Pretenţii. Sentința nr. 3969/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3969/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 3969/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3969
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA:14.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții ”, privind pe reclamanții M. T. și M. I. în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL .
La apelul nominal, făcut în ședință publică pe lista cauzelor la ordine, au răspuns reclamanții prin avocat lipsind celelalte părți
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare
Apărătorul reclamanților învederează instanței că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, precizând totodată că renunță la audierea martorului propus.
Instanța ia act de poziția procesuală a reclamanților prin avocat în sensul că renunță la audierea martorului propus,după care,nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată,raport la valoarea obiectului cererii cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert iar onorariu de avocat pe cale separată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 din codul de procedură civilă o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2014 sub nr._ reclamanții M. T. și M. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL obligarea -paratului M. București prin Primar General, in baza răspunderii pentru evicțiune, la plata de daune-interese reprezentând prețul vânzării actualizat cu rata inflației, a imobilului situat in ., Sector 2,obligarea paratului M. București prin Primar General la plata sporului de valoare acumulat de imobil pana la data evicțiunii, reprezentând diferența intre prețul vânzării actualizat cu rata inflației si valoarea de circulație a imobilului situat in București, . Sector 2, obligarea paraților la plata sumei de 11.414,78 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului menționat, conform art. 1702 alin. 2 Cod Civil, obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
In subsidiar,au solicitat obligarea paratului M. București prin Primar General la restituirea sumei de 11.414,78 Iei, in baza îmbogățirii fara justa cauza.
In fapt, reclamanții au arătat că au cumpărat prin contractul de vanzare-cumparare N4075/19.08.1997 imobilul teren si construcție situat in București, . Sector 2 de la . pe care îl dețineau
în baza contractului de închiriere nr._/1981 .
M. București prin Primar General, in dosarul nr. 155._ a solicitat ca instanța sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. N4075/19.08.1997 . Prin sentința nr. 4677/22.03.2013 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București s-a admis cererea de chemare in judecata astfel ca actul de vanzare-cumparare nr. N4075/19.08.1997 a fost anulat.
Prin decizia Tribunalului București pronunțata in data de 03.06.2014 a fost respins recursul, astfel ca sentința nr. 4677/22.03.2013 a rămas definitiva.
Instanța a reținut ca in concordanta cu prevederile art. 9 din Legea 112/1995, puteau fi cumpărători in baza acestei legi, numai persoanele care erau la momentul cumpărării titulare ale contractelor de închiriere asupra apartamentelor ce nu se restituie in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. Întrucât s-a apreciat ca la data încheierii contractului de vanzare-cumparare nr. N4075/19.08.1997 nu erau titularii unui contract de închiriere având ca obiect imobilul situat in ., nu erau îndreptățiți a încheia un contract de vanzare-cumparare pentru acest imobil.
Prin urmare, prin anularea contractului de vanzare-cumparare nr. N4075/19.08.1997 au fost evinși de M. București prin Primar General prin mandatar .>
În privința obligării paratului la plata de daune-interese reprezentând prețul vânzării actualizat cu rata inflației cat si a plații sporului de valoare acumulat de imobil pana la data evictiunii, reprezentând diferența intre prețul vânzării actualizat cu rata inflației si valoarea de circulație a imobilului situat in București, . Sector 2 au invocat disp. art. 1695 cod civil.
Având in vedere faptul ca prețul vânzării a fost de 4.532.141 ROL la data de 19.08.1997, se impune plata valorii de circulație a imobilului, ținând cont si de practica CEDO în materie.
În practica CEDO (cauza T. împotriva României) si în practica instanțelor din tara s_a recunoscut dreptul cumpărătorilor a căror contracte de vânzare-cumparare au fost desființate, la restituirea prețului de piața al imobilelor, fara a se pune problema bunei credințe la încheierea contractului.
În Cauza T. împotriva României, analizând doctrina si jurisprudenta interne în materie, CEDO a reținut în cauza concreta eficienta si accesibilitatea acțiunii în garanție pentru evictiune întemeiata pe Codul civil. De menționat ca CEDO are în vedere implicit atât sistemul reparator instituit de legea speciala (Legea 112/1995), cât si de dreptul comun, constatând ca persoana interesata poate obține cel puțin prețul plătit reactualizat sau chiar o despăgubire la valoarea de piața.
Reclamanții au mai arătat că au efectuat îmbunătățiri la imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare anulat . Toate îmbunătățirile aduse imobilului sunt probate prin înscrisuri: bonuri fiscale, facturi fiscale .
Au mai arătat că au locuit in imobil circa 30 de ani au efectuat lucrări care in mod cert au dus la sporirea valorii acestuia, la momentul la care s-au mutat în imobil acesta era . de degradare, instalațiile sanitare si electrice nu funcționau la parametrii normali, astfel ca prin toate îmbunătățirile aduse am transformat acest imobil aflat in stare de degradare, ..
In subsidiar, au solicit obligarea paratului la restituirea sumei de 11.414,78 lei, in baza imbogatirii fara justa cauza in baza art. 1345 si următoarele din Codul Civil.
In drept, au fost invocate dispozițiilor art. 1695 si următoarele din Codul Civil, art. 194 si următoarele din Codul de Procedura Civila, Legea 112/1995.
În dovedire au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu 1 martor, a probei cu expertiza tehnica evaluatorie specialitatea construcții, expertiza contabila cat si orice alta proba a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Pârâta S.C. A. S.A., la data de 17.09.2014 a depus la dosarul cauzei întâmpinare si cerere de chemare in garantie prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.A. S.A., având în vedere faptul că a încheiat contractul de vanzare-cumparare nr.4075/ 19.08.1997 in calitate de mandatar al Primăriei Municipiului București, proprietara in numele statului a apartamentului in cauza si vânzătoare in acest contract.
Prețul vânzării nu a fost însușit de S.C.A. S.A ci a fost virat dupa deducerea comisionului de 1% într-un cont special aflat la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice conform Legii 112/1995 si Hotărârii Guvernului nr. 20/1996 republicata.
Pe fond a arătat că prin încasarea comisionului de 1% S.C.A. S.A nu s-a îmbogățit nejustificat prestând activitatea pentru care a fost remunerata, si anume evaluarea si vânzarea imobilului astfel încat anularea contractului de vanzare-cumparare nu poate produce nici un efect asupra actului juridic al plații efectuate.
Prin urmare, cat timp mandatul nu a fost revocat si obligațiile rezultate din acesta au fost îndeplinite (efectuarea lucrărilor privind evaluarea imobilului) nu exista nici un temei de restituire a acestuia.
Pârâta . formulam cerere de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice întrucât prețul vânzării imobilului a fost virat in fondul extrabugetar constituit la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice conform art. 13 din Lege 112/1995 si Hotărârii Guvernului nr. 20/1996 republicata.
Cum contractul de vanzare-cumparare nr. 4075/19.08.1997 a fost anulat prin sentința civila nr. 4677/22._ pronunțata de Judecătoria Sector 2 iar legiuitorul a reglementat un caz special de răspundere pentru evictiune sub aspectul restituirii prețului plătit, derogatoriu de la dreptul comun dat de art. 1695 si urmat. C.Civ., obligația de a restitui prețul vânzării ii incuba Ministerului Finanțelor Publice.
În drept au fost invocate disp. art. 205 din N.C.P.C., Legea nr. 112/1995,art. 72 N.C.Pr.Civ.
pârâtul M. București prin Primar General nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu –a înfățișat prin reprezentantul său pentru a-și manifesta poziția procesuală.
Cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință din data de 17.02.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei .>
Ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . nu a mai supus dezbaterii cererii de chemare în garanție.
Instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri, un martor și expertiză tehnică specialitatea construcții.
Reclamanții au renunțat la proba testimonială.
A fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de doamna expert S. F..
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. N4075/19.08.1997 reclamanții au cumpărat imobilul teren si construcție situat in București, . Sector 2.
Prin sentința civilă nr. 4677/22.03.2013 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă a fost constatată nulitatea absolută a actul de vânzare - cumpărare nr. N4075/19.08.1997.
Pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. N4075/19.08.1997 instanța a apreciat că reclamanții nu aveau la momentul încheierii contractului calitatea de chiriași asupra bunului vândut.
Analizând incidența disp. Art.1337 și urm. C.pr.civ. – aplicabile în speță în raport de momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și disp. art. 5 din Legea 71/2011- instanța reține că obligația de garanție a vânzătorului - în cauză M. București prin Primar General - contra evicțiunii rezultând dintr-un fapt personal, nu subzistă, reclamanții având cunoștință de pericolul evicțiunii, acceptând riscul și problema răspunderii vânzătorului în caz de realizare a riscului nu se mai poate pune.
În speță, însă așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr.4677/22.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 2, vânzătorul la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.N4075/19.08.1997 a avut o falsă reprezentare asupra identității fizice a obiectului contractului, eroare distructivă de voință.
Instanța a mai reținut că susținerile reclamanților M.-pârâți în acel dosar – în sensul că aveau calitatea de chiriași asupra imobilului vândut, sunt contrazise de probatoriul administrat, existând o neconcordanță vădită între declarațiile date de aceștia în cursul cercetărilor penale efectuate în dosarul nr._/P/2005, când au încercat să acrediteze ideea că imobilul cumpărat a făcut obiectul unui contract de închiriere cu ICRAL încă din anul 1982 și înscrisurile atașate, pretinsul contract de închiriere nefiind depus.
Prin urmare reclamanții aveau cunoștință de pericolul evicțiunii, știind că nu dețin contract de închiriere pentru imobilul vândut.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii sale și jurisprudența CEDO - cauza T. contra României, argumente care nu pot fi reținute.
Astfel, în jurisprudența sa Curtea a reținut că pentru ca atenuarea vechilor atingeri aduse dreptului de proprietate să nu creeze noi greutăți distorsionate legislația ar trebui să permită să se țină cont de circumstanțele particulare din fiecare cauză, pentru ca persoanele care au dobândit cu bună-credință să nu fie aduse să suporte greutatea responsabilității statului care cândva a confiscat aceste bunuri .
Dar reclamanților nu li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu instanța constatând că au fost de rea credință, cunoscând faptul că nu aveau calitatea de chiriași la momentul vânzării cumpărării.
În consecință instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina pârâtului M. București prin Primar General obligația de garanție pentru evicțiune.
În privința îmbunătățirilor instanța reține din cuprinsul raportului de expertiză-fila 104, că la momentul efectuării lucrării imobilul era ocupat de alte persoane care au efectuat lucrări de îmbunătățire, cele pretinse de reclamanți neputând fi identificate, situație în raport de care acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Instanța va obliga pârâtul M. București prin Primar General la plata sumei de 453,21Ron actualizată cu indicele de inflație de la data de 19.08.1997 și până la data achitării integrale a debitului, reprezentând preț al imobilului ca urmare a constatării nulității absolute a contractului și repunerea părților în situația anterioară.
În consecință instanța va admite în parte cererea în limitele arătate.
În temeiul disp. art. 453 c.pr.civ. Obligă pârâtul M. București prin Primar General la plata sumei de 2143 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând taxă judiciară de timbru, raportată la suma de_,86 lei reprezentând valoarea capătului de cerere având ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a prețului până în iunie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . sediul în sector 2, București, .
Respinge cererea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte cererea formulată împotriva pârâtului M. București prin Primar General.
Obligă pârâtul M. București prin Primar General la plata sumei de 453,21Ron actualizată cu indicele de inflație de la data de 19.08.1997 și până la data achitării integrale a debitului, reprezentând preț al imobilului.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate privind pe reclamanții M. T. și M. I. ambii cu domiciliul în sector 4, București, ., nr. 13, ., . cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 291 -293
Obligă pârâtul M. București prin Primar General la plata sumei de 2143 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2015
PREȘEDINTE, pt.GREFIER,
promovat la TB semnează grefierul șef
Red. Jud P.M 7 ex/ PM, AD/31.07.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 3972/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3882/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
