Contestaţie la executare. Sentința nr. 7998/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7998/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7998/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7998
Ședința publică din data de 23.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare - suspendare executare, formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimații V. E. și V. O. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la sfârșitul ședinței.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și arată că s-au depus la dosar copii ale Sentinței civile nr._/08.10.2013 și Deciziei nr. 2249R/03.07.2014 de către contestatoare, după care:
Instanța, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestatoare, în temeiul disp.art.244 alin.2 C.proc.civ. repune cauza pe rol.
Instanța, în temeiul art. 167 C., încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, considerând că această probă este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și reține cauza spre soluționare atât cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de intimați, cât și cu privire la fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 26.03.2013 sub nr._, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR (ANRP) a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații V. E. și V. O. P., solicitând suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 187/2013, suspendarea tuturor actelor de executare, inclusiv a popririi înființate, anularea procesului verbal încheiat în data de 11.03.2013 de B. D. & D., precum și anularea executării silite.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat, în esență, că a fost înștiințată la data de 20.03.2013 de către terțul poprit Trezoreria sectorului 1 București că s-a înființat poprirea pentru suma de 72.309,54 lei reprezentând cotele creditorilor din totalul despăgubirilor actualizate, precum și a cheltuielilor de executare silită, titlul executoriu fiind reprezentat de Decizia nr. 699/08.05.2008, emisă de ANRP.
Contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală întrucât creanța nu este exigibilă raportat la prev. OUG nr.10/2013, poprirea a fost înființată cu nerespectarea dispozițiilor art.3 rap. la art.2 din O.G. nr.22/2002, care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. De asemenea, a susținut că datorită existenței unui număr foarte mare de popriri dispuse, conturile ANRP au fost blocate, fapt ce a pus instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile într-un termen rezonabil.
În ceea ce privește procesul verbal de actualizare a sumei de 181.576,96 lei reprezentând totalul compensațiilor stabilite prin Decizia nr. 699/08.05.2008, B. a actualizat această sumă cu indicele de inflație pe perioada mai 2008-ianuarie 2013 pentru suma de 72.630,78 lei reprezentând prima tranșă și suma de 108.946,18 lei reprezentând tranșa a doua pe perioada decembrie 2008-ianuarie 2013. A mai precizat că legiuitorul a stabilit calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea prevederilor legale înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
În drept, a invocat dispozițiile art. 700 alin.1 și 3, art. 711 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OUG nr.10/2013.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus, în copie, un set de înscrisuri.
Intimații au formulat la data de 02.09.2013 întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând, în esență, că executarea s-a efectuat în mod corect.
În drept, a invocat disp. art.115, 371 și urm. C.proc.civ..
La termenul din data de 28.11.2013, instanța a dispus suspendarea judecării prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2013.
La data de 09.03.2015, contestatoarea a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Intimații au depus la dosar la data de 19.03.2015 note scrise prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr._/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013, rămasă irevocabilă prin decizia civile nr.2249/03.07.2014
Analizând probatoriul administrat prin prisma excepției autorității de lucru judecat instanța reține următoarele:
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/300/2013 al Judecătoriei sectorului 2 București, contestatoarea ANRP a solicitat în contradictoriu cu intimații V. E. și V. O. P., anularea executării silite și a tuturor formelor de executare silită efectuată în dosarul execuțional nr. 187/2013 al B. D. & D..
Prin sentința civilă nr._/08.10.2013 Judecătoria sectorului 2 București a admis contestația la executare și a anulat executarea silită și toate actele de executare din cadrul dosarului execuțional nr. 187/2013 al B. D. & D..
Prin Decizia civilă nr.2249R/03.07.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/300/2013 s-a admis recursul formulat de recurenții-intimați V. E. și V. O. P., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ANRP, s-a casat sentința recurată și rejudecând fondul s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut, în esență, că dispozițiile OUG nr.10/2013 și-au încetat efectele juridice întrucât prin decizia nr.528/2013 CCR a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile acesteia privind plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit disp. Legii nr.9/1998, ale Legii nr.290/2003, precum și ale Legii nr.393/2006. Totodată, instanța a mai reținut că sunt neîntemeiate motivele de contestație referitor la nerespectarea termenului de 6 luni stabilit de OG nr.22/2002 pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Prin prezenta cerere înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. nr._, contestatoarea ANRP a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații V. E. și V. O. P., solicitând suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 187/2013, suspendarea tuturor actelor de executare, inclusiv a popririi înființate, anularea procesului verbal încheiat în data de 11.03.2013 de B. D. & D., precum și anularea executării silite.
În motivare a arătat, în esență, că executarea silită este nelegală întrucât creanța nu este exigibilă raportat la prev. OUG nr.10/2013, poprirea a fost înființată cu nerespectarea dispozițiilor art.3 rap. la art.2 din O.G. nr.22/2002, care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. De asemenea, a susținut că datorită existenței unui număr foarte mare de popriri dispuse, conturile ANRP au fost blocate, fapt ce a pus instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile într-un termen rezonabil.
În ceea ce privește procesul verbal de actualizare a sumei de 181.576,96 lei reprezentând totalul compensațiilor stabilite prin Decizia nr. 699/08.05.2008, B. a actualizat această sumă cu indicele de inflație pe perioada mai 2008-ianuarie 2013 pentru suma de 72.630,78 lei reprezentând prima tranșă și suma de 108.946,18 lei reprezentând tranșa a doua pe perioada decembrie 2008-ianuarie 2013. A mai precizat că legiuitorul a stabilit calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea prevederilor legale înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Instanța reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze un anumit aspect în legătura cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C.civ., în vigoare la data introducerii cererii).
Daca in manifestarea sa de excepție procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauza), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o noua acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În speță, comparând cererea de chemare în judecată ce face obiectul analizei în cadrul procedurii judiciare de față cu cea care a făcut obiectul dosarului nr._/300/2013, se constată că părțile din prezenta cauză au figurat și în acel litigiu, (contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și intimații V. E. și V. O. P.) și că există identitate parțială de obiect și cauză, întrucât:
În prezenta cauză se solicită, în plus față de ceea ce s-a solicitat prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/300/2013, și anularea procesului verbal încheiat în data de 11.03.2013 de B. D. & D. (f.39), motivat de faptul că executorul nu a efectuat în mod legal actualizarea.
Pentru considerentele expuse instanța nu poate reține existența autorității de lucru judecat decât pentru motivele de contestație ce au făcut obiectul cercetării în dosarul nr._/300/2013, mai puțin în ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal încheiat la data de 11.03.2013.
Analizând contestația la executare cu privire la procesul verbal de actualizare a sumei de 181.576,96 lei (f.39), reprezentând totalul despăgubirilor cuvenite intimaților prin Decizia nr. 699/08.05.2008, emisă de ANRP, instanța constată că, executorul judecătoresc a procedat în mod corect, intimații fiind îndreptățiți la reactualizarea în discuție.
Pentru a aprecia în acest sens, instanța reține că competența executorului judecătoresc de a proceda la actualizarea debitului principal este reglementată de art.371 ind.2 alin.(3) C.proc.civ., potrivit căruia „dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume”.
De asemenea, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. XXI din 19 martie 2007 privind aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, precum și ale art. 5 din HG nr. 286/2004, a statuat că data stabilirii compensațiilor prevăzute în Legea nr. 9/1998 este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene și, respectiv, a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, care este momentul în care obligația de a plăti suma devine certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, s-a menționat că validarea de către Cancelaria Primului – Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor, iar nu doar pentru cea de-a doua tranșă de 60%.
Având în vedere că prin intermediul Legii nr. 9/1998 se urmărește respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, instanța apreciază că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, astfel că depășirea termenului de plată de către contestatoare atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Față de cele menționate anterior, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 403 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța reține că a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare în cauza având ca obiect contestație la executare - suspendare executare, formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, în contradictoriu cu intimații V. E. și V. O. P. ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Ș. N. Soranda - Afumati, ., J. Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge cerere de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Fiind în concediu de odihnă,
semnează Grefier Șef
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 5 ex/11.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7997/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7994/2015. Judecătoria... → |
|---|
