scadenței anticipate, iar obiectul cesiunii 1-a reprezentat numai creanța, certă, lichidă și exigibilă, pe care banca creditoare o deținea împotriva împrumutatului rău-platnic, prin urmare, în speță nu sunt incidente prevederile art. 1316 C.civ. privind cesiunea contractului, ci prevederile art. 1566 C.civ, privind cesiunea de creanță, cu privire la excepția inadmisibilității cererii privind anularea actelor de executare, actele sunt legal întocmite, iar contestația are ca obiect exclusiv cuantumul creanței, cu privire la excepția prescripției dreptului de a mai solicita anularea clauzelor din contractul de credit ce constituie titlu executoriu, sancțiunea prescripției este întru totul aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere că reclamantul solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din Contractul de credit încheiat la 8.10.2007 (și declarat scadent anticipat la nivelul anului 2011), fiind cu mult depășit termenul de prescripție de 3 ani pe care legea îl stabilește pentru drepturile patrimoniale.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepțiilor invocate, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, în ambele cazuri cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei pricini, întrucât în speță nu există nicio bază legală care să permită instanței de judecată să modifice clauzele contractuale la care reclamantul face referire, fiind de datoria acesteia să vegheze la respectarea de către împrumutat a condițiilor contractuale la care a convenit în mod liber. Față de lipsa unui temei legal care să justifice acțiunea reclamantului, solicită instanței să respingă cererea acestuia ca inadmisibilă
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 95 din OUG nr. 50/2010, ale art. 705-711 C.proc.civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 289/2004, art. 3 alin. (1) lit. g) din Normele Băncii naționale Române ( BNR) nr. 17 din 18 decembrie 2003, art. 4 din Regulamentul 3/2007, ale art. 969 și urm. C. Civil., pe celelalte dispoziții de drept arătate în cuprinsul întâmpinării, precum și pe principiile generale de drept aplicabileși a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata S. S. prin reprezentant convențional S.C. K. R. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, fie ca urmare a admiterii excepțiilor invocate in cuprinsul întâmpinării, fie ca neîntemeiata, cu obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, întrucât în speță este vorba despre un contract redactat conform legislației in vigoare, neconținând clauze abuzive si termeni meniți sa inducă in eroare, întrucât debitorului i s-au oferit nenumărate oportunități de plata prin înțelegere amiabila si totuși a ales sa ignore eforturile creditorului de soluționare amiabila, dar si datorita faptului ca motivele si argumentele sunt neprobate (la acțiune nefiind anexate dovezi a celor susținute) consideră că acesta contestație la executare este depusa tocmai pentru a îngreuna acest proces cu rea credința.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 149, art. 150, art. 205, art. 206, art. 711 și urm. art. 719 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinări, prin care a solicitat lărgirea cadrului procesual și cu privire la S. S., admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată si precizată și sa nu se țină cont de apărările formulate de intimate prin întâmpinare, întrucât sunt nefondate.
Intimata S. S. prin reprezentant legal S.C. K. R. S.R.L. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata B. Comercială Română S.A., prin care a solicitat admiterea cererii de validare a popririi, întrucât debitorului i s-au oferit nenumărate oportunități de plata prin înțelegere amiabila si totuși a ales sa ignore eforturile creditorului de soluționare amiabila si având in vedere aspectele din dosar.
La termenul de judecată din 31.10.2014 contestatorul a învederat că prezenta contestație este o contestație la titlu.
În temeiul art. 255 - 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în cauză.
La termenul de judecată din 06.03.2015 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite, față de împrejurarea că nu a fost depusă cauțiune de către contestator.
La același termen de judecată intimata B. Comercială Română S.A. a renunțat la excepția inadmisibilității contestației la titlu, prin raportare la dispozițiile art. 712 alin. 2 C.pr.civ. și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. N. I. și a K. Romania SRL, punând în discuție excepțiile invocate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 1082PF/08.10.2007, încheiat între contestatorul P. P. A. și intimata B. Comercială Română S.A. s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului, în cadrul dosarului nr. 576/2013 al B. P. N. I., la cererea creditoarei intimate S. S. prin reprezentant convențional intimata S.C. K. R. S.R.L. (f. 154).
Încuviințarea executării silite pe raza sectorului 2 a fost dată de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din data de 05.11.2013 (fila 151).
Împotriva acestei executări a formulat contestație la executare debitorul P. P. A..
În ceea ce privește calificarea prezentei contestații, instanța constată, contrar susținerilor contestatorului, din ședința publică din data de 31.10.2014, în sensul că ar fi vorba despre o contestație la titlu, că este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, toate motivele invocate de contestator fiind motive ce privesc executarea silită însăși, inclusiv cele referitoare la constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale cu consecința afectării caracterului cert al creanței urmărite.
Astfel, aceste critici referitoare la caracterului abuziv al unor clauze din contractul ce constituie titlu executoriu, nu se circumscriu contestației reglementate de art. 713 alin. 3 C.pr.civ. (contestația la titlu), însă pot fi primite în cadrul unei contestații propriu-zise întrucât titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, iar pentru atacarea acestuia nu există o cale specifică (art. 712 alin. 2 C.pr.civ).
Contestația la titlu poate privi exclusiv situațiile în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu astfel cum prevede art. 713 alin. 3 C.pr.civ.
Or, se constată că debitorul contestă certitudinea creanței și caracterul abuziv al unor clauze contractuale, aspecte care nu sunt incluse în sfera contestației la titlu. Contestatorul nu invocă neclarități/nelămuriri ale titlului, ci invocă aspecte de ineficacitate a clauzelor și, prin urmare, de determinare greșită a creanței executate, însă în baza unui titlu cu privire la care nu-și exprimă niciun dubiu legat de interpretarea, înțelesul, întinderea sau aplicarea sa.
Cu atât mai mult celelalte argumente invocate prin cererea introductivă, respectiv incidența prescripției executării silite, inopozabilitatea cesiunii de creanță pornind de la viciile de comunicare a acesteia, privesc executarea silită însăși.
Prin urmare, instanța constată că a fost învestită cu o contestație la executarea silită însăși, prin care se invocă inclusiv apărări de fond împotriva titlului executoriu (clauzele abuzive), admisibilă din perspectiva art. 712 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate, în ordinea impusă de efectele pe care acestea le produc, în conformitate cu art. 248 alin. 1 și 2 C.pr.civ.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. N. I., instanța constată că aceasta este întemeiată.
Una dintre condițiile generale de exercițiu ale acțiunii civile, este și aceea a calității procesuale pasive, ceea ce presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea obligată în cadrul raportului de drept material dedus judecății. Ca în orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul material dedus judecății, instanța va verifica calitatea părților, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material, lipsa calității procesuale pasive constituind o excepție de fond, absolută, care obligă instanța la respingerea cererii fără judecarea fondului.
Or, în cauză, raportul de drept material are ca părți numai pe debitorul P. P. A., pe creditoarea cesionară S. S. și pe intimata B. Comercială Română S.A., aceasta din urmă față de împrejurarea că se invocă apărări de fond împotriva titlului, inclusiv cauze de ineficacitate a prevederilor contractului executat contemporane întocmirii acestuia. Prin urmare, se reține că executorul judecătoresc nu este parte în acest raport, fiind numai organul de executare prin intermediul căruia se realizează executarea silită, învestit să îndeplinească un serviciu public.
De asemenea, instanța constată că întemeiată este, față de aspectele menționate anterior, și excepția lipsei calității procesuale pasive a K. Romania SRL, această intimată fiind un reprezentant convențional al creditoarei cesionare S. S. potrivit împuternicirii depuse la dosar (f. 194-195). Împrejurarea că debitorul contestator critică aspecte ce țin de legala comunicare a cesiunii de creanță sau convingerea debitorului că această intimată este creditoare sau că își arogă această calitate nu este de natură să-i confere calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, față de faptul că este un simplu mandatar al creditoarei.
Față de aceste aspecte, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. N. I. și a K. Romania SRL cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu aceste intimate ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR S.A., instanța constată că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, față de aspectele anterior menționate, referitoare la faptul că în prezenta cauză se invocă apărări de fond împotriva titlului, inclusiv cauze de ineficacitate a prevederilor contractului executat contemporane întocmirii acestuia, instanța apreciază că intimata BCR S.A. are calitate procesuală pasivă. Argumentele intimatei legate de faptul că cesiunea de creanță determină lipsa calității sale procesuale, nu pot fi primite tocmai față de împrejurarea că se invocă motive de nulitate/ineficacitate a unor clauze cuprinse în contractul semnat cu intimata și care existau la momentul încheierii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de intimata BCR S.A., referitoare la faptul că, față de argumentele invocate, contestatorul nu poate solicita anularea actelor de executare, ci o rectificare a acestora cu privire la cuantumul sumei urmărite, instanța constată că și aceasta este neîntemeiată.
Astfel, dincolo de împrejurarea că argumentele invocate în sprijinul acestei excepții sunt unele de fond, ce nu pot atrage respingerea contestației la executare prin efectul admiterii unei excepții procesuale propriu-zise, instanța constată că debitorul a invocat și motive ce pot atrage nulitatea actelor de executare, respectiv prescripția executării sau faptul că cesionarul, din cauza unor vicii legate de comunicarea cesiunii, nu poate avea calitatea de creditor urmăritor, astfel încât susținerile intimatei nu pot fi reținute, excepția urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației la executarea silită însăși, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 714 C.pr.civ.: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație”.
Prezenta contestație la executare a fost formulată la data de 04.04.2014, prin poștă, astfel cum rezultă din plicul depus la dosar (f. 18).
Or, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă la dosar (f. 146- vol. I) la data de 29.11.2013 au fost comunicate contestatorului somația, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și înștiințarea popririi (f. 147-150).
În raport de această situație reținută, se constată că prezenta contestație la executare a fost introdusă peste termenul de 15 zile de la comunicarea somației și a actelor de executare contestate prevăzut de art. 714 al.1 C.pr.civ.
În consecință, instanța urmează să admită excepția tardivității contestației la executare.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța constată că nu se mai impune a se analiza excepția prescripției și excepția lipsei de interes ambele invocate de intimata BCR S.A.
În baza art. 453 C.pr.civ., va obliga contestatorul la plata către intimata BCR S.A. a sumei de 5716,56 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat achitat conform înscrisurilor depuse la dosar (f. 437-440).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. N. I., având C.I.F._, cu sediul în București, .. 9, ., ., și a K. Romania SRL, având C.U.I. RO_, cu sediul în București, ., ..
Respinge contestația formulată de contestatorul P. P. A., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR S.A., având C.U.I._, cu sediul procesual ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen din București, .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de aceeași intimată.
Admite excepția tardivității contestației la executare.
Respinge contestația la executarea silită ca tardiv formulată.
Obligă contestatorul la plata către intimata BCR S.A. a sumei de 5716,56 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.04.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./16.07.2015/7ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3970/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 3972/2015. Judecătoria... → |
|---|
