Drept de retenţie. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1188/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „drept de retenție” privind pe reclamanți C. G., C. V. - decedat, C. A. C., C. C., C. E., C. E., C. F. C., C. M. în contradictoriu cu pârât M. D. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta C. G., personal și asistată de apărător ales cu împuternicire avocațială aflată la dosar, ceilalți reclamanți, prin același apărător ales G. N., cu împuternicire avocațială aflată la dosar și pârâta, personal și asistată de apărător ales cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 55 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul ales al reclamanților arată că, în principiu, este de acord cu raportul de expertiză ce i-a fost comunicat și solicită omologarea acestuia. Nu are de formulat obiecțiuni la raport. Nu s-a făcut referire cu privire la instalațiile interioare de gaze și electricitate.
Instanța face cunoscut părților faptul că va putea folosi informații din ambele rapoarte de expertiză
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtului-reclamant pentru contravaloarea lipsei de folosința aferentă perioadei 1990-2010, excepție invocată din oficiu.
Apărătorul ales al pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției. Este calculată de către domnul expert lipsa de folosință începând cu anul 2009. Rămâne la aprecierea instanței dacă va fi acceptată cererea din anul 1993 sau din anul 2009.
Apărătorul ales al reclamanților arată că nu este de acord cu cererea reconvențională și cu cererea pârâtei de a obliga reclamanții să-i plătească folosința imobilului întrucât nu au stat acolo. În tot timpul au avut titlu, au plătit impozitele. A ajuns în recurs și cu acțiunea de evacuare în 07.11.2013, la Tribunal Secția a V-a.
Nemaifiind excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul ales al reclamanților arată că reclamanții nu sunt de acord să plătească folosința. În anul 2013 au fost evacuați. În ceea ce privește contravaloarea îmbunătățirilor, arată că au avut titlu pentru întreaga perioadă. S-a pus problema pentru a-i obliga probabil să renunțe la dreptul de retenție. Nu poate să renunțe la dreptul de retenție.
Apărătorul ales al pârâtei arată că a solicitat să se facă o compensație legală între cele două sume. Sunt două sume. O sumă rezultată din raportul de expertiză privind lipsa de folosință a imobilului și o altă sumă pe care nu a contestat-o, de_ lei, care rezultă din ultimul raport de expertiză privind contravaloarea îmbunătățirilor. Datorită faptului că există această diferență mare, solicită să se producă compensația legală. În ceea ce privește fondul cererii, arată că toate îmbunătățirile constatate prin primul raport de expertiză, cât și prin cel de-al doilea, sunt îmbunătățiri efectuate în anul 2011. Nicio îmbunătățire nu a fost efectuată înainte. Contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat în anul 2003, în anul 2003 rămânând decizia irevocabilă. Începând cu anul 2003 reclamanții știau că nu mai au contract de vânzare-cumpărare. Orice îmbunătățire trebuia să fie făcută cu acordul proprietarului, adică cu acordul pârâtei. Nu s-a solicitat nici un acord. Până în anul 2011 nu s-a făcut nici îmbunătățire. Din înscrisurile depuse de către reclamanți la dosarul cauzei rezultă că toate îmbunătățirile au fost făcute în luna aprilie 2011. Pârâta, fiind proprietarul întregului imobil, făcea renovare la fațadă și reclamanții nu i-au permis să facă renovare și la fațada apartamentului pe care îl ocupă din punctul său de vedere abuziv începând cu anul 2003. Arată că îmbunătățirile nu sunt îmbunătățiri necesare și utile în sensul legii. Ele nu aduc un spor de valoare ci doar un spor de confort către cel care locuiește acolo. Îmbunătățirile sunt voluptorii și nu necesare și utile. Gresia este foarte scumpă, faianța este foarte scumpă pusă pe tot peretele, deși în mod normal s-ar pune 1,50 metrii, instalațiile sanitare sunt foarte scumpe. Au vrut să le facă fără acordul pârâtei, pentru luxul lor. Îmbunătățirile sunt voluptorii, nu pot fi luate în considerare de către instanță și nu se poate acorda o despăgubire în acest sens. Consideră că singura îmbunătățire care poate fi luată în considerare este instalația de gaze. În anul 2000, așa cum rezultă din fila nr. 24 din volumul II al dosarului, se află chitanța cu privire la costul instalației de gaze, respectiv 6800 lei. Din punctul său de vedere este singura cheltuială care se poate reține. Dacă instanța constată că se rețin toate cheltuielile din raportul de expertiză, reclamanții rămân să plătească pârâtei o diferență de_ lei. Suma a fost calculată cu lipsa de folosință din anul 2009. Pentru anii 2009-2013 lipsa de folosință este de_ lei, scăzând suma de_ lei care reiese din raportul de expertiză. Rămâne diferența de 63.778 lei sumă pe care reclamanții trebuie să o plătească pârâtei. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul ales al reclamanților arată că nu sunt de acord cu nicio compensare. Solicită să fie obligați să plătească suma de_ lei din raportul de expertiză plus instalația de gaze, instalația electrică. Pârâta se află în situația de a avea un imobil foarte bine pus la punct, fiind o îmbogățire fără just temei. Nu se poată să ceară acum pârâta compensare și lipsa de folosință. Dacă era corectă pârâta, atunci ar fi trebuit să vină cu executorul și să îi evacueze. A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, omologarea raportului de expertiză cu completările acestuia, respingerea cererii reconvenționale. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al pârâtei arată că toate îmbunătățirile au fost făcute cu rea credință, niciodată nu s-a solicitat acordul proprietarului.
Reclamanta C. G., personal, arată că nu a fost de rea voință. Cu legea nr. 112 a cumpărat apartamentul cu toate documentele necesare de la Primărie, de la ICRAL. A cumpărat apartamentul în anul 1998. În luna mai a anului 1998 era încă în vigoare legea nr. 112. Legea nu era condiționată de bună sau rea credință. În anul 1998 s-a dat legea nr. 213, în luna noiembrie, care spune că protejează pe cei care au cumpărat în anul 1998, până la apariția legii nr. 213. Abia legea nr. 213 este cu buna și reaua credință. Contractul s-a anulat cu rea credință nu cu bună voință. I s-a încălcat legea. A stat liniștită până în anul 2002. Din anul 2002 pârâta a deschis din nou procesul, s-a judecat și în anul 2002 s-a dat o sentință prin care s-a dispus anularea contractului, că a cumpărat cu rea credință. Nu a cumpărat cu rea credință. A cumpărat cu bună credință. A intrat peste ei în casă cu violență. Nu i s-a spus că a câștigat sau că nu a câștigat. Nu trebuia să i se anuleze contractul. Când a făcut reparații a făcut pe motiv că era igrasie. A schimbat geamul de la bucătărie, apartamentul a fost dezastruos. Înainte să pună gresie s-a cojit, s-a izolat și după s-a tencuit. A făcut o lucrare care să lucreze toată viața. Expertul a trecut doar jumătate din lucrare. A zidit din nou. Apartamentul este situat în centrul Bucureștiului și pârâta va lua pe el 70 milioane euro. A plătit impozit. Pârâta și-e revendicat două imobile. Ce s-a zis de schelă nu este adevărat. Este un om credincios. Este a treia casă care și-o pierde. Solicită admiterea cererii și să fie lăsată în apartament până va primi banii.
Instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare asupra excepției prescripției dreptului la acțiune al pârâtului-reclamant pentru contravaloarea lipsei de folosința aferentă perioadei 1990-2010, excepție invocată din oficiu și asupra fondului.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea.
Pentru aceste motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 20.01.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. CĂTĂLINPUPĂZĂ S. R.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „drept de retenție” privind pe reclamanți C. G., C. V. - decedat, C. A. C., C. C., C. E., C. E., C. F. C., C. M. în contradictoriu cu pârât M. D. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2015, când:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea.
Pentru aceste motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 27.01.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. CĂTĂLINPUPĂZĂ S. R.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „drept de retenție” privind pe reclamanți C. G., C. V. - decedat, C. A. C., C. C., C. E., C. E., C. F. C., C. M. în contradictoriu cu pârât M. D. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2015, 27.01.2015, când:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea.
Pentru aceste motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 03.02.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. CĂTĂLINPUPĂZĂ S. R.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1188
Ședința publică din data de 03.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „drept de retenție” privind pe reclamanți C. G., C. V. - decedat, C. A. C., C. C., C. E., C. E., C. F. C., C. M. în contradictoriu cu pârât M. D. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2015, 27.01.2015, 03.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.03.2012, sub numărul de dosar_, reclamantul M. D. M. în contradictoriu cu pârâții C. G., C. V., C. A. C., C. C., C. E., C. E., C. F. C., C. M.,a solicitat evacuarea pârâților din imobilul București, ., sector 2.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și recunoașterea unui drept de retenție până la restituirea acestora.
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2012, instanța, ca urmare a invocării excepției tardivității formulării cererii reconvenționale a dispus judecarea separată a acesteia, cererea fiind transmisă la Registratura Judecătoriei Sectorului 2 în vederea formării unui dosar separat, dosar care a fost înregistrat sub nr._ .
În motivare reclamanții au arătat că atât în perioada în care au avut calitatea de chiriași cât și după ce au achiziționat apartamentul prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4611 au efectuat o . îmbunătățiri substanțiale care au dus la creșterea valorii imobilului constând în:racordare la rețeaua de gaze, schimbarea instalației electrice, schimbarea gresiei și faianței în baie, bucătărie și cameră, înlocuirea obiectelor sanitare, lucrări de termoizolare a fațadei, schimbarea tâmplăriei din lemn cu tâmplărie pvc la bucătărie, schimbarea acoperișului. Toate aceste lucrări au fost evaluate la suma de 80 000 lei.
În dovedire au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiza.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1444 Cod civil.
Pârâtul M. D. a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamanților arătând că lucrările invocate de reclamanți nu constituie lucrări necesare și utile.
Cu privire la lucrările de termoizolare a arătat că trebuie stabilit momentul efectuării acestora întrucât din anul 2003 reclamanții au efectuat lucrările cu rea credință, fără a avea acceptul proprietarilor. Termoizolarea s-a realizat în anul 2011 câd a fost refăcută fațada întregului imobil iar reclamanții au refuzat accesul pentru a fi refăcută uniform. Instalația electrică a fost înlocuită de ICRAL în anii 1974-1975.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamanților la plata contravalorii lipsei de folosință din anul 1990 la zi în sumă de 40 000 euro.
La data de 06.11.2012 pârâtul a depus precizări ale cererii reconvenționale prin care a arătat că suma corespunzătoare contravalorii lipsei de folosință este de_ lei pentru perioada 2003-2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții civile și proba cu interogatoriu.
INSTANȚA:
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune privind contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada_09
Prin cererea reconvențională introdusă la data de 25.09.2012 (fila 42) pârâții au solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 1990 la zi.
La termenul de judecată din data de 18.02.2014 (fila 366) instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada celor 3 ani anterior formulării cererii reconvenționale.
Prin sentința civilă nr. 7906 din 11.10.2002 a fost anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți, iar hotărârea a devenit irevocabilă prin decizia nr. 2620/2003.
Din acel moment a încetat calitatea de proprietari a reclamanților.
Art. 6 din O.U.G. 40/1999 ,,În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza Legii nr. 112/1995 și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani.
În cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul 167/1958 iar acesta a început să curgă de la momentul încetării calității de proprietari a reclamanților - pârâți.
În consecință instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință a imobilului din 1990 până la data de 25.09.2009.
Cu privire la cererea principală instanța reține următoarele:
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, necontestat de către părți, contravaloarea îmbunătățirilor efectuate este de_ lei.
Dispozițiile legale incidente în cauză sunt art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și art. 43 din OUG nr. 40/1999, în vigoare la promovării cererii reconvenționale și abrogat ulterior prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Dispozițiile art. 48 din Legea 10/2001 au ca scop protejarea drepturilor chiriașilor care, cu bună credință a realizat în imobilele pe care le ocupau astfel de lucrări și stabilesc:
Art. 48. - (1) Chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
(2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite.
(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.
(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește pe bază de expertiză.
(5) Prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțelege cheltuielile necesare și utile. Cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași.
Pentru stabilirea existenței bunei sau după caz a relei credințe a reclamanților pârâți instanța va avea în vedere în primul rând momentul realizării lucrărilor a căror contravaloare este solicitată.
Astfel cum reiese din cuprinsul înscrisurilor depuse reclamanții au realizat aceste îmbunătățiri în cursul anului 2011, dată la care nu mai avea calitatea de proprietari și nici calitatea de chiriași întrucât astfel cum au arătat chiar aceștia nu au avut niciodată un contract de închiriere.
Simplul fapt că în temeiul actelor normative privind protecția chiriașilor reclamanții erau îndreptățiți, în condițiile legii, la încheierea unor contracte de închiriere nu este de natură a schimba situația juridică a acestora întrucât nu erau îndreptățiți să realizeze lucrări.
În consecință, reclamanții au avut statutul juridic al unor constructori de rea credință.
Cu privire la natura juridică a lucrărilor realizate instanța reține:
Lucrările necesare sunt acelea care ar fi trebuit realizate neapărat chiar pentru conservarea lucrului în timp ce lucrările utile sunt acelea care, fără a fi fost necesare aduc totuși un folos prin faptul că sporesc valoarea lucrului.
Lucrările realizate de reclamanții-pârâți și constatate prin expertiza tehnică efectuată în cauză (montaj tâmplărie termopan, montare gresie și faianță, racordare la rețeaua de gaze, repararea fațadei) intră în categoria lucrărilor utile neavând caracter necesar sau voluptoriu.
Însă, constructorul, chiar de rea credință este îndreptățit a primi contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile aduse imobilului, în limita sporului de valoare dobândit de imobil.
În raport de valoarea stabilită prin concluziile raportului de expertiză instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul reclamant la plata sumei de_ lei.
Cu privire la cererea reconvențională instanța reține:
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii lipsei de folosință a apartamentului din 1990 la zi.
Pentru perioada_09 instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește perioada 25.09.2009 – 31.12.2013 instanța reține că pârâtul-reclamant a suferit un prejudiciu, constând în lipsa de folosință a imobilului ocupat de pârâți, fără ca aceștia să mai dețină vreun titlu.
Ocuparea de către reclamanții - pârâți a imobilului, ulterior datei la care s-a dispus restituirea către fostul proprietar si titlul de proprietate al pârâtilor a fost anulat, constituie o fapta ilicita ce a produs reclamantei prejudiciul constând în imposibilitatea exercitarii tuturor prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv a posesiei si a folosintei.
Însa, dreptul reclamantei de a solicita contravaloarea lipsei de folosință s-a nascut numai la momentul ramânerii irevocabile a sentintei prin care s-a anulat titlul de proprietate al pârâtilor, si anume la data de 22.01.2007, pâna la aceasta data existând prezumtia ca pârâtii detin un titlu de proprietate, si anume contractul de vânzare - cumpărare nr.4938/1997, care înca nu fusese desființat irevocabil
În sprijinul acestui argument, se adaugă si interpretarea prin analogie a art. 5 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, din care reiese ca legiuitorul a luat în considerare data când hotarârea de desființare a contractului de vânzare-cumparare al chiriasului cumparator a ramas definitiva si irevocabila, atunci când a antamat aspecte privind cererile de restituire a pretului actualizat formulate de chiriasii ale caror contracte de vânzare-cumparare au fost desfiintate
Împrejurarea că, după ce s-a statuat jurisdicțional asupra lipsei de titlu a reclamanților-pârâți aceștia au continuat să folosească imobilul îi transformă în posesori de rea-credință (art. 486 C. civ.) care trebuie să acopere prejudiciul creat.
În privința cuantumului prejudiciului, din cuprinsul raportului de expertiză reiese că pentru anul 2013 contravaloarea lipsei de folosință este de_ lei, pentru anul 2012 este de_ lei, pentru anul 2011 este de_ lei, pentru anul 2010 -_ lei.
Pentru anul 2009 se va avea în vedere doar octombrie-decembrie având în vedere că pentru ianuarie-septembrie 2009 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune. Așadar pentru perioada octombrie-decembrie 2009 –_:12 x3 =4564,75 lei.
În consecință suma totală pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2013 este de_,75 lei.
În raport de cele expuse instanța va admite cererea reconvențională și va obliga reclamanții pârâți la plata către pârâtul reclamant a sumei de_,75 lei.
Constatând existența unor creanțe reciproce, în raport de dispozițiile art. 1617 cod civil instanța va compensa creanțele reciproce până la suma de_,75 lei astfel că va obliga reclamanții pârâți la plata acestei sume către pârâtul-reclamant.
Cu privire la cererea reclamanților-pârâți de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului până la momentul plății de către pârâtul-reclamant a îmbunătățirilor aduse imobilului instanța reține:
Potrivit dispozițiilor art. 2495 Cod civil ,,Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
(2) Prin lege se pot stabili și alte situații în care o persoană poate exercita un drept de retenție.”
Reiese din cuprinsul acestui text că una dintre ipotezele în care poate fi instituit dreptul de retenție este aceea în care cel dator să remită bunul nu este despăgubit pentru cheltuielile necesare și utile efectuate.
În cauză, ca urmare a compensării datoriilor reciproce ale părților pârâtul reclamant nu mai datorează vreo sumă de bani reclamanților-pârâți cu titlu de cheltuieli necesare și utile realizate în legătură cu imobilul. În aceste condiții instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a dreptului de retenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamanților C. G., C. V. - decedat, C. A. C., C. C., C. E., C. E., C. F. C., C. M., toți cu domiciliul în sector 2, București, ., ., în contradictoriu cu pârât M. D. M., cu domiciliul ales în sector 1, București, ., nr. 32, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada_09.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă reclamanții-pârâți la plata către pârâtul reclamant a sumei de_,75 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință a apartamentului pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2013
Respinge cererea de obligare a pârâților la contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada_09 ca prescrisă.
Compensează creanțele reciproce până la suma de_,75 lei.
Obligă reclamanții – pârâți la plata către pârâtul reclamant a diferenței de_,75 lei.
Respinge cererea reclamanților de instituire a dreptului de retenție ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Red. O.A.C./ Tehn. P.S.R.
11 ex./11.11.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1318/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 933/2015.... → |
|---|
