Plângere contravenţională. Sentința nr. 4113/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4113/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4113/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4113
Ședința Publică din data de 16.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2013 pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._ petenta . a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, plângere împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor . nr._/17.11.2013.
În motivare, a arătat, în esență, că fapta contravențională prevăzută la art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 nu a fost săvârșită de către petenta – persoană juridică, neavând o existență materială și că fapta nu a fost descrisă detaliat. De asemenea, a menționat că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea prezumției de nevinovăție și a dreptului la viață privată al persoanei.
În drept a invocat dispozițiile art. 6 și art. 13 din CEDO, art. 21 și 52 alin. 1 din Constituți României, art. 31 și urm. din OG 2/2001.
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esență că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.
În drept, a invocat disp. art.205 și urm. C.proc.civ..
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială, declarația martorei R. M. fiind consemnată la fila 49 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 17.11.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea ca la data de 17.11.2013, ora 02,10, petenta a tulburat ordinea și liniștea publică prin folosirea aparatelor muzicale la o intensitate foarte ridicată în interiorul clubului Elixirium Coffe situat pe . nr.42. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatoarei o amenda în cuantum de 1300 lei.
Procesul verbal nu a fost semnat de petentă, fiind semnat de un martor.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța nu poate retine critica petentei potrivit căreia persoana juridică nu putea fi sancționată, deoarece aceasta nu are o existență materială, având în vedere că potrivit art. 4 alin.8 din Legea nr.61/1991 sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, nu numai unei persoanei fizice. De asemenea, faptul că sursa zgomotului se afla într-un local aparținând petentei este susținută și de faptul că, atât din cele menționate în întâmpinare de către intimată, cât și din fișa de intervenție la eveniment, rezultă că agentul constatator a luat legătura cu administratorul petentei, care se afla la fața locului (f.29, 32-33).
Instanța reține că nu era necesar ca la descrierea faptei contravenționale agentul constatator să menționeze alte împrejurări și norme legale, în afară de cele înscrise în procesul verbal, deoarece față de cele reținute în cuprinsul actului constatator, instanța apreciază că agentul constatator a realizat o descriere concretă a presupusei contravenții, cu arătarea acțiunii reținute în sarcina petentei și a tuturor circumstanțelor de natură a permite verificarea corectei încadrări juridice a acesteia și aprecierea asupra gravității sale și asupra individualizării sancțiunii. Astfel, nu era necesară identificarea exactă a persoanei fizice care a utilizat aparatul audio, fiind suficient faptul că acesta se găsea într-un spațiu deținut de petentă, sau modelul aparatului, denumirea producătorului și altele asemenea cu privire la sursa de zgomot, ci doar faptul că se producea zgomot.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petenta a fost sancționată în mod nejustificat.
Instanța reține că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agent, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentei în sens invers celor constate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovată de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă, iar apărările ulterioare formulate prin cererea de chemare în judecată sunt în contradicție cu cele consemnate în procesul verbal de contravenție. Mai mult aceasta a refuzat semnarea procesului verbal la momentul întocmirii, deși dacă ar fi fost reală susținerea petentei, aceasta ar fi trebuit invocată chiar în fața agentului care a încheiat actul în litigiu, pentru a-l determina să-și reconstituie opinia în legătură cu vinovăția sa sau cel puțin pentru a fi menționată în procesul-verbal, la rubrica referitoare la obiecțiuni.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petenta a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
Mai mult, prin declarația martorei audiate în cauză, R. M. (f.49) se confirmă că cele reținute prin procesul verbal sunt reale, petenta făcându-se vinovată de tulburarea liniștii publice.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora. Conform art.4 alin.1 lit. c din Legea nr.61/1991 contravențiile prev. de art.3 pct.26 se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantumul corespunzător pericolului social al contravenției și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . cu sediul în sector 4, București, . nr. 5, camera 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București cu sediul în sector 3, București, Calea Victoriei nr. 19, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./4 ex/09.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4503/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4160/2015.... → |
|---|
