Contestaţie la executare. Sentința nr. 7987/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7987/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7987/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7987
Ședința publică din data de 23.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, formulată de contestatorul S. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, după care:
Contestatorul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 65 lei pentru capătul de cerere privind contestația la executare, 50 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării, cauțiunea în cuantum de 85,20 lei și dovada achitării către executorul judecătoresc a cheltuielilor efectuate cu copierea dosarului de executare, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație.
Instanța pune în discuție recalificarea excepției inadmisibilității, invocată de către intimată prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond.
Contestatorul arată că lasă acest aspect la aprecierea instanței.
Instanța califică excepția inadmisibilității, invocată de către intimată prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond, ce urmează a fi avută în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la formularea de probatorii.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 C., încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, considerând că această probă este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat în cauză, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită admiterea contestației, arătând că nu a luat cunoștință de amenzile aplicate decât în momentul executării, deși la dosar există dovezi că i s-ar fi adus la cunoștință de existența acestora. Totodată, arată că acest tip de amenzi au fost desființate de către legiuitor anterior începerii executării, iar în momentul de față Curtea Constituțională le-a declarat nule. În concluzie, intimata a solicitat executarea unor titluri executorii care sunt nule. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, cauțiune și cheltuieli achitate către executorul judecătoresc, depuse la termenul de azi.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2015 sub nr._ contestatorul S. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA - CESTRIN a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 5883/B/2014 al B. S. I. C.. De asemenea, a solicitat suspendarea executării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat, în esență, că deși a plătit atât amenda cât și tariful de despăgubire stabilite printr-un proces verbal emis la data de 11.01.2012, ulterior a mai fost sancționat pentru aceeași faptă prin 3 procese verbale, fapt ce contravine prev. OG nr.2/2001 și CEDO.
De asemenea, a invocat disp. Deciziei nr.6/2015 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii și a arătat că valoarea cheltuielilor de executare este disproporționată față de debit.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art.399-402, 404, 403 C.proc.civ., OG nr.2/2001, Decizia ICCJ nr.6/2015 și Decizia nr.58/18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurenței.
La data de 02.04.2015, contestatorul a formulat completare la contestația la executare prin care a precizat că procesele verbale nu i-au fost comunicate în mod corect și că tariful de despăgubire a fost abrogat prin art.II din Legea nr.144/2012.
În drept, a invocat disp. art.702 C.proc.civ.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației la executare în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlurile executorii, excepție ce a fost calificată de instanță ca o apărare de fond.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată învederând, în esență, că procesele verbale au fost comunicate în mod legal și că reprezintă titlul executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, a precizat că atâta timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare.
Intimata a mai susținut că disp. art.II din legea nr.144/2012 nu sunt aplicabile în cauză, arătând că în speță nu este vorba despre aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 care nu a fost contestat în instanță. În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 205 -208 c.pr.civ.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarele:
Împotriva contestatorului au fost emise procesele verbale de contravenție . nr._/31.01.2012,_/31.01.2012 și nr._/31.01.2012 prin care a fost amendat cu 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a plăti tariful de despăgubire de 28 Euro.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a formulat cerere de executare silită a proceselor verbale de contravenție ._/31.01.2012,_/31.01.2012 și nr._/31.01.2012 fiind format dosarul de executare nr. 5883/B/2014 al B. S. I. C..
Potrivit art. 711 alin. 1 C.proc.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În ceea ce privește Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că este admisibilă contestația la executare cu privire la acest aspect prin prisma faptului că aceasta este o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Pe fondul motivului de nelegalitate, instanța reține că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă conform art. 662 alin. 1 C.proc.civ.
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, text care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În art. II din Legea nr. 144/2012, s-a prevăzut că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Având în vedere că prin art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 s-a desființat instituția tarifului de despăgubire pentru contravențiile comise împotriva regimului juridic al O.G. nr. 15/2002, iar conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, executarea silită s-a declanșat în mod nelegal pentru îndestularea unei creanțe al cărui caracter cert a încetat să mai existe odată cu . acestei norme contravenționale mai favorabile.
Prevederea de la art. II din Legea nr. 144/2012 este o normă contravențională, astfel încât aplicarea ei în timp trebuie să se supună principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală.
Prin considerentele Deciziei nr. 385/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, Curtea Constituțională a stabilit că prevederea contestată are „caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire — suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta — textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală”.
Conform art. 12 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Corespunzător, dacă noul act normativ nu mai prevede sancțiunea inițială, aceasta nu se va mai aplica.
În legătură cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională, în decizia nr. 228/2007, a arătat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută”.
Deși făcute în legătură cu art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aceste considerații sunt valabile, mutatis mutandis, și pentru alin. 2 din același articol.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că tariful de despăgubire nu mai putea fi solicitat după momentul abrogării art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, rămânând valabil făcute doar plățile, voluntare sau silite, efectuate până la acea dată, motivul de contestație fiind întemeiat.
De asemenea, instanța învederează dispozițiile art. 638 alin. 1 pct. 3 Cod proc. civ., conform cărora constituie titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Totodată, instanța reține că prin decizia nr. 6 pronunțată la data de 16 februarie 2015 în soluționarea unui recurs în interesul legii (Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie 2015) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În considerentele acestei decizii, s-a mai reținut și că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 C.proc.civ., dar că această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
De asemenea, prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013, în soluționarea unui recurs în interesul legii (Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constată că procedura de comunicare a actelor administrative sancționatoare este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Prin urmare, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor care se află în termenul legal de formulare a unei plângeri contravenționale în fața instanței, astfel încât instanța nu poate reține caracterul de titlu executoriu al procesul-verbal invocat. În acest sens, este de reținut că un atare aspect nu poate face obiectul prezumării în lipsa oricăror înscrisuri care să ateste o asemenea concluzie.
În ceea ce privește apărările intimatei conform cărora aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, iar dispozițiile Deciziei 10/2013 a ICCJ nu se aplică și proceselor verbale emise anterior momentului pronunțării, instanța le consideră neîntemeiate având în vedere că potrivit art.517 C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că deciziile 10/2013 și 6/2015 a ICCJ se aplică în toate litigiile ulterior publicării acestora, iar lipsa caracterului de titlu executoriu a procesului verbal poate fi invocat pe calea contestației la executare.
În consecință, față de cele menționate anterior constatând că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, nu prezintă caracter de titluri executorii, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, precum și faptul că s-a pus în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, conform art.662 C.proc.civ., instanța urmează să admită contestația la executare și să anuleze actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5883/B/2014 al B. S. I. C..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța reține că a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul art.453 alin.1 coroborat cu art.716 alin.2 C.proc.civ., instanța va obliga intimata, ca parte care a pierdut procesul, la plata către contestatoare a sumei de 16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu fotocopierea dosarului de executare.
De asemenea, în condițiile art.45 alin.1 lit.f din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se va restitui contestatoarei suma de 65 lei achitată conform chitanței nr._/22.07.2015, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, în cazul și la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul S. E. cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata CESTIN cu sediul în București, ., sector 6.
Anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5883/B/2014 al B. S. I. C..
Respinge cerere de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca rămasă fără obiect.
Restituie contestatorului suma de 65 lei achitată conform chitanței nr._/22.07.2015 în cazul și la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă intimata la plata sumei de 16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestator.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.07.2015
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/06.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7792/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7997/2015. Judecătoria... → |
|---|
