Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 11943/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 06.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: F. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul F. G. M. și pe intimata D. G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI - UM 05751D, având ca obiect „plângere contravențională”
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța în temeiul art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001, se declară competentă a soluționa cauza din punct de vedere general, material și teritorial.
Instanța în temeiul art. 238 Cod procedură civilă estimează durata procesului la 30 de zile.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei. De asemenea, încuviințează pentru intimată proba cu înregistrarea video și procedează la administrarea acesteia și respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de petent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și având în vedere prevederile art. 392 Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului și socotindu-se lămurită, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 25.08.2015, sub nr._, petentul F. G. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI - UM 05751D, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/ 05.08.2015 emis de intimată, exonerarea de la plata amenzii și anularea sancțiunii contravenționale complementare de interzicere a accesului la competițiile și jocurile de fotbal pe o perioadă de un an. Totodată, petentul a solicitat instanței ca în temeiul art. 47 pct.5 din Legea nr. 4/2008 să dispună prin încheiere, suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare de interzicere a accesului la competițiile și jocurile de fotbal pe o perioadă de un an. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale principale și a sancțiunii contravenționale complementare, cu o sancțiune mai ușoară, conform realității faptelor petrecute.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 11.07.2015 în timp ce se afla la meciul de fotbal dintre FCSB și FC Petrolul Ploiești, pe stadionul „Arena Națională” din București împreună cu mai mulți suporteri ai echipei FC Petrolul Ploiești au fost loviți de un grup de suporteri, care adresau amenințări și injurii. Petentul a susținut că nu a ripostat în nici un fel la violențele repetate ale respectivului grup și că a așteptat intervenția jandarmilor pentru a stinge conflictul. Petentul a arătat că atitudinea de pasivitate a jandarmilor a încurajat comportamentul agresiv al grupului. De asemenea, a arătat că este nelegală sancționarea sa având în vedere că a fost victima unor manifestări violente, neparticipând la scandal și invocă provocarea ca circumstanță care înlătură caracterul contravențional al faptei.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 47 pct. 3 și pct. 5 din Legea nr. 4/2008, OG nr.2/2001 și art. 192 și următoarele din C.P.C.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu 2 martori și a probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal contestat și dovada sa de comunicare(f.7, 8), copia cărții de identitate (f. 6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f.5).
La data de 25.09.2015 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că la data de 11.07.2015, în jurul orelor 22:20, petentul aflându-se în incinta stadionului „Național Arena”, cu ocazia desfășurării meciului de fotbal dintre echipele FCSB și FC Petrolul Ploiești a participat efectiv la un scandal în Peluza Nord a stadionului, manifestându-se violent față de ceilalți suporteri aflați în acest sector al arenei sportive. Intimata a susținut că agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, urmând procedura legală de constatare și sancționare a contravenției, amenda aplicată fiind în cuantum minim. S-a arătat că pericolul social al faptei comise de contravenient, precum și faptul că prevenirea și combaterea violenței în sport constituie o prioritare a tuturor instituțiilor statului cu atribuții în acest sens, în condițiile exacerbării acestui fenomen la nivel național impun cu siguranță aplicarea amenzii ca sancțiune prevăzută de lege.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 21 și 34 din O.G nr. 2/2001, art. 205 C.P.C.. Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art. 223 alin. 3 C.P.C.
În dovedirea apărărilor formulate intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu înregistrarea video, depunând înregistrarea video a incidentului pe suport optic (f.12), precum și în copie certificată pentru conformitate cu originalul raportul de incident (f.10) .
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea susținerilor și apărărilor formulate. De asemenea, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înregistrarea video și a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.08.2015 emis de către intimată s-a reținut că la data de 11.07.2015, ora 22:20, în incinta stadionului „Național Arena”, în timpul desfășurării meciului de fotbal dintre echipele FCSB și FC Petrolul Ploiești, petentul a participat efectiv la un scandal în Peluza Nord a stadionului, manifestându-se violent față de ceilalți suporteri aflați în acest sector al arenei sportive, fapta sa constituind încălcarea dispozițiilor art. 20 lit. l din Legea nr. 4/2008. Prin procesul verbal petentul a fost sancționat în baza art. 20 și art. 22 lit. d din Legea 4/2008 cu amendă în cuantum de 500 de lei și interzicerea accesului la competițiile și jocurile de fotbal pe o perioadă de un an.
Având în vedere data comunicării procesului verbal, instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În drept, sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nefiind identificate motive de nulitate ce ar putea atrage ineficacitatea procesului-verbal.
În ceea ce privește temeiniciaprocesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Instanța mai reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N. contra României, par. 37).
Așadar, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Petentul trebuie să beneficieze de o posibilitate efectivă de contestare a faptelor reținute în sarcina sa, iar instanța este datoare să asigure toate garanțiile efectivității dreptului la apărare, garanții manifestate în principal prin posibilitatea de a propune probe și formula apărări care să înfrângă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, precum și posibilitatea dezbaterii contradictorii a chestiunilor invocate de părți.
În situația în care actul de constatare a contravenției a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, cum este cazul în speță, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C.P.C. În consecință, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității trebuie să dovedească acest fapt.
Astfel, instanța constată că fapta descrisă în actul sancționator a fost percepută în mod direct și nemijlocit de agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor specifice de serviciu, precum și că săvârșirea contravenției a fost înregistrată video.
Instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de care se bucura procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității și temeinicei acestuia, situația de fapt reținută prin acesta fiind corespunzătoare realității. Pe de altă parte, intimata prin dovezile administrate în cauză a reușit să confirme temeinicia procesului verbal contestat, din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei reieșind implicarea directă a petentului la scandalul la care se face referire în cuprinsul procesului verbal, precum și confirmarea mențiunilor cuprinse în descrierea faptei.
Instanța reține faptul că petentul nu a respectat dispozițiile art.20 lit. l din Legea. nr. 4/2008, conform căruia spectatorilor le este interzis să provoace sau să participe efectiv la scandal în incinta bazei sportive ori, după caz, a arenei sportive. Fapta săvârșită este sancționată în conformitate cu prevederile art. 22 lit. d din Legea 4/2008, cu amendă de la 500 lei la 1500 lei sau prestarea a 120-200 de ore de activități în folosul comunității, precum și cu sancțiunea contravențional complementară de interzicere a accesului la competițiile și jocurile sportive de genul celor la care aceștia au săvârșit fapta, pe o perioadă de un an, faptele prevăzute la art. 20 lit. 1) ,l) ,p), ș) și x).
În ceea ce privește circumstanța provocării scandalului de către reprezentanții jandarmeriei care nu au intervenit în timp util, instanța reține ca neîntemeiată această susținere, întrucât din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei se observă cu claritate ca ulterior declanșării scandalului, jandarmii au intervenit cu promptitudine în vederea aplanării conflictului și tragerii la răspundere a persoanelor implicate. Totodată, instanța are în vedere că circumstanța provocării nu poate fi luată în considerare nici prin prisma art. 11 din O.G. nr. 2/2001, acesta articol enumerând în mod limitativ cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei contravenționale, circumstanța provocării nefiind regăsită în această enumerare. Chiar dacă potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, se reține că legiuitorul a înțeles ca în materie contravențională să opereze numai o parte din circumstanțele care înlătură caracterul penal al faptei în materie penală, respectiv numai circumstanțele prevăzute în mod expres de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, iar nu și circumstanța provocării.
Mai mult, instanța constată că deși petentul susține că grupul din care făcea parte nu au ripostat în nici un fel la începutul agresiunilor din partea grupului advers, ci doar au barat loviturile, această susținere este neadevărată, din imaginile video reieșind clar că cele două grupuri au participat în mod activ la conflict, prin folosirea de violențe fizice și verbale reciproce, în mod repetat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gravitatea faptei săvârșite trebuie observat că prin Convenția europeană privind violența și ieșirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în special la meciurile de fotbal adoptată la Strasbourg la 19.08.1985 și ratificată de România prin Legea nr. 53/1998, părțile semnatare s-au angajat să asigure elaborarea și aplicarea măsurilor destinate să prevină și să controleze violența și ieșirile impulsive ale spectatorilor, aplicând sau, la nevoie, adoptând o legislație care să prevadă că persoanele recunoscute drept vinovate de acte de violență sau de ieșire impulsivă trebuie să se suporte pedepse sau, dacă este cazul, măsuri administrative corespunzătoare. Instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a individualizat și aplicat petentului sancțiunea pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 lit. l) din Legea 4/2008, în cauză nefiind justificată înlocuirea sancțiunii principale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată petentului, instanța reține că, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 22 lit. d din Legea nr. 4/2008, legiuitorul a impus aplicarea respectivei sancțiuni complementare ori de câte ori se constată săvârșirea contravențiilor expres prevăzute de norma legală.
Astfel, restrângerea adusă drepturilor petentului, de maniera descrisă de acesta, apare ca fiind proporțională în raport cu scopul legitim urmărit de legiuitor prin instituirea acestei sancțiuni, respectiv prevenirea și combaterea violențelor cu ocazia competițiilor și jocurilor sportive, interesul general urmărit prin edictarea acestei norme justificând măsura dispusă. Instanța reține că această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv (a se vedea, mutatis mutandis, decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999), iar aplicarea acesteia este obligatorie, neputând fi înlăturată de la aplicare de către agentul constatator sau de către instanța de judecată, în cazul constatării săvârșirii contravenției.
Într-adevăr, potrivit art. 47 alin. (5) din Legea 4/2008, la cererea petentului, instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii poate dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare, însă acest text este aplicabil doar în cazul în care plângerea nu este soluționată la primul termen de judecată, iar instanța apreciază îndeplinite condițiile pentru a se dispune o atare măsură cu efect temporar, până la soluționarea cauzei. Or, în cauza dedusă judecății, astfel cum reiese din cele expuse anterior, instanța a constatat legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și implicit a sancțiunilor principale și complementare aplicate, motiv pentru care cererea petentului sub acest aspect nu se mai impune a fi soluționată, rămânând fără obiect.
Așadar, instanța, în raport de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, de faptul că judecata plângerilor contravenționale se circumscrie regulilor de procedură civilă care impun ca cel care are o pretenție trebuie să o dovedească, de faptul că dreptul petentului la apărare a fost respectat și instanța și-a exercitat rolul său activ în sensul aflării adevărului în acord cu prev. art. 34 din O.G. 2/2001, constată că petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal, acesta fiind legal și temeinic întocmit. Așadar, pe cale de consecință, instanța urmează a respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul F. G. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.08.2015, în contradictoriu cu intimata D. G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI - UM 05751D cu sediul în București, Linia De Centura, Fort M., Sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2015
Președinte, Grefier,
A. C. F. B.
Red. A.C/Thred A.C/FB/4 ex/25.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria... → |
|---|
