Evacuare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 12.03.2015, reclamanta .-a chemat în judecată pe pârâtul S. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună rezilierea contractului de închiriere nr._/1999, evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, sector 2, . și obligarea acestuia la plata sumei de 1230 lei reprezentând chirie și a sumei de 753 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada mai 2014-februarie 2015.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că, spațiul cu destinația de locuință situat în București, sector 2, . este deținut de pârât în baza contractului de închiriere nr._/1999, iar din luna mai 2014 pârâtul a refuzat în mod nejustificat să achite contravaloarea chiriei.

În drept, a invocat disp. art. 194, art.195 C.proc.civ., Legea nr.114/1996, OUG nr.40/1999, art.1796, 1797, 1817, 1831 C.civ., art.30 din OUG nr.80/2013.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (5-21).

La data de 19.05.2015, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtului și la plata chiriei eferente lunilor martie și aprilie 2015, precum și a penalităților de întârziere pentru această perioadă, debitul total fiind de 1476 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante, aferente perioadei mai 2014 – aprilie 2015 și 999 lei reprezentând penalități de întârziere.

Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și s-a prezentat în instanță recunoscând debitul.

Instanța a administrat, la propunerea reclamantei, proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Între reclamanta . calitate de prestator și pârâtul S. C., în calitate de chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere nr._/1999, având ca obiect imobilul situat în București, sector 2, ., până la data de 08.05.2004. Între aceleași părți a mai fost încheiată și fișa suprafeței locative închiriate (f.10-11). Cuantumul chiriei a fost stabilit la suma de 123 lei, conform fișei de calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței (f.10).

Conform art. II din contract, părțile au stabilit că plata chiriei se va face până la data de 10 a fiecărei luni pentru luna în curs, iar neplata chiriei va atrage o penalizare de 0,5 % asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.

Potrivit art. 969, 970 si 1073 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părți și trebuie executate cu bună-credință, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.

De asemenea, conform disp. art. 24 legea 114/1996 rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv.

Instanța reține că efectele contractului sunt prorogate prin efectul tacitei relocațiuni, contractul de închiriere continuând în aceleași condiții, însă fiind considerat încheiat fără termen.

Astfel cum rezultă din extrasul de cont depus de reclamantă la dosar (f.31-32), în perioada mai 2014 – aprilie 2015, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația achitării chiriei, astfel că pentru perioada menționată, debitul restant se ridică la suma totală de 1476 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante și 999 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Se reține de către instanță că în materie contractuală neexecutarea se prezumă, revenind părții reclamante doar sarcina de a dovedi existența obligației decurgând din convenție.

Instanța constată că reclamanta a dovedit executarea propriilor obligații născute ca urmare a relațiilor contractuale desfășurate cu pârâtul, precum și existența obligației corelative de plată a chiriei incumbând pârâtului, revenind acestuia sarcina de a proba executarea obligației, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.

Pe cale de consecință, raportat la prevederile disp. art. 1073 C.civ, instanța reține că pârâtul nu a achitat chiria datorată pentru perioada mai 2014-aprilie 2015, neexecutare care este imputabilă pârâtului care nu a făcut dovada achitării chiriei restante, astfel că va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de de 1476 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante, aferente perioadei mai 2014 – aprilie 2015 și a sumei de 999 lei reprezentând penalități de întârziere.

Totodată, având în vedere disp. art. 969, 1429 pct. 2 si 1439 al. 2 C.civ, faptul că reclamanta a dovedit neexecutarea imputabilă pârâtului a obligației contractuale prevăzute la art.IV lit.b din contract, respectiv chiriașul nu a achitat chiria cel puțin trei luni consecutiv, precum și faptul că acesta a fost pus în întârziere prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezilierea contractului.

Astfel, constatând că pârâtul nu și-a executat în mod culpabil o obligație esențială pentru desfășurarea raporturilor de locațiune, respectiv aceea de a plăti chiria, prețul cedării de către reclamantă a folosinței imobilului din București, .. Baniței, nr. 11, instanța va dispune, conform art.1021 C.civ., rezilierea contractului de închiriere nr._/1999.

Totodată, se reține că, urmare a rezilierii contractului de închiriere nr._/1999, între părți nu mai există raporturi locative care să justifice deținerea de către pârât a locuinței, motiv pentru care având în vedere faptul că pârâtul nu mai poate invoca un titlu în favoarea sa, în temeiul art. 480 C. civ., instanța va dispune evacuarea acestuia din imobilul ce a format obiectul contractului de închiriere.

Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația principală de plată a prețului închirierii la termenele stabilite, văzând și cererea formulată de reclamantă, instanța urmează să admită cererea, să dispună rezilierea contractului de închiriere nr._/1999, evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, sector 2, ., și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1476 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante, aferente perioadei mai 2014 – aprilie 2015 și a sumei de 999 lei reprezentând penalități de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea precizată, formulată de reclamanta .>cu sediul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu domiciliul în București, ., sector 2.