Contestaţie la executare. Sentința nr. 7943/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7943/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 7943/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.7943
Ședința publică din data de 21.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la completul de urgență, nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată la o nouă strigare, la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 14.04.2015 intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, filele 25-32; la data de 22.04.2015 contestatorul a înaintat la dosar, răspunsul la întâmpinare, filele 35-41; la data de 21.06.2015 intimata a comunicat la dosar, întâmpinare în format electronic, așa cum i s-a pus în vedere; la data de 21.06.2015 a fost înaintat dosarul de executare nr.3570/2014 de către B. A. și G., filele 62-78; la data de 17.06.2015 contestatorul a depus la dosar, cererea de chemare în judecată în format electronic și dovada completării taxei judiciare de timbru în cuantum de 32 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Instanța respinge ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii contestației la executare având în vedere că forma de executare silită demarată este poprirea termenul de 15 zile prevăzut de disp. art. 715 alin.1 pct.2 nefiind împlinit la data introducerii cererii, contestatorul fiindu-i comunicată înștiințarea privind măsura popririi la data de 27.02.2015 cererea de chemare în judecată purtând data de 09.03.2015.
Având în vedere că a fost cerută judecarea cauzei în lipsă, instanța încuviințează pentru părți, proba cu înscrisurile aflate la dosar, potrivit art.258 c.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și reține pricina spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 09.03.2015, sub dosarul nr._ contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare din dosarul de executare nr.3570/2014 al B. A. și G..
În fapt, în motivarea cererii contestatorul a arătat că la data de 11.01.2012 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ reținându-se faptul că la data de 18.07.2011 a circulat cu autoturismul pe DN 6 km 60+450m, fără a deține rovinietă.
A învederat că procesul verbal i-a fost adus la cunoștință la data de 25.11.2014, data poștei, printr-o adresă a B.. La data de 27.11.2014, contestatorul a precizat că a achitat suma de 125 lei cu chitanța nr._.
Contestatorul a mai arătat că în baza procesului verbal a fost somat să mai achite suma de 28 euro și suma de 270,48 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
A menționat că onorariul executorului judecătoresc depășește plafonul de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, potrivit art.39 (1) lit. e) din Legea nr.188/2000, sens în care este de acord că achite doar suma de 2,8 euro. De asemenea, a învederat că nu pot fi luate în calcul și a solicitat anularea tuturor cheltuielilor de executare ce depășesc plafonul de 10% din valoarea creanței.
A contestat înștiințarea emisă de B. privind măsura popririi conturilor acestuia, de la Alpha Bank și BRD, până la momentul pronunțării unei soluții definitive în prezentul dosar.
Contestatorul a invocat a incidența în speță a Deciziei nr.6 pronunțată la data de 16 februarie 2015 de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii.
La dosar, contestatorul a anexat un set de înscrisuri în dovedire, filele 6-20.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 43 lei.
La data de 14.04.2015 intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea exceptiei tardivitatii contestatiei la executare; respingerea contestatiei la executare formulata de catre contestator impotriva executarii silite efectuata de catre Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati A. si . in baza titlului executoriu PVCC . nr._/11.01.2012 generat si semnat electronic conform dispozitiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica; mentinerea tuturor actelor si formelor de executare emise de catre Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati A. si . in baza titlului executoriu mentionat si continuarea executarii silite.
Intimata a invocat excepția tardivitatii contestatiei la executare conform art. 714, alin. (1), pct. 1) NCPC, solicitând instantei de judecata sa constate faptul ca debitorul recunoaste in cererea sa faptul ca in data de 25.11.2014 a luat cunostinta despre faptul ca impotriva sa a fost demarata procedura de executare silita pentru debitul ce face obiectul prezentei contestatii.
Prin urmare, potrivit dispozitiilor art. 714, alin. (1), pct. 1) NCPC, data de 25.11.2014 este cea de la care incepe sa curga termenul de 15 zile stabilit de lege pentru depunerea contestatiei la executare.
Avand in vedere faptul ca cererea debitorului privind contestatia la executare a fost inregistrata in data de 09.03.2015 la Judecatoria Sectorul 2 Bucuresti, peste termenul de 15 zile, a invocat exceptia tardivitatii prezentei contestatii la executare.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că urmare a efectuarii controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 18.07.2011 ora 18:39, pe DN6 km 60+450m, Draganesti – Vlasca, jud. Teleorman, vehiculul categoria A, cu numar inmatriculare_ apartinand domnului M. I. a circulat pe drumurile nationale fara sa detina rovinieta valabila, asa cum este definita de prevederile art. 1 (1^1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Conform dispozitiilor art. 8, alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare (forma legala in vigoare pana la aparitia Legii nr. 144/2012), fapta savarsita de catre domnul M. I. a constituit contraventie continua si s-a sanctionat cu amenda contraventionala in valoare de 250 lei.
Potrivit dispozitiilor art. 8, alin. (3) din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despagubire in valoare de 28 Euro.
Prin urmare, in scopul apararii valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sanctionarii faptei contraventionale, precum si a prevenirii savarsirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8, alin. (1) si (3) din O.G. nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare (forma legala in vigoare pana la aparitia Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul – verbal de constatare a contraventiei in cauza.
Emiterea si comunicarea procesului – verbal de contraventie in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevazut de lege, respectiv cu respectarea dispozitiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, a solicitat instantei de judecata sa constate faptul ca procesul – verbal de contraventie in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
In acest sens, a invederat instantei de judecata faptul ca perioada cuprinsa intre data savarsirii faptei contraventionale, respectiv 18.07.2011 si data de emitere a procesului – verbal de contraventie, respectiv 11.01.2012 nu depaseste termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului – verbal de contraventie . nr._/11.01.2012 s-a facut conform dispozitiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, in data de 31.01.2012, operatiune confirmata de semnatura martorului prezent, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii.
De asemenea, a solicitat instantei de judecata sa aiba in vedere si dispozitiile art. 273 alin 2 din NCPC potrivit carora „Mentiunile din inscris care sunt in directa legatura cu raportul juridic al partilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mentiuni, straine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca inceput de dovada scrisa.”
Totodata, a solicitat instantei de judecata sa constate faptul ca, comunicarea procesului- verbal de contraventie s-a efectuat la aceeasi adresa (domiciliu) ca si cea mentionata in contestatia formulata.
Astfel, nu se poate sustine faptul ca procedura de comunicare a procesului – verbal de contraventie a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, a mai invederat instantei de judecata faptul ca, de la data comunicarii procesului – verbal de contraventie si pana la data incuviintarii executarii silite, contestatorul nu a indeplinit de buna voie plata creantei stabilita in titlul executoriu, desi procedura de comunicare a acestuia a fost indeplinita cu respectarea dispozitiilor legale.
In acest sens dispozitiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevad faptul ca obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un titlu executoriu se aduce la indeplinire de buna voie.
In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, procesul – verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunostinta, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Totodata, a solicitat instantei de judecata sa constate faptul ca subscrisa a dat dovada nu numai de buna – credinta, dar si de indulgenta in toata aceasta perioada (aproape 3 ani), sperand ca debitorul sa iasa din pasivitate si sa-si execute de buna voie obligatia stabilita prin titlul executoriu.
Totodata, prin Incheierea din Camera de Consiliu din data de 27.10.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorul 2 Bucuresti in dosarul nr._/300/2014, instanta a incuviintat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/11.01.2012.
De asemenea, in temeiul art. 665 alin. 7 NCPC instanta de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecatoresti sa puna in executare titlul executoriu in cauza.
Or, instanta de judecata in mod legal si temeinic in baza dispozitiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constatat faptul ca procesul – verbal de contraventie constituie titlu executoriu, iar creanta este certa, lichida si exigibila.
Totodata, in situatia in care instanta de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate fi pus in executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi incuviintat si ordonat punerea in executare.
De asemenea, instanta de executare in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoasterii din oficiu a dreptului in vigoare in Romania, in momentul incuviintarii executarii silite a respectat dispozitiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: “Dispozitiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotararilor judecatoresti sau altor inscrisuri pronuntate ori, dupa caz, intocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie.”
Referitor la afirmatia contestatorului ca la data de 27.11.2014 a achitat suma de 125 lei, a precizat ca acesta face o evidenta confuzie in ceea ce priveste sumele care ii revin ca obligatie de plata prin procesele - verbale de constatare a contraventiei.
Intimata a învederat instantei de judecata faptul ca prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, (forma legala in vigoare pana la aparitia Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligatia platii unui tarif pentru utilizarea retelei de drumuri nationale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si straini, pentru vehiculele inmatriculate.
Distinct de sanctiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului – verbal de constatare a contraventiei generat si semnat electronic conform dispozitiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului retinerea si obligatia de a achita cu titlu de despagubire o anumita suma de bani, in functie de tipul de vehicul care a fost folosit fara a detine rovinieta valabila.
Prin urmare, contestatorului ii incumba pe de o parte, o datorie pecuniara reprezentata de amenda contraventionala in cuantum de 250 lei (care nu face obiectul interesului nostru direct), ca si sanctiune principala si care, in virtutea art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor este supusa regimului creantelor fiscale (se executa de catre Administratia Financiara).
Astfel, prin Chitanta nr._/27.11.2014, contestatorul a achitat in contul bugetului de stat suma de 125 lei care este jumatate din suma de 250 de lei reprezentand amenda contraventionala aferenta procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._/11.01.2012.
Mai mult decat atat, a mentionat faptul ca, debitorul s-a prevalat de dispozitiile art. 8 alin 4 din OG nr. 15/2002 si a achitat jumatate din amenda contraventionala aferenta procesului verbal contestat, insa nu s-a prevalat si de dispozitiile art. 31 alin 1 din OG nr. 2/2001 care prevad faptul ca impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere contraventionala in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.
De asemenea, pe de alta parte, contestatorului ii incumba si o datorie pecuniara, neachitata in speta de fata, reprezentata de sanctiunea complementara in valoare de 28 euro, suma care reprezinta tariful de despagubire (care face obiectul interesului nostru direct) si care se achita in lei la cursul comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitarii, in contul C.N.A.D.N.R.-S.A., revenind subscrisei ca venit extrabugetar, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Aceste informatii se regasesc clar precizate atat in cuprinsul procesului – verbal de contraventie, cat si in instiintarea de plata, parte integranta din procesul – verbal.
In ceea ce priveste valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitor, a precizat ca acestea se incadreaza in limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012.
Potrivit dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, republicata, coroborate cu art. 669 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit. (....). Debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlu executoriu, chiar daca el a executat-o de bunavoie, precum si onorariul executorului judecatoresc stabilit potrivit legii.
De asemenea, dispozitiile art. 39 din actul normativ invocat mai sus, coroborate cu art. 669 alin. 3 NCPC reglementeaza care sunt cheltuielile de executare.
Prin urmare, suma datorata de catre contestator este compusa din:
-28 euro reprezentand contravaloare tarif de despagubire, echivalentul in lei in ultima zi a lunii anterioare datei platii;
-270,48 lei reprezentand onorariu de executor si cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silita impotriva debitorului.
A invederat faptul ca executorul judecatoresc in mod corect si legal in baza art. 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata si ale Ordinului MJ nr.2561/2012, a stabilit cheltuielile de executare pana la acest moment procedural.
In ceea ce priveste aspectul referitor la faptul ca nu i s-a adus la cunostinta ca la data de 27.10.2014 urma sa fie judecat in sedinta publica a Sectiei Comune a Judecatoriei Sector 2 Bucuresti in dosarul nr._/300/2014 (dosar de incuviintare executare silita), a solicitat instantei de judecata sa constate faptul ca acesta este nefondat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 665, alin. (2) NCPC (astfel cum era in vigoare la momentul incuviintarii cererii de executare silita) „cererea de incuviintare a executarii silite se solutioneaza de instanta in termen de maximum 7 zile de la inregistrarea acesteia la judecatorie, prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor”.
Prin urmare, procedura de incuviintare a executarii silite este o procedura necontencioasa, judecatorul fondului realizand o cercetare formala si limitata („pipaie fondul”) la verificarea indeplinirii conditiilor inscrisului de a fi titlu executoriu, instanta pronuntandu-se asupra incuviintarii fara a fi necesara citarea partilor.
In ceea ce priveste afirmatia debitorului ca nu a produs nici un prejudiciu drumului national prin neachitarea tarifului de despagubire, a precizat urmatoarele:
Prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, (forma legala in vigoare pana la aparitia Legii nr. 144/2012) legiutorul roman a apreciat necesar sa instituie obligatia platii unui tarif pentru utilizarea retelei de drumuri nationale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si straini, pentru vehiculele inmatriculate.
Distinct de sanctiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului – verbal de constatare a contraventiei generat si semnat electronic conform dispozitiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului retinerea si obligatia de a achita cu titlu de despagubire o anumita suma de bani, in functie de tipul de vehicul care a fost folosit fara a detine rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despagubire este o consecinta a raspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea retelei de drumuri fara plata tarifului corespunzator, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR – SA in calitate de administrator al retelei de drumuri nationale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozitiile OUG nr. 84/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este intemeiata pe dreptul CNADNR – SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savarsita de utilizator si in consecinta si recuperarea creantelor aferente.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozitiile generale si obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 57/2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fara echivoc faptul ca in speta este vorba de o creanta de drept comun (adica tariful de despagubire), creanta care indeplineste conditiile prevazute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanta este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunavoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de catre executorul judecatoresc.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 – 208 NCPC, precum si dispozitiile legale cuprinse în intampinare.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Cu motivarea cuprinsă în practicaua hotărârii instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de intimată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Împotriva contestatorului a fost emis procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 prin care a fost amendat cu suma totală de 125 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a plăti tariful de despăgubire de 28 Euro.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a formulat cerere de executare silită a procesului verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 fiind format dosarul de executare nr. 3570/2014 al B. Asociați A. și G..
Potrivit Art. 712 (1) c.pr.civ. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Instanța învederează dispozițiile art. 638 alin. 1 pct. 4 Cod proc. civ., conform cărora constituie titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 6 pronunțată la data de 16 februarie 2015 în soluționarea unui recurs în interesul legii ( Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie 2015) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constată că procedura de comunicare a actelor administrative sancționatoare este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Prin urmare, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor care se află în termenul legal de formulare a unei plângeri contravenționale în fața instanței, astfel încât instanța nu poate reține caracterul de titlu executoriu al procesul-verbal invocat. În acest sens, este de reținut că un atare aspect nu poate face obiectul prezumării în lipsa oricăror a înscrisuri care să ateste o asemenea concluzie.
În consecință, constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, instanța urmează să admită contestația la executare și să anuleze actele de executare în dosarul de executare nr. 3570/2014 al B. Asociați A. și G..
Instanța va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 125 lei prejudiciu material și a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale în raport de următoarele motive:
În privința sumei de 125 lei reprezentând contravaloarea amenzii aplicate instanța reține că această sumă nu a făcut obiectul executării silite criticate în prezenta pricină, executarea silită purtând doar asupra tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 8 alin. 4 din OG 2/2001:Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale, intimata nefiind beneficiara acestei sume.
Referitor la daunele morale instanța reține că nu a fost făcută dovada consecințelor negative în plan emoțional și implicațiilor pe care fapta intimatei de a proceda la executarea silită le-a avut asupra onoarei, demnității și sănătății contestatorului,prejudiciul moral trebuind sa îndeplinească toate condițiile necesare oricărui alt tip de prejudiciu pentru a putea fi reparat.
În consecință instanța pentru motivele arătate va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității contestației la executare.
Va admite în parte contestația la executare, va dispune anularea actelor de executare în dosarul de executare nr. 3570/2014 al B. Asociați A. și G..
Va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 125 lei prejudiciu material și a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității contestației la executare.
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatorul M. I. având CNP:_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2 în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul in Bucuresti, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului Bucuresti sub nr. J_, Codul Unic de Inregistrare_, contul bancar RO 56 RNCB_ 0001 deschis la Banca Comerciala R. – Sucursala Unirea.
Dispune anularea actelor de executare în dosarul de executare nr. 3570/2014 al B. Asociați A. și G..
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 125 lei prejudiciu material și a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.07.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./03.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-09-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 7956/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
